9,879 matches
-
puterii și influenței Partidului Laburist Britanic, partidelor muncitorești din Belgia și Olanda, partidelor comuniste din Franța și Italia și partidelor social-democrate din Europa Centrală germanofonă. Cu excepția Scandinaviei, majoritatea proletarilor nu erau socialiști sau comuniști - simpatiile lor erau Împărțite În tot spectrul politic. Însă partidele tradiționale de stânga erau strict dependente de votul clasei muncitoare, motiv pentru care se identificau cu aceasta. Dar, la jumătatea anilor ’60, această clasă era pe cale de dispariție. În țările dezvoltate din Occident, minerii, siderurgiștii, muncitorii din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conflicte rasiale, se implica Într-un război de amploare În Vietnam. Bugetul Înarmării americane a crescut constant În anii ’60, cu un vârf În 1968. Războiul din Vietnam nu era un subiect de controversă În Europa - era dezaprobat de Întreg spectrul politic -, dar a fost elementul catalizator al mobilizării politice pe tot continentul: chiar În Marea Britanie, unde cele mai mari demonstrații ale deceniului au fost organizate Împotriva politicii americane. În 1968, Campania de Solidaritate pentru Vietnam a adunat zeci de mii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mulți dovada clară că regimul prezent era de un cinism nerușinat. Dacă șeful guvernului nu era jenat de faptul că Îl slujise pe Hitler timp de doisprezece ani, cine putea lua În serios căința sau liberalismul vest-germanilor, când la extremitățile spectrului politic apăreau organizații neonaziste? Într-un moment de resurgență neonazistă, Günther Grass i-a adresat lui Kiesinger o scrisoare deschisă: „Cum vor putea tinerii din țara noastră să găsească argumente Împotriva partidului care a sucombat acum două decenii și care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al generației părinților lor, au fost recuperați de reverberațiile aceleiași moșteniri naționaliste. Nu-i deloc surprinzător că Horst Mahler, unul dintre puținii teroriști de stânga din RFG care au supraviețuit, a sfârșit trei decenii mai târziu la extrema dreaptă a spectrului politic. La suprafață, terorismul italian contemporan nu era foarte diferit de tipul german. Exploata și el retorica paramarxistă; majoritatea figurilor importante primiseră botezul politicii În protestele universitare din anii ’60. Principala organizație clandestină a stângii teroriste, autointitulată Brigate Rosse (Brigăzile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
timp de două luni; sprijinit de comuniști și de majoritatea partidului său, prim-ministrul creștin-democrat Giulio Andreotti a refuzat până și să ia În considerare cererea răpitorilor de a elibera „deținuți politici” În schimbul vieții lui Moro. În ciuda condamnării unanime În spectrul politic italian și a apelurilor din partea papei și a secretarului general al Națiunilor Unite, teroriștii au refuzat să cedeze. Pe 10 mai, corpul lui Aldo Moro a fost găsit Într-o mașină parcată sfidător pe o stradă din centrul Romei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amploarea ei, unele dezavantaje. Partidul Comunist Italian s-a declarat ferm și fără ezitare de partea instituțiilor republicii, punând punctul pe i: chiar dacă teroriștii anilor ’70 Își aveau originea În mișcările populare din anii ’60, ei se plasau acum În afara spectrului politicii radicale. Erau simpli criminali și trebuiau vânați ca atare. La fel (poate chiar mai mult) și cei care le furnizau un alibi ideologic: În aprilie 1979, Toni Negri, lector la Universitatea din Padova, și alți lideri ai grupului Autonomia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
euforică din anii ’60. Efectul net al anilor de pseudosubversiune revoluționară În inima Europei Occidentale nu a fost polarizarea societății, cum plănuiseră și așteptau teroriștii, ci faptul că politicienii de toate orientările au strâns rândurile undeva În centrul sigur al spectrului politic. Pentru viața spirituală, anii ’70 au fost deceniul cel mai trist din secolul XX. Pe de o parte din cauza circumstanțelor evocate mai sus: scăderea economică abruptă și de lungă durată, alături de violența generalizată din viața politică, dădea senzația că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
masca eviscerarea cronică a formei muzicale 14. Dacă politica și muzica generației punk erau contrafăcute, cinismul lor, În schimb, era cât se poate de real și cinstit dobândit. Ei constituiau doar extremitatea Înverșunată și lipsită de talent a unui Întreg spectru de revolte: față de trecut, față de autoritate, față de personalități și evenimente de interes public. În variantele sale mai inteligente, disprețul pentru gravitatea tradiției se inspira din valul de satiră politică declanșat cu aproape două decenii În urmă de tinerii britanici dezabuzați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
primului război mondial, scena politică fusese ocupată de două „familii” politice, stânga și dreapta, divizate la rândul lor În „moderați” și „radicali”. După 1945, cele două tabere s-au apropiat una de alta, dar modelul nu s-a schimbat radical. Spectrul opțiunilor politice de care dispuneau În anii ’70 europenii rămăsese, În linii mari, cel de pe timpul bunicilor. Longevitatea partidelor politice europene se explică printr-o continuitate remarcabilă În ecosistemul electoral. Preferința pentru laburiști sau conservatori În Marea Britanie, pentru social-democrați sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintr-o altă eră au rămas intacte. În Grecia, o cabală militară a Înlăturat regele și parlamentul În 1967, după care țara a fost condusă de o juntă de colonei. Peste perspectivele sumbre plana apăsător, În toate cele trei state, spectrul unui trecut instabil. Istoria recentă a Greciei, ca și cea a Spaniei, era Întunecată de confruntări civile. În anii de după al doilea război mondial, comuniștii din Partidul Comunist Elen (Kommounistiko Komma Ellados - KKE) au terorizat satele pe care le controlau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu pară naivi. În Europa de Est, comuniștii reformiști și suporterii lor evitau și ei acest limbaj - În cazul lor, fiindcă termenii erau compromiși și demonetizați de retorica oficială. Dar după jumătatea deceniului al optulea au Început să se răspândească În tot spectrul politic occidental discursurile și scrierile care invocau fără preget „drepturile omului” și „libertățile personale”. Cum remarca un observator italian În 1977, stânga discuta deschis, „fără mistificare sau demagogie”, ideea și idealul libertății „depline” pentru prima oară după război 5. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apărut În politica publică din Europa Centrală și de Est - „democrație”, „piață”, „deficit bugetar”, „creștere”, „competiție” -, incomprehensibilă sau irelevantă pentru mulți dintre cetățeni. Cei care doreau să protesteze public ori să Își exprime suferința au fost astfel atrași spre extremele spectrului politic. La Începutul anilor ’90, observatorii fenomenelor din Europa postcomunistă vedeau În ascensiunea partidelor periferice de factură naționalist-populistă și În liderii lor demagogi o periculoasă reacție antidemocratică - atavismul unei regiuni Înapoiate care se aflase timp de 50 de ani Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și răfuieli Între clanuri), nu au atras decât puțini adepți. Specificul Franței este că, În vreme ce politicienii și comentatorii din toată Europa exaltau acum, cel puțin formal, autonomia și guvernarea locală, la Paris orice zvâcnire de separatism regional provoca pe tot spectrul politic un val de dispreț neoiacobin. În plus, provinciile franceze cu cel mai pronunțat caracter distinct - Bretania, de pildă, sau munții depopulați din nordul regiunii Languedoc - erau și cele mai dependente, de zeci de ani, de mărinimia guvernului. Totul, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cum o mai făcuseră și În trecut, dar de această dată cu mai mult succes. În Franța, Frontul Național al lui Jean-Marie Le Pen a adoptat o poziție similară, dar Îndoielile francezilor cu privire la extinderea europeană nu se limitau la extremele spectrului politic. Nu era un secret pentru nimeni că autoritățile franceze s-au opus mult timp extinderii UE, care implica o diluare a influenței franceze: Mitterrand, Chirac și reprezentanții lor diplomatici au Încercat din răsputeri să amâne inevitabilul cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și european - sau arab și european. Statele și națiunile distincte nu dispăruseră. Lumea nu se Îndrepta spre o normă unică „americană” (societățile capitaliste dezvoltate prezentau structuri sociale diverse și atitudini foarte variate față de stat și piață), iar Europa cuprindea un spectru caracteristic de popoare și tradiții. Avem iluzia că trăim Într-o lume postnațională sau poststatală fiindcă acordăm prea multă atenție proceselor economice „globalizate”... și presupunem că În fiecare sferă a vieții umane au loc evoluții transnaționale similare. Privită numai prin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asigurată. Desigur că mai existau persoane și organizații disparate (mai active În America de Nord decât În Europa) care stăruiau În Încercarea de a demonstra că exterminarea În masă a evreilor nu a putut avea loc. Dar „revizioniștii” erau izolați la periferiile spectrului politic, iar stăruința lor asupra imposibilității tehnice a genocidului confirma involuntar monstruozitatea crimei naziste. Dar ubicuitatea zelului compensatoriu În Europa, unde dispariția evreilor era recunoscută, comemorată și predată În școli, nu era nici ea lipsită de riscuri. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
imperioasă. Deși trădează un diagnostic tardiv, tratamentul local al ulcerului neuropat cu substanțe antiseptice, dezinfectante sau cicatrizante, poate da rezultate favorabile. Durata tratamentului este diferită în funcție de rezultatele obținute. În cazurile în care este necesar tratamentul chirurgical, administrarea de antibiotice cu spectru larg și acțiune bactericidă pe cale generală sau chiar intraarterială (după unii autori) se recomandă atât înainte cât și după intervenție, până la ameliorare sau chiar vindecare când s-a practicat amputația. Tratamentul chirurgical local se adresează mai ales formelor în care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92251_a_92746]
-
a dovedit a fi eficace în reducerea incidenței retenției anexelor fetale la vacă (GRECEANU AL., RUNCEANU L., CARP CARARE M., ELENA MARCU, ALEXANDRINA BOIȘTEANU, 1986). Tratamentul curativ După extragerea manuală a învelitorilor fetale se aplică tratamente antiinfecțioase cu antibiotice de spectru larg (Neomicina, Teramicina, Cloramfenicol) și sulfamide. În stadiul de cervix deschis se utilizează antibiotice și chimioterapice sub formă de bujiuri spumante. KELLIE, A.,1996 a obținut rezultate bune utilizând o asociație medicamentoasă alcatuită din oxitetraciclină și colagenază. CHARLES GUARD, 1993
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
așternut, mai evidente când femela este în poziție culcată, (fig. 58). Prin examen transrectal se evidențiază uterul mărit în volum, asimetric, cu pereții îngroșati, hipokinetici, fluctuant și sensibil la palpare. Tratamentul curativ Tratamentul local constă în aseptizări cu antibiotice de spectru larg, conform antibiogramei (BOITOR I., 1985, SEICIU FL. și colab. 1989, RUGINOSU ELENA și col. 2006). S-au dovedit eficiente următoarele antibiotice: cloramfenicol, teramicina, aureociclina, oxitetraciclina, polimixina, neomicina, cefalosporinele, sulfamidele și chimioterapicele administrate sub formă de soluții și suspensii apoase
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
subdiscipline manageriale”, în cadrul unui sistem complex, definit ca fiind cel al metodologiilor manageriale, al abordărilor fundamentale, al disciplinelor și subdisciplinelor specializate, în cadrul cărora își găsesc obiectul de activitate numeroase profesii și specializări abordabile din punctul de vedere al unui mare spectru de științe și formațiuni profesionale. În acest „spectru” formativ vom întâlni managementul afacerilor, marketingului, calității, conducerii, serviciilor, comerțului, merceologiei; studiem diferențiat managementul macroeconomiei și al microeconomiei; facem apel la abordarea managementului din perspectiva economiei, sociologiei, psihologiei, dreptului etc. Pentru fiecare
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
fiind cel al metodologiilor manageriale, al abordărilor fundamentale, al disciplinelor și subdisciplinelor specializate, în cadrul cărora își găsesc obiectul de activitate numeroase profesii și specializări abordabile din punctul de vedere al unui mare spectru de științe și formațiuni profesionale. În acest „spectru” formativ vom întâlni managementul afacerilor, marketingului, calității, conducerii, serviciilor, comerțului, merceologiei; studiem diferențiat managementul macroeconomiei și al microeconomiei; facem apel la abordarea managementului din perspectiva economiei, sociologiei, psihologiei, dreptului etc. Pentru fiecare dintre aceste „corpuri” disciplinare avem la dispoziție definiții
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
a preda cunoștințe organizaționale pentru sisteme noi de operații, într-o strategie de investiții care consideră dezvoltarea personalului, ca egală ca importanță cu introducerea de noi tehnologii (...). Necesitatea pregătirii profesionale trebuie, desigur, să meargă dincolo de medierea abilităților necesare stăpânirii unui spectru larg de sarcini de muncă; ea trebuie, de asemenea, să cuprindă competența de a modela procesele de muncă însele; în final, nu numai priceperea profesională, ci, de asemenea, cunoștințele metodologice și competența socială sunt urgent necesare”<footnote Brödner, Peter, „Design
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
geniul damnat / 157 V.3. (Auto)Portretul artistului de la romantism la simbolism și decadentism / 175 Capitolul VI. VI.1. Sculptura simbolistă între secesionism și arta lui Rodin / 185 VI.2. Universul chimeric al lui Paciurea / 199 Capitolul VII. VII.1. Spectrul decadentismului: la Femme Fatale / 213 VII.2. Florile răului: tentația și maleficiul estetizat / 223 VII.3. Figuri ale reveriei și melancoliei: simbolismul ca état d'âme / 230 VII.4. Muzica înainte de toate orfismul decadent / 241 Capitolul VIII. VIII.1. Kimon
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a pictorilor de sensibilitate simbolistă din estul Europei, spre exemplu cei de la Tinerimea Artistică în România. Din punct de vedere istoric, termenul de decadentism se regăsește în artele plastice prin împrumut din spațiul literar pentru a marca nuanțe, contururi, un spectru de sensibilitate și nu o estetică propriu-zisă. Din acest punct de vedere ar fi improprie și nerealistă încercarea de a pune în circulație acest termen pentru artele plastice, ar însemna încercarea fără precedent de a izola o mare parte din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu Baudelaire, spre exemplu. Decadentismul se va fixa mai bine în proză decât în poezie, supraviețuind astfel asimilării sale de către simbolism. În poezie, în Franța, perioada decadentă este dominată de Rimbaud, Baudelaire a cărui substanță poetică poate materializa în cadrul unui spectru larg de sensibilitate atât estetica decadentă, cât și pe cea simbolistă, Verlaine, înlocuiți nu cu mult mai târziu de al doilea val simbolist pentru care emblematic rămâne Mallarmé, în cazul în care el nu este afiliat complet modernismului. Pot fi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]