10,694 matches
-
satului sunt formate în majoritate din fag montan , care în „Braniște” coboară până la altitudinea de 600m. Lui i se asociază: carpenul, plopul, mesteacănul, salcia broștească, paltinul și sporadic, ulmul, frasinul și jugastrul. În „Cioru”, alături de speciile menționate mai sus, cresc stejarul și teiul. Dintre arbuștii întâlniți pe liziera pădurilor, prin luminișuri sau prin pășunat, se remarcă: alunul, „sălghișul” (crușanul), cornul, „măcieșul”, mărăcinul, socul și ienupărul(numit impropriu, jneapăn). Dintre liane, sunt răspândite iedera și curpenul de pădure, cunoscute de localnici sub
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
jucat în toate cele trei meciuri, inclusiv în victoria cu 27-25 în fața Statele Unite. A fost și inclus în selecția națională la Cupă Mondială din 2003 și la cea din 2007. De-a lungul carierei, a strâns 53 de selecții pentru „Stejarii” și a marcat 40 de puncte, înscriind opt eseuri.
Petru Bălan () [Corola-website/Science/309514_a_310843]
-
în zona Săvârșinului. Acest parc are o suprafață de 6,5 hectare și conține câteva specii rare de arbori și arbuști, declarate monumente ale naturii: brad argintiu, molid, tuia piramidala, chiparoși de baltă, salcâm chinezesc, pin de Himalaya, alun turcesc, stejari seculari și multe altele.
Castelul regal de la Săvârșin () [Corola-website/Science/309536_a_310865]
-
1451-1452, 1454-1455 și 1455-1457), care venise cu armată asupra lui Bogdan ca să-l scoată din scaunul domnesc. Tradiția spune că după ce a fost ucis tatăl lui Ștefan cel Mare, acesta s-a refugiat în pădurea vecină, ascunzându-se într-un stejar, de frica lui Petru Aron, care voia să-l omoare. Tradiția spune că din acest stejar s-a făcut o bisericuță de lemn care există astăzi în micul sat Mănăstioara, sat care are 20 de case, făcându-se slujbe de
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
domnesc. Tradiția spune că după ce a fost ucis tatăl lui Ștefan cel Mare, acesta s-a refugiat în pădurea vecină, ascunzându-se într-un stejar, de frica lui Petru Aron, care voia să-l omoare. Tradiția spune că din acest stejar s-a făcut o bisericuță de lemn care există astăzi în micul sat Mănăstioara, sat care are 20 de case, făcându-se slujbe de două ori pe an: la Schimbarea la Față (când se adună multă lume) și la Intrarea în biserică
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
Turtureanu. S-a construit o turlă centrală deasupra naosului. Biserica a fost pictată în interior în tehnica tempera de către pictorul prof.dr. Nicolae Stoica din București și înzestrată cu întregul mobilier (inclusiv ușile și cadrele icoanelor) sculptat artistic în lemn de stejar de către sculptorul Mihai Croitoru din Târgu Neamț. După finalizarea restaurării și a picturii, biserica a fost sfințită în ziua de 1 iulie 1973, duminica, de către dr. Iustin Moisescu, mitropolit al Moldovei și Sucevei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
sus, la clopotniță se află dispusă în zidul nordic al pronaosului. Lăcașul de cult nu este pictat, ci doar tencuit. Printre elementele sculptate cu măiestrie sunt catapeteasma din lemn de tei, cu un motiv ornamental în formă de frunză de stejar, și amvonul.
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Poiana-Dolhasca () [Corola-website/Science/309552_a_310881]
-
de după Primul Război Mondial a fost transpunerea în practică a Reformei agrare din 1921, de pe urma căreia o parte din foștii combatanți au fost împroprietăriți cu pământ din proprietățile comunei Tălmaciu, din hotarul „Peste Olt”, cu o parcelă de pădure de stejar în „Cioru” precum și cu pășunat alpin în „Jidu” din Munții Lotrului. De asemenea, a primit și biserica opt jugăre de teren arabil. Principala realizare economică din perioada interbelică a fost electrificarea satului. Hotărâtă încă din anul 1924, din lipsă de
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
devenit loc de refugiu al persoanelor urmărite, precum și al braconierilor... În timpul ocupației engleze și rusești din 1815, armatele acestea au campat în pădure și au devastat-o. Terenul devastat a fost reîmpădurit cu castani, sicomori, salcâmi, care au luat locul stejarilor. În 1852, împăratul Napoleon al III-lea a cedat orașului Paris pădurea Boulogne și a însărcinat municipalitatea pariziana să cheltuiască două milioane de franci, în patru ani, pentru înfrumusețarea ei. Haussman și colaboratorii săi au înfăptuit o operă remarcabilă. Vechiul zid
Bois de Boulogne () [Corola-website/Science/309628_a_310957]
-
și celebrul Tei al lui Eminescu, unde marele poet se odihnea. Monumentul este format dintr-un soclu masiv de piatră pe care sunt așezați patru lei (sculptați de Johann Semser), fiecare având sub el câte o sabie cu ramuri de stejar. Pe spatele celor patru lei se înalță un obelisc (o coloană de piatră) înaltă de 6-7 metri și grea de 10 tone, întregul monument având înălțimea de 47 și ½ palme, adică aproximativ 13,5 metri. Cei patru lei simbolizau cele
Obeliscul cu lei din Iași () [Corola-website/Science/310022_a_311351]
-
alcătuită din 7 sate: Stema comunei a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului României nr. 273 din 23 aprilie 2014 și se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat. În câmpul superior, pe fond de argint, se află un stejar cu frunzele și ghindele de culoare verde, pe trunchiul căruia broșează o cruce treflată de aur. În câmpul inferior, pe fond albastru, se află un păun de aur, conturnat, cu coada desfăcută. Scutul este timbrat de o coroană murală de
Comuna Curtești, Botoșani () [Corola-website/Science/310246_a_311575]
-
iar apele au fost captate în drenuri subterane și dirijate spre râul Suceava. Gropile formate au fost acoperite cu pământ și prundiș în cantități mari, iar pentru asigurarea unui fundament mai solid s-au așezat una lângă alta grinzi de stejar de mărimea unui copac. Lucrările au fost executate de societatea particulară italiană Celesti Construttirice Edilitates Ceretti e Tanfani din orașul Milano după un proiect similar cu cel al gării din orașul elvețian Fribourg. Atunci au fost construite etajul superior și
Gara Suceava () [Corola-website/Science/310271_a_311600]
-
din ea, pentru a înființa alte gospodării sau pentru a-și lărgi ogoarele. Amintirea acestui efort eroic a făcut ca urmașii lor, atunci când orașul a devenit municipiu, în perioada interbelică, să aleagă drept emblemă doi lei smulgând din pământ un stejar, imagine care se găsește și astăzi pe stema Ploieștiului. Din punct de vedere documentar, toate lucrările de istorie menționează anul 1503, de când datează prima apariție în actele Brașovului a unor nume de căruțași „ploieșteni”, "Drăgoi", "Tudor", "Neagu" și alții. Prezența
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Românești, stil ce poartă numele Sf. voievod Constantin Brâncoveanu (martirizat, la Constantinopol, de turci în 1714). Acest stil, de influență barocă, are drept caracteristici coloanele sculptate în piatră și ornate cu motive florale și vegetale (floare de crin, frunză de stejar etc.). În general bisericile ortodoxe sunt formate din pronaos, naos și altar, iar stilul brâncovenesc adaugă acestora trei încăperi pe cea de a patra, sub forma unei camere deschise susținută de coloane, "pridvorul". Deosebit de impozant este portalul bisericii, care este
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
a fost îndepărtat de la tron încă în 1683, de către regele Sobieski cu ajutorul lui Ștefan Petriceicu, pe când se întorcea în Polonia. În timpul asediului, Șerban Cantacuzino a poruncit ca în fața cortului său să fie ridicată o cruce mare de 5 metri din stejar, vizibilă de la mare depărtare. Aceasta purta o inscripție latină cu dublu sens, însăși cei 10 - 12 mii de români rugându-se pentru izbânda "împăratului" și atât. Față de turci el era sultanul de la Constantinopol, însă în realitate se rugau pentru cel
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
Biserica de lemn Sfânta Paraschiva din Susani în satul Sârbi, Maramureș, a fost construită din lemn de stejar în jurul anului 1639. Deși nu este cea mai veche din Maramureș, biserica de lemn din Sârbi Susani păstrează câteva din trăsăturile cele mai arhaice din arhitectura sacrală de lemn românească. Valoarea deosebită a acestui monument, care în fapt depășește chiar
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
1786-89 reiese că biserica de lemn din Sârbi Susani a fost ctitorită și îngrijită de familiile de mici nobili din partea de sus a satului, din vetrele fostelor așezări medievale Balotești și Cămârzana. Lemnele bisericii au fost tăiate din pădurea de stejar ""lăsată de la potop"" de deasupra bisericii, care acoperea odată întreaga față a văii Cosăului. Biserica inițială nu avea turn. Acesta a fost ulterior adăugat, deoarece tălpile turnului nu sunt legate cu butea, cum era obiceiul, ci numai așezate peste tinda
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
cunună (cosoroabă) intermediară. De sub cunună pleacă mai departe corni mai scurți până peste cununa de jos a streașinei. Această împărțire a descărcării acoperișului principal este o soluție constructivă arhaică, întâlnită asemănător și la bisericile de lemn de la Breb și Valea Stejarului. Avantajul ei este că greutatea nu rămâne concentrată pe cununile streașinei, o parte mare fiind preluată la aproape jumătate din distanță de o altă cunună. Acoperișul vechi și-a pierdut în anul 2000 învelitoarea de șindrilă horjită, păstrată în 1921
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
viața bisericii. Meșterul a surprins aici, într-un mod inițiatic, însăși esența creștinismului, aceea de a conduce omul spre mântuiriea sa, înțeleasă ca o renaștere în trup spiritual. Butea bisericii din Sârbi Susani este ridicată în întregime din bârne de stejar, legate cu cheotori netede în dinte ascuns. Pereții sunt ridicați drepți cu bârne fasonate din secure și bardă, apoi rigidizați cu cuie de lemn. Între bârne sunt făcute scobituri „cuptytye” pentru etanșeizarea pereților. O mare parte a cheotorilor de la altar
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
, supranumită Stejarii , este una dintre cele mai puternice echipe europene de rugby dintre cele aflate în afara Turneului celor 6 Națiuni. Echipa națională participă cu regularitate la competiții precum Cupa Mondială de Rugby și Cupa Europeană a Națiunilor. Forul conducător al rugbyului românesc
Echipa națională de rugby a României () [Corola-website/Science/309231_a_310560]
-
în 1984 câștiga Marele Șlem) și Franței (de două ori). În 1981, echipa națională pierdea în fața All Blacks cu 14-6, în urma unei meci în care românii au marcat două eseuri nevalidate de arbitri. În acea perioadă se vorbea despre includerea Stejarilor în competiții majore, cum era aceea a Turneului celor 5 Națiuni. Au existat chiar zvonuri că românii au fost invitați, dar ar fi refuzat să participe datorită faptului că această competiție avea loc iarna. Ulterior, odată cu deteriorarea situației politice și
Echipa națională de rugby a României () [Corola-website/Science/309231_a_310560]
-
din cele 12 țări care au participat la toate edițiile Campionatului Mondial, de la înființarea acestei competiții în anul 1987, dar nu a obținut mai mult de o singură victorie în fiecare turneu, nereușind să treacă de faza grupelor. În Europa, Stejarii rivalizează acum cu Georgia, cu care își dispută de regulă victoria în Cupa Europeană a Națiunilor, dar și cu Portugalia, care a reușit să obțină o victorie în această competiție. La Cupa Mondială din 2011 România a jucat în grupa
Echipa națională de rugby a României () [Corola-website/Science/309231_a_310560]
-
propunere este într-un final adoptată, C.O.R. fiind anunțat printr-o adresă din data de 21 noiembrie 1919. Dar, din lipsa fondurilor, sportivii români nu au putut participa la ediția de la Anvers a Jocurilor Olimpice. Primul meci internațional al Stejarilor s-a jucat în 1919, împotriva SUA. România a fost una dintre cele trei echipe participante la Jocurile Olimpice de vară din 1924, pierzând ambele meciuri jucate, împotriva Franței (cu 59-3) și a SUA (cu 39-0). România a terminat astfel pe
Echipa națională de rugby a României () [Corola-website/Science/309231_a_310560]
-
în Noua Zeelandă. Posibilitatea de a juca împotriva țărilor celor mai bune în acest sport, a ajutat la dezvoltarea rugbyului în România; rugbiștii românii au căpătat un stil specific de joc, construit în jurul unor puternice pachete de înaintare. Forța reală a Stejarilor a fost demonstrată în 1979 într-un meci test împotriva Țării Galilor, la Cardiff: românii au condus până în clipele finale ale jocului, când numai un drop-gol de ultim moment al galezilor a făcut ca aceștia să învingă la limită, cu 13-12
Echipa națională de rugby a României () [Corola-website/Science/309231_a_310560]
-
în anii 1990, finanțarea rugbyului a avut de suferit. O serie de jucători de valoare au murit în timpul Revoluției din 1989, printre care căpitanul echipei naționale, Florică Murariu, jucător cu peste 70 de selecții, care era ofițer al Armatei. Inițial, Stejarii au continuat să dea semne de vigoare. În 1990, s-a înregistrat singura victorie obținută împotriva Franței în deplasare (12-6, la Auch). În anul următor, Scoția a fost învinsă cu 18-12. La Campionatul Mondial din 1991, România a învins Fiji
Echipa națională de rugby a României () [Corola-website/Science/309231_a_310560]