10,586 matches
-
din amendamentele pe care le-am formulat noi - VASILE GÂRNEȚ, Andrei Bodiu, Richard Wagner și cu mine. A rămas practic intact, cu aceleași accente antiglobaliste și antiliberale înfofolite într-un limbaj fals-egalitarist. Procesul unificării europene, opus globalizării - o frază antiamericană, strecurată de greci și sârbi. Intervin în dezbatere pentru a ne exprima dezacordul de principiu: We are not agree the idea about the „americanisation” versus european literature. It's a false dilemma. We stil waiting americans in former communist countries. We
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și, ca atare, nu-și permitea să încredințeze altora să-i reprezinte interesele. Viața e dură și trebuie să continue și după ce Trenul Literaturii va intra în depou. Primim fiecare o floare galben-portocalie de bun venit. Abia reușim să ne strecurăm cu bagajele din tren, că ne și pomenim împresurați de un grup de români - vechi și noi cunoștințe: Nora Iuga, aflată cu o bursă la Berlin, Dana Ranga, rezidentă de ani mulți în Germania, prietena pe care o publicaserăm în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
jos. Facem primul „pas” la Porțile Brandenburg. Trăsura cu cei patru cai - vestita Quadriga - îl reprezintă pe zeul Marte, care își face o intrare triumfătoare în oraș. De o parte și alta a porților se derulează lucrări de renovare. Ne strecurăm printre schele într-o așa-numită Cameră a Tăcerii, despre care aflăm că a fost deschisă după demolarea Zidului, în 1994. Camera Tăcerii se află în proximitatea liniei de demarcație dintre cele două tabere ideologice inamice. Încăperea a fost modelată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mulți dintre noi, cred că doar situația de atunci ne-a determinat să ne ocupăm de literatură. Într-o societate comunistă, în care nu aveai posibilitatea să te exprimi liber, scrisul artistic era unica fantă prin care mai puteai să strecori ceva din ce credeai cu adevărat. O persoană cu vocație de istoric, de exemplu, nu-și putea cultiva vocația, pentru că era imposibil să treacă de cenzură cu o carte de istorie adevărată. Și, atunci, alegea filiera scrisului artistic, care îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că suntem ținuți la poartă/ușă/portieră, ziceți-i cum vreți, nu pot să nu observ că e nevoie de o evoluție în plan economic și mintal, și viceversa, pentru a putea accede în Uniunea cea-fără-frontiere. Insidios cum ești, ai strecurat în întrebare și ideea că noi, călătorii din Trenul Literaturii, am fost privilegiați. Am să-ți spun care a fost privilegiul: a) că am fost împreună; b) că am văzut Vestul-cel-fără-de-frontiere de la Lisabona la Berlin și c) că în Est
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Cezară, în jurul orei zece, mă așezam la masă „să scriu o schiță, o povestire”, era modul firesc și cel mai lesnicios pentru un tânăr din „categoria mea”, fără slujbă, nemembru nici de UTM și nici de partid, de a-și strecura cât de cât numele într-o revistă. Țin minte și azi cum o surprindeam pe Mica, Dumnezeu s-o ierte, care, întinsă în pat, prefăcându-se adormită, mă fura cu coada ochiului, uneori cu o milă nesfârșită față de ridicolul strădaniei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un regim, sistem politic extremist de stânga, dușman tradiției culturale de vârf, dar și al creației veritabile în orice domeniu, științific, literar sau artistic. Mi-am afundat obrazul în paginile proaspăt tipărite ale primului exemplar al utopiei mele, ce se strecurase în sfârșit printre porțile numeroase și perfide ale atotputernicului sistem, și am tresărit: mi-am întors fața către prietenul meu care mă privea fix cu acea atenție încordată cu care vrei să surprinzi un secret. „Ai dreptate, acum, în mine
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
venerabili” au mai călcat cu stângul, oferindu-și probabil neînsemnatele lor „servicii” securității statului. Din frică, din anumite interese, cine știe?! Dosarul meu încă nu l-am consultat până la această oră, din teamă, o recunosc, de a nu găsi acolo, strecurate printre bogatele file, și nume ale unor oameni care mi-au fost apropiați, scriitori de prima mână, și care, duși de un moment de „furie” - contra „gafelor” mele se’nțelege! -, din omenească ciudă și invidie sau, mai știi, cedând unor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
duși de un moment de „furie” - contra „gafelor” mele se’nțelege! -, din omenească ciudă și invidie sau, mai știi, cedând unor perfide și insistente presiuni ale unor ofițeri, în uniformă sau, ca Traian Iancu sau Mihai Gafița și alții, numeroși, strecurați în „aparatul cultural”. (Preda, am mai spus-o, mi-a arătat pe biroul lui Gafița, adjunctul său, într-un moment de absență a acestuia, o hârtie dintr-un dosar ce conținea o „informare” ca la carte despre „reacția lui N.
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
scoteau brusc din umbra unui mai bine de un deceniu literar și care au făcut pe unii să creadă în „cariera sau carierismul lui Breban”. M-au iritat și pe mine, atunci, aceste „aprecieri”, după mine, calomnioase și care se strecurau chiar în cercul apropiat de prieteni. Eu „luptam” atunci nu numai pentru mine, era profunda și curata mea convingere aceasta, nu numai pentru „grupul meu” literar și nici măcar pentru o generație literară - care, cum o spuneam, era alcătuită atunci din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din pondere, din „realitate”; atunci contează doar viitorul și supraviețuirea, pur și simplu, și mai ales viitorul și supraviețuirea copiilor. Trebuind totuși să-mi dau mie însumi un răspuns la această sâcâitoare întrebare care uneori reușea într-adevăr să-mi strecoare un insistent dubiu în forul meu cel mai intim, mi-am dat „două” răspunsuri, dar ambele cu un statut „provizoriu”, deoarece nu cred că cineva, chiar mai sigur decât mine pe propriile-i acțiuni, poate da răspunsuri definitive la acestă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
utopică”, pe atât de „romantică”! Aceste populații, încreștinate o dată cu bulgarii, au ivit târziu „orgoliul” propriei scrieri, capii ei, indiferent dacă la nord sau la sud, au trebuit să dea dovadă de o insistentă și măestrită viclenie pentru a ne putea „strecura” printre atâtea seminții ce au talăuzit și vegetat pe plaiurile noastre, poate prima și cea mai esențială, salvatoare, „viclenie” sau „armă”, cum vreți să-i spuneți, a fost instrumentul limbii, care, cum o demonstrează lingvistul Gheorghe Brătianu, nu a fost
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
două sute de persoane înghesuite într-un autobuz de cincizeci de locuri, minimum douăsprezece ore de așteptare după o săptămână de demersuri). Venind dinspre Israel, micul Iisus va străbate calea îngustată cam în două ceasuri, dacă s-a putut în prealabil strecura cu părinții săi într-un 4x4 purtând însemnele ONU, din care vor trebui de altfel să tot iasă pentru a lăsa câinii dresați special să inspecteze cel mai mic colțișor al vehiculului. În caz contrar, luând în considerare timpul de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
aflat în templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și întrebându-i [...]. (Luca, II, 44-46) Chiar dacă trebuie să înțepenești așteptând și să parlamentezi apoi îndelung cu poliția israeliană, este după toate acestea un adevărat deliciu să urci muntele Templului / esplanada Moscheilor, strecurându-te pe poarta Hulda, prin intrarea din spate, și asta dis-de-dimineață. Spațiul propriu-zis se află în gestiunea administrației bunurilor religioase inalienabile,Wafq, cu personal palestinian, dar sub controlul coroanei hașemite. Ai nevoie de dublul acord al Wafq și al israelienilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ciudat la așa ceva, după cum a arătat-o și regimul de la Vichy (o confuzie a planurilor la care creștinii din Orient rămân mai expuși ca alții). Un mea culpa pontifical, o vizită la șef-rabinul din Roma sau un bilețel de iertare strecurat între două pietre ale zidului din Vestul Ierusalimului nu pot șterge, în douăzeci de ani, douăzeci de secole de traumatisme. Israelianul trece ca unul care n-are încredere în nimeni, iar în creștini, acești falși frați, încă și mai puțin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
urcăm iarăși un deal, pe lângă un pâlc de mesteceni, pe-o cărare care trece prin holdele oamenilor, după aceia odată cu întunerecul intrăm în satul Bălțătești, trecem pe drumul cu brazi nalți de o parte și de alta. Femei, bărbați se strecoară repede prin întunerec. În fund, sub deal, la băi, s-a aprins lumină electrică și cântă muzica. Preotul Gavril Enăchescu care nu-i tocmai bătrân și de-abia i-au dat cioturi în barbă, a plecat cu preuteasa la Târgul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
neînțelese doruri, flăcăul se opri într-un amurg supt arcul negru al unui brad, cu ochii ațintiți spre o minune. Pe fereastra deschisă a unei chilii, fereastră săpată sus în zid, fereastră îngustă, întunecoasă, pe fereastra deschisă, printre zăbrele, se strecurau privirile de foc ale unei măicuțe. Din umbră, sub bătaia rumănă a lucirilor asfințitului, se arătă și obrazul alb ca spuma laptelui, și ochii mai neguroși și mai plini de taină sub sprâncenele arcate, fin încondeiate, și gura rumănă, crestătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o văzu dar o simți ca de jar pătrunzându-i ca un aprig fior toată ființa. Și-n altă noapte, cuele fiarelor fiind scoase și gratiile puse frumos la o parte, de pe scară, înfierbântat de lucru și de dragoste, se strecură în chilie. Ș-acolo era stânsă candela; și de-afară, rază de lună nu se strecura, o noapte adâncă era în preajmă, afară, în marea întunecoasă a brazilor; și prin întunerec se căutară brațele, și prin întunerec trupul mlădios și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Și-n altă noapte, cuele fiarelor fiind scoase și gratiile puse frumos la o parte, de pe scară, înfierbântat de lucru și de dragoste, se strecură în chilie. Ș-acolo era stânsă candela; și de-afară, rază de lună nu se strecura, o noapte adâncă era în preajmă, afară, în marea întunecoasă a brazilor; și prin întunerec se căutară brațele, și prin întunerec trupul mlădios și tare al maicei se zmulse tremurând; înfiorată apoi, cu inima în zbateri grăbite, fu prinsă, căzu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în el 300 dramuri cozi de ceapă; 300 dramuri tarhon, 180 dramuri usturoi, 100 de cuișoare; 35 dramuri floare de soc și tot atâta mintă. Se ține la soare 10 săptămâni. Apoi se mai adaogă 2 oca de oțet. Se strecură și se așează în sticle bine astupate. Rachiu. Pune într-o sticlă de rachiu nou 5-6 picături de amoniac, astupă și tulbură tare. Acidul din rachiu se neutralizează și rămâne un gust foarte bun. Sos de tomate. Fierbe într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
regulat la masa de amiază și sara până alaltăieri. Ieri nu l-am mai văzut. Excelența sa era un episcop catolic din Slovacia. Foarte modest și sobru îmbrăcat; discret în mișcări și gesturi; cu vorbă moale; părea că vrea să se strecoare neobservat printre noi ceilalți oameni ai lumii obișnuite; nu mi-aș fi putut închipui că e un prinț bisericesc; vedeam numai că e un cleric; și cu toate acestea era "ein excelenz", cum mi-a comunicat gazda mea, d-na
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
XXXV * (r.t.), rând tăiat. * Două biserici din Iași (Sf. Lazăr și Zlataust Sf. Ioan Gură de Aur) și anii ctitoririi lor. * Note din 1935, privind pe copiii săi Mircea (1914-1986); Teodora (1909-1992), Lucia (1915-1958) și Costache (Popa), ginerele său, strecurate între notațiile pentru Frații Jderi (n.n. O.R.) * Carnet XXVIII * Carnet XXXIV * Carnet XXIX * Carnet XXIX * Carnet XXXII * Carnet XXXII * Carnet XIV * Carnet XIV ** Carnet XVII * 1 apărute în nr. 9/1970 al revistei "Viața Românească" (p. 8). * Carnet XVII
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
1451, la 16 octombrie, fără pază deosebită, Bogdan s-a dus să petreacă la nunta unui neam al său din satul Reuseni, situat în apropierea Sucevii. Petru Aron a aflat din vreme despre cele ce aveau să se întâmple și, strecurându-se cu 100 de călăreți, ajunse noaptea la locul petrecerii, își scoase fratele dintre nuntași și-i reteză capul. Dacă ținem seama de moravurile secolului al XV-lea și de cele ce s-au petrecut după moartea lui Alexandru cel
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
De asemenea, li se îngăduia liovenilor să-și ducă mărfurile lor în Țara Românească, la turci și în Transilvania, pe un drum care urma apa Siretului și trecea prin târgul Romanului, Bacăului, Adjudului și Putnei sau pe altul care se strecura pe sub dealuri, pe apa Bârladului și străbătea târgul Vasluiului, al Bârladului, Tecuciului. Spre Transilvania drumul trecea prin Baia, Moldovița și de aici ajungea la Bistrița Năsăudului, în timp ce spre Brașov se urma drumul care trecea prin târgul Romanului, Bacăului și Trotușului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe apa Bârladului și străbătea târgul Vasluiului, al Bârladului, Tecuciului. Spre Transilvania drumul trecea prin Baia, Moldovița și de aici ajungea la Bistrița Năsăudului, în timp ce spre Brașov se urma drumul care trecea prin târgul Romanului, Bacăului și Trotușului de unde se strecurau printre munți, prin pasul Oituzului. În toate localitățile pomenite mai sus, negustorii erau obligați să plătească vamă. Mențiunea lor în acest privilegiu ne dovedește că în secolul al XV-lea Moldova cunoștea o deosebită activitate economică, dovada constituind-o numărul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]