10,305 matches
-
Prus a scris câteva zeci de povestiri, publicate inițial în ziare și variind în lungime de la povestire, la nuvelă. Cracateristica acestora constă în simțul deosebit de dezvoltat al observației al lui Prus asupra vieții de zi cu zi și datorită simțului umorului perfecționat în perioada în care contribuia la revistele umoristice. Prevalența temelor din viața cotidiană este în concordanță cu stilulu artistic pozitivist, care caută să portretizeze mediul populației, mai degrabă decât cele ale eroilor romantici ai generației anterioare. Perioadă literară în
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
Stone, a descris-o ca fiind ""extraordinară, tot șarmul băiețesc, pentru ca apoi acesta să devină amenințare pură"". Pitt a atras de asemenea atenția printr-o scurtă apariție în "True Romance", cu rolul unui pietrar pe nume Floyd, aducând mult căutatul umor pentru filmul de acțiune, echilibrând astfel acțiunea filmului. A atins topul în anul respectiv prin câștigarea premiului "ShoWest Award for Male Star of Tomorrow". În 1995, a primit critici de succes pentru thrillerul "Seven" și SF-ul "Twelve Monkeys", mai
Brad Pitt () [Corola-website/Science/309953_a_311282]
-
Suma strânsă astfel s-a ridicat la 579.400 lei. Regia aparține lui Ion Timuș, care, deși neexperimentat, a reușit să imprime acțiunii o desfășurare dinamică. În anumite momente se simte totuși mâna lui Jean Georgescu, mai ales în sfera umorului lexical și a dialogului colorat. Imaginea filmului a fost asigurată de operatorul german Leo Schwedler, de la studiourile UFA (Universum Film AG) din Berlin. Acesta venise în țară în 1926 și apucase să filmeze scurt metrajul „Lache în harem”. Imaginea filmului
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
despre boale și paraboale". În 1984 la Teatrul L. S. Bulandra prezintă expoziția "Viciile lumii moderne". Între 1978 și 1984 obține premii în Turcia, Italia și Japonia. În 1985 obține Marele Premiu și Medalia de Aur la Festivalul Internațional de umor grafic de la Skoplje. În perioada 1983-1984 este redactor colaborator și tehnoredactor la "Viața studențeasca" și "Amfiteatru". Publică numeroase desene în presa: Urzica, Flacăra, România literară, Contemporanul. Părăsește România în 1986 și așteaptă în Grecia viza de emigrare în Statele Unite ale
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
nu poate sta rece la văzul atâtor malformații în condiția umană actuala. E un François Villon adus, cuminte, la timpurile noastre, putem spune. Radu Adrian Daniel Ionescu Dion este unul din desenatorii preocupați de chestiunile cardinale ale existenței, astfel că umorul sau a avut întotdeauna caracterul sagace și abrupt al satirei-avertisment. E uimitor ce teme grave l-au chemat dintr-un început pe Dion și, mai ales, e uimitor ce soluții mature a găsit el pentru a le impune. Este unul
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
acelui timp, ca și prin simplitatea, concizia și precizia limbii în care sunt scrise, au contribuit în cea mai mare măsură la dezvoltarea realismului, nu numai în literatura rusă, dar și în literatura universală. Coloritul lor național, caracterul profund popular, umorul fin și usturător, precum și neîntrecuta bogăție a limbii fac din ele modele de măiestrie care au servit, decenii de-a rîndul, drept sursă de inspirație marilor maeștri ai literaturii satirice, păstrîndu-și neștirbite, pînă în zilele noastre, prospețimea, valoarea ideologică și
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
a fost și el nominalizat pentru un Glob de Aur pentru interpretarea sa. Listele American Film Institute Jeanne Kalogridis a scris o novelizare a filmului. Ea a plecat de la scenariul original, care evită multe dintre dialogurile savante și pline de umor din film. Romanul ei arată o mai mare atenție unora dintre personajele principale ale filmului, în special lui Gerard și mai noilor săi subordonați. Au fost realizate și două remake-uri: filmul "Criminal" în limba telugu și filmul "Nirnayam" în malayalam
Evadatul (film din 1993) () [Corola-website/Science/309428_a_310757]
-
profesat timp de jumătate de veac. De asemenea, a oficiat și la Templul "Fraterna" din București. Erudit, extrem de modest, el nu și-a scris, din păcate, memoriile, dar "știa să-și povestească până la ultimul amănunt toate peripețiile vieții sale", avea umor, o minte ascuțită, era generos. În urma sa au rămas un lexicon ebraic-român, un dicționar neoebraic, o arhivă bogată în scrisori, documente, mii de predici scrise, discursuri, conferințe, mărturii ale relațiilor sale întinse cu comunități, loji "B'nai B'rith" din
Meyr Moritz Beck () [Corola-website/Science/310461_a_311790]
-
(n. 20 martie, 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila - d. 17 sau 18 d. Hr., Tomis, azi Constanța) a fost un poet roman, cunoscut în română sub numele de Ovidiu. Datorită perfecțiunii formale a stilului, umorului fin și fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu. Ovidiu a excelat în forma distihului elegiac, cu excepția "Metamorfozelor", scrise în hexametru dactilic, după modelul "Eneidei" lui Virgiliu sau epopeelor lui Homer. Așa cum scrie el
Publius Ovidius Naso () [Corola-website/Science/297061_a_298390]
-
-le unor prieteni cîteva dintre aceste povești cu glas tare, mi-am dat seama că vocea mea își caută, indiferent de cultura din care provenea povestea, invariabil același ton, că încerc să găsesc un fel de blîndețe și totodată un umor pe care să le vocalizez. Nu e opțiunea mea actoricească, niciodată nu m-am priceput la așa ceva, ci un îndemn clar pe care ți-l face textul. Meritul traducătoarei e neprețuit, din acest punct de vedere."" - Andreea Deciu, " Povesti pentru
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
a fost făcut un film ("The Misfit Brigade") după cartea sa "Blindatele morții" (Wheels of Terror). Cărțile lui Sven Hassel sunt scrise într-o manieră deosebită, la persoana I, în care cititorul are parte din plin de ororile războiului alături de umorul (câteodată macabru) al personajelor. În afară de Sven, cărțile includ personaje reale ca Alfred Kalb, "legionarul" (ex-membru al Legiunii străine franceze); Wolfgang Creutzfeldt, un om gigant poreclit ironic "Micuțul" ; subtilul hoț Joseph Porta; vechiul sergent Willie Beier, "Bătrânul" ; Julius Heide, un fost
Sven Hassel () [Corola-website/Science/305014_a_306343]
-
Vlaicu, era tot un „elicopter” - fără elice, fără aripi și fără jet. Ideea revendicata de Justin Capră a fost „obținerea forței portante prin sustentație cu efect pelicular”; În 1964, construiește și un „elicopter portativ pentru juniori”. Cu o undă de umor, creatorul spune despre acest aparat că „are doar 35 de kg, cu tot cu combustibil, greutatea proprie fiind de 30 kg, forța portanta de 125 kg și puterea 15 CP”. Jurnalistul care a făcut fotografii la încercarea aparatului a fost dat afară de
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
săi sunt persoane rupte de societate, aflați în pragul unei degradări totale și incapabili să facă cel mai mic efort pentru a ieși din această stare. Cele mai multe dintre românele lui Serge Brussolo sunt marcate de un fatalism visceral, plin de umor negru. Printre temele abordate cel mai des se numără corpul uman cu transformările și mutațiile sale, degenerarea inevitabilă a oricărui sistem social, iluzia religioasă, izolarea și nebunia în toate formele ei.
Serge Brussolo () [Corola-website/Science/305039_a_306368]
-
alții). Aici, timp de 2 ani colaborează împreună cu compozitorul Elly Român. directorul teatrului. Cu această ocazie, N.Stroe dă numele teatrului - Teatrul satiric-muzical `Constantin Tănase`. Continuă apariția la radio, duminică, la `Oră Veselă` și apoi la `Radio Magazin` , `Satiră și umorul`, `Undă veselă` cu binecunoscutul refren. La `Tănase` scrie, regizează și apare în nenumărate spectacole de revista, încurajând tinere talente care mai tarziu au devenit vedete ale genului - Mircea Crișan, Vasile Tomazian și alții). După ani de succese - `Revista 58`, `Revista
Nicolae Stroe () [Corola-website/Science/306233_a_307562]
-
2008); Medalia Festivalului Național de Epigramă „APOSTROF”, (ed. a VII-a, Caransebeș 29-30 august 2008); Medalia Primăriei Municipiului Băilești „Acasă la nea Mărin”, Ed. I și „Zilele Băileștiului”, Ed. VII (29-30 august 2008); Diplomă de Excelență a Festivalului Național de Umor „Ion Cănăvoiu” 24-26 octombrie 2008; Diploma de Excelență acordată de Biblioteca județeană „Alexandru și Aristia Aman”,(14-15 noiembrie 2008); Diplomă de excelență a Muzeului de Artă din Craiova, 2008; Diplomă acordată de Inspectoratul Școlar județean Dolj, Centrul județean de resurse
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
acestia au mai cerut o serie de episoade din care au făcut sezonul doi pe anul 1970. Cele 8 episoade din 1970 erau ușor diferite față de cele din primul sezon prin faptul că acestea conțineau și mai multe scene de umor, piese muzicale pentru momentele în care gașca era urmărită de mostru dar și alte schimbări care au îmbunătățit fața serialului. În 1972 după 25 de ore și jumătate de episoade Scooby-Doo, producatorii au trecut la emisiuni de o oră și
Scooby Doo () [Corola-website/Science/304848_a_306177]
-
la revista Chipăruș și exilat la Telenești, în calitate de colaborator la ziarele de tiraj de la sate, pentru a i se face “reeducare ideologică”. Prin 1954 a început să publice versuri lirice și satirice dar, deoarece regimul sovietic nu încuraja satira și umorul, debutul editorial al scriitorului a avut loc abia în anul 1962, când a publicat placheta "Soare cu dinți". A continuat cu "Parodii, Trandafir sălbatic" (1965), "Stele verzi" (1967), "Săgeți" (1972) La două săptămâni după apariție, volumul "Săgeți" a fost retras
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
peste câte două clase. Aici a debutat literar în paginile revistei liceului, întitulată "„Năzuința”", și în paginile ziarului local, "„Vasluiul”", sub pseudonimul "Ciciricea" (numele unui clovn popular). Împreună cu un coleg, a scos câteva numere ale unei reviste minuscule, "„Uzina de umor”", iar mai târziu, la Iași, revista "„Humorul literal”". A contribuit atunci și ulterior cu poezii, sonete și amintiri în paginile revistei "„Luceafărul”". În 1929 a absolvit liceul și s-a hotărât să plece la Iași, unde s-a înscris la
Ștefan Ciubotărașu () [Corola-website/Science/305822_a_307151]
-
("Family Guy"; lit. "Familistul") este un serial animat american despre o familie ce locuiește într-o suburbie a orașului Quahog. A fost creat de Seth MacFarlane pentru FOX în 1999. Serialul "" este faimos pentru folosirea umorului absurd de obicei sub forma unor flashback-uri. Serialul a fost oprit în 2000 și apoi din nou în 2002, dar vânzările DVD și numărul mare de vizionări ale reluărilor difuzate pe canalul Adult Swim au convins FOX să reia
Familia mea dementă () [Corola-website/Science/305833_a_307162]
-
se învârt în jurul obiectelor și ideilor din cultura populară încorporată în conversații și evenimente. Deși "Familia mea dementă" menține câteodată cât de cât continuitatea episoadelor, intrigi complicate sunt de multe ori lăsate la o parte și serialul se concentrează asupra umorului absurd. Deși acest stil se desfășoară de obicei în lumea personajelor, serialul este cunoscut pentru folosirea scenelor în care intriga este întreruptă de un scheci cu lungime variată. "Familia mea dementă" a fost criticat pentru ca are premise umoristice similare ca
Familia mea dementă () [Corola-website/Science/305833_a_307162]
-
special al TVR la ceremonia acordării premiilor Academiei Americane de film "Oscar", Los Angeles (1998/1999). Realizator emisiune radio “Zâmbește, cineva te iubește” - 2 ore live. Invitați: personalități de prim rang din diverse domenii, axată pe reality, probleme sociale, muzică, umor, evenimente. Începând cu anul 2008, este director editorial al Revistei „Business Woman Magazine”. Este președinte fondator al Fundației „Prețuiește Viața” care derulează campanii umanitare, pe teme de sănătate, educație și un jurnalism de calitate. Autor și coordonator al cărții „Prețuieste
Andreea Marin () [Corola-website/Science/305894_a_307223]
-
realizat pentru TVR, care a obținut cea mai mare audiență la 1 decembrie 2001. A fost director de program și gazdă a emisiunii tradiționale „Cei mai iubiți”, prin intermediul căreia Televiziunea Națională oferă trofee pentru următoarele categorii: sport, teatru & film, muzică, umor, radio, televiziune, presă scrisă, afaceri și modă. Premiile au fost oferite în baza rezultatelor unui sondaj național realizat de un prestigios institut de sondare a opiniei publice. A fost câștigătoarea trofeului „Cea mai iubită vedetă feminină de televiziune”, în ediția
Andreea Marin () [Corola-website/Science/305894_a_307223]
-
care - prin comportamentul său - trebuie să fie modelul "„omului de tip nou”", cetățeanului societății comuniste. Prin aceasta, realismul socialist, departe de a fi într-adevăr "„realist”", prezintă viața într-o perspectivă ideologică, transformând-o în mod arbitrar într-o utopie. Umorul, ironia, satira, experimentările stilistice, stigmatizate ca „decandentism burghez” și „formalism”, devin - cel puțin în mod oficial - imposibile, dar, oficios, se multiplică: Transformarea culturală a fost însoțită de o cenzură riguroasă, de persecutarea și epurarea literaților și artiștilor nealiniați la sistemul
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
ca “spunători de bancuri” care încălzeau publicul în deschiderea spectacolului sau distrau mulțimea în timpul pauzelor. Să fii comic era considerat în principal un prim pas pentru a începe o carieră serioasă în show business. Glumele erau în general de un umor gros și (adeseori când nu erau transmise la radio sau televizor) moderat nerușinate, subiectele cuprinzând teme comice obișnuite (glume despre soacră, umor etnic etc.). Umorul “albastru” sau comedia care era considerată indecentă, era destul de popular în multe cluburi de noapte
Stand-up comedy () [Corola-website/Science/305927_a_307256]
-
un prim pas pentru a începe o carieră serioasă în show business. Glumele erau în general de un umor gros și (adeseori când nu erau transmise la radio sau televizor) moderat nerușinate, subiectele cuprinzând teme comice obișnuite (glume despre soacră, umor etnic etc.). Umorul “albastru” sau comedia care era considerată indecentă, era destul de popular în multe cluburi de noapte, dar repertoriul “albastru” limita considerabil șansele comicului de a obține succesul veritabil. Inițiatorii genului stand-up comedy erau “maeștrii de ceremonii”, așa cum erau
Stand-up comedy () [Corola-website/Science/305927_a_307256]