10,833 matches
-
cînd se apropia de măsuța de lîngă verandă, unde Susan și o prietenă a ei cu nasul mare și Îngrozitor de urâtă, una care are dalmațienii cei mai minunați din lume, ținuți Într-o casă pe care ar putea s-o Închirieze pentru un colegiu, una din ultimele construite după cele mai moderne concepții arhitectonice, chiar pe faleză, parcă agățată deasupra mării, Își sorbeau ceaiul parcă se jucau de-a ceaiul la ora cinci după-amiază, contemplînd soarele care avea să asfințească În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urîte, În orice caz mai puțin frumoase, fiindcă tocmai ieșiseră din zona avem-cartierele-residențiale-cele-mai-frumoase-din-lume, Întreabă pe orice străin care a stat la Lima și Începeau să se vadă clădirile acelea pătrate, cu o decorație murală Întotdeauna Îngrozitoare, cu afișele clasice DE ÎNCHIRIAT sau APARTAMENTE DE VÎNZARE; clădiri de tipul ne-mutăm-din-Chorrillos-din-vechea-căsoaie-de-chirpici-În-Lince; clădiri mai puțin impunătoare, cu prăvălie, bar sau restaurant la parter, iar la etaj cu camere de Închiriat sau cel puțin așa lăsau impresia; case bătrînești și cîte o pensiune adaptată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întotdeauna primul și pleacă ultimul la toate cocteilurile din Lima“, spuseseră odată și el aflase. Întoarse volanul și era cît pe-aci să calce un băiețandru efeminat pe care l-ar fi călcat bucuros, unul din aceia pe care-i Închiriezi și se pervertesc Într-atîta, Încît uneori, văzîndu-l pe unul ca Lastarria, după ce-l salută cu un „bună seara, domnule“, Îi spun „să nu vă atingeți de mine“, În pofida Cadillacului ca un avion. Avion numai ca aspect, din păcate, fiindcă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
muzică și se dădu jos repede din Mercedes. Dintr-odată se trezi În Întunericul „vestibulului“, dar Îl străbătu liniștit, fiindcă acum știa despre ce e vorba. Sigur, mămica are dreptate: au fost case mari, cu multe camere și acum le Închiriază pentru birouri, fiindcă toată lumea lucrează În centru și e bine să ai biroul aici. SÎnt și oameni care locuiesc acolo, din clasa de mijloc, Julius, din clasa de mijloc, ba chiar mai de jos, uneori oameni foarte săraci și femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cum ai făcut rost de numărul ăsta? — De la mama ta. Vacă bătrână și băgăcioasă. —Lisa, când aveai de gând să îmi spui? ăăh, niciodată. În curând. Când îmi găseam unde să stau. Ce ai făcut cu apartamentul nostru? —L-am închiriat. Nu îți face griji, o să îți primești partea din chirie. —Și de ce Dublin? Credeam că îți dorești să pleci la New York. Se pare că asta a fost o mișcare mai inteligentă pentru cariera mea. —Iisuse, da’ știu că ești puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dezamăgire, el nu a ridicat un deget, iar achiziția a mers înainte. Pentru moment, a fost ca o recunoaștere a eșecului. Dar nu și acum. Apartamentul acesta era paradisul ei, cuibul ei și primul său cămin adevărat. Locuise în garsoniere închiriate de la vârsta de șaptesprezece ani, dormise în paturile altor oameni, pe saltele noduroase pe care proprietarii le luaseră pentru că erau ieftine, nu și confortabile. Nu avusese nici un fel de mobilă când s-a mutat. În afară de strictul necesar, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sunt buimăciți și rușinați. Lisa își purta hainele cu aplomb. Atunci, ca și acum, revista la care lucra era un rahat cu buget redus și îi era greu să-și găsească un apartament pe care să își permită să îl închirieze. Dar diferența este că, atunci, o slujbă de rahat la o revistă lipsită de importanță era ceva fantastic - faptul că era angajată la o revistă era cel mai important lucru. Și încercarea de a găsi o locuință decentă era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întrebă Trix admirativ. Vrei ceva? —Hmmm? tresări Lisa. Era dusă pe gânduri. Jack descoperise că nu își găsise încă o locuință, așa că după muncă o ducea să vadă o casă pe care un prieten de-al lui dorea să o închirieze. Ea era îngrijorată că se va împăca cu Mai la prânz, dar se părea că drumul ei era liber... —Țigări? se rugă Trix. Gumă de mestecat fără zahăr? — Da. Țigări. Ușa se deschise din nou și Jack își făcu apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea, observase asta de mai multe ori în expresia lui. — Ieși în oraș, bea ceva, o rugă el. Cu cine? Se gândise să se ducă la Londra pe parcursul weekendului, dar îi era prea rușine. Unde să stea? Apartamentul ei era închiriat și pierduse contactul cu prietenii - îi pierduse pe mulți dintre ei în perioada în care ea își construise cariera, și singura care mai avusese parte de ceva din timpul ei prețios fusese Fifi. Dar îi fusese incredibil de rușine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Londra, și nici că se mai culcaseră Împreună de vreo trei-patru ori la Paris, Întîlnindu-se În baruri de hotel așa cum alții se Întîlnesc pentru a se duce la cinema. Iarna trecută se plimbau Între Bursă și Operă și, Înainte de a Închiria o cameră la Ambasador-Concorde, Catriona Îi spusese pe stradă, cu adorabilul ei accent, exact cum ar fi cerut cuiva care se duce la cumpărături să-i aducă o surpriză: „N-ai vrea să mi-o tragi?“. Că doar nu degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
strada Thiers, la Avignon, aproape de colțul cu strada Buffon, tatăl meu a deschis prima sa librărie, librăria Platanilor, În cealaltă parte a orașului, iar eu nu mă duceam prea des acolo, eram prea mic. CÎnd am Împlinit nouă ani, a Închiriat un local mai mare și mai bine situat, În rue de la République, unde mă duceam să-l văd de Îndată ce puteam. Prea nervos ca să stea Închis cu orele Într-un magazin, s-a hotărît În cele din urmă să instaleze librăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bruxelezi aveau să vadă că le sosește un cinefil experimentat. Am fost mai puțin surprins descoperind New York-ul În 1962 decît Bruxelles la Începutul anilor ‘50. Tocmai Împlinisem unsprezece ani, aniversarea mea fusese sărbătorită În casa pe care părinții o Închiriau În perioada vacanței mari la poalele muntelui Lure, o casă În care nu era lumină electrică - lumina lămpilor cu petrol accentua latura teatrală a vieții de familie și dădea un relief dramatic celei mai neînsemnate Întîlniri pe un culoar - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
curți care fusese probabil acoperită cu două secole În urmă. Ziduri din piatră cioplită. Vedere admirabilă asupra unui peisaj de coline pe care l-am declarat mai frumos decît Grecia, unde nu fuseserăm niciodată. Casa pe care părinții mei o Închiriau În fiecare vară la Vaucluse, o enormă clădire cu douăzeci și cinci de camere pe care oamenii din sat o numeau „castelul“, era și ea de vînzare, dar era mult prea scumpă pentru noi și știam că ne petreceam acolo ultima vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
frumoasă hîrtie tratată special pentru ilustrații și ușor mătăsoasă. Așteptam cu nerăbdare sosirea teancurilor de șpalturi, cam În jurul datei de cincisprezece ale lunii. Vara, ne duceam să le corectăm În grădină. Unul dintre avantajele vieții la Bruxelles era că putuseră Închiria o casă cu trei etaje și grădină. Tot Într-o casă locuiam și la Avignon, dar nu avea grădină. Aici, fiecare copil avea dreptul la parcela lui de teren, iar eu plantasem pe a mea nalbe de grădină. Numeam centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lucrez la primul meu roman... CÎnd mă gîndesc cîte veri am petrecut, chipurile, ca să termin niște romane! CÎnd am ajuns la Capri, Kate Streeter - Îi spuneam „Kiss me Kate“ - m-a anunțat că ea pleacă peste două zile, dar că Închiriase camera pînă la sfîrșitul lunii august și m-a sfătuit să rămîn la Capri ca să lucrez. Ea urma să plece la Praga, unde avea să aibă norocul să-l Întîlnească pe Emil Ghilels, care avea s-o ajute să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Teribil de incestuos, dar să trecem mai departe!“) Puneam piciorul Într-un univers neverosimil, cel al bogătașilor sud-americani. Posedau cu toții mii de hectare, mine de cupru, păduri Întregi, flotile de pescuit, hidroavioane. (Zscharnack, descumpănit: „Hidroavioane?“) Mă dusesem Împreună cu Tina să Închiriez un aparat de proiecție și un ecran. CÎnd ea m-a introdus În salonul unde urma să aibă loc proiecția, am Înțeles de ce ținuse să Închiriem cel mai mare ecran disponibil. Nu era un salon, ci un adevărat platou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
păduri Întregi, flotile de pescuit, hidroavioane. (Zscharnack, descumpănit: „Hidroavioane?“) Mă dusesem Împreună cu Tina să Închiriez un aparat de proiecție și un ecran. CÎnd ea m-a introdus În salonul unde urma să aibă loc proiecția, am Înțeles de ce ținuse să Închiriem cel mai mare ecran disponibil. Nu era un salon, ci un adevărat platou de cinema, Încărcat cu plante În ghivece care le aminteau, desigur, domnului și doamnei de Queiroz de pădurea amazoniană. Un servitor dusese cu solemnitate la vestiar vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de psihologie. Istoria și geografia sînt incarnările timpului și spațiului și au marele merit de a nu lua În calcul noțiunile mai Îndoielnice de eternitate și de infinit. L-aș fi văzut mult mai des pe tata dacă ar fi Închiriat pînă la urmă apartamentul pe care-l descoperisem pentru el și mama aproape de piața Contrescarpe. Poate că ne-am fi certat, dar ne-am fi și văzut. Primul nostru subiect de dispută ne-a fost oferit În 1959, de filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
au fost nevoite să-și aștepte biberoanele cînd plîngeau după ele la patru dimineața. Lui Delphine și mie ne plăcea mult să locuim la hotel. Cu un copil, mai treacă-meargă, dar cu doi, era prea complicat. PÎnă la urmă am Închiriat un apartament frumos cu cinci Încăperi În josul străzii Monge și aveam adesea probleme să ne plătim chiria. Am turnat totuși două filme În acești patru ani, dar eram atît de fericit că pot să fac filme Încît n-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pînă acolo Încît aș fi plătit eu Însumi! Și asta mi s-a și Întîmplat! Am fost foarte surprins văzînd că producătorii mi-au acordat patru zile de turnare suplimentare... Nu Înțelesesem că zilele de depășire cădeau În sarcina mea. Închiriaserăm acel apartament cu cinci camere, iar eu nu Încasam aproape nimic din marea sumă pe care o așteptam! În schimb, realizasem primul meu fil artistic. A obținut un premiu la festivalul de la Berlin și n-a fost prezentat niciodată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
morga municipală a Barcelonei din anul 1924. Treizeci de ani de serviciu În pragul umbrelor. Fraza e a lui, nu a mea. Don Manuel e un domn din vechea școală, politicos, plăcut și săritor. De cincisprezece ani are o locuință Închiriată pe strada Ceniza, pe care o Împarte cu doisprezece papagali care au Învățat să fredoneze marșul funebru. Are abonament la balcon la Teatrul Liceo. Îi plac Verdi și Donizetti. Mi-a zis că, În munca lui, important e să respecți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
străbătut vreo trei verste, se hotărî să ia o birjă. IItc "II" Generalul Epancin locuia în propria lui casă, puțin într-o parte de strada Liteinaia, spre Catedrala „Schimbarea la Față a Domnului“. Pe lângă această clădire (excelentă), din care cinci șesimi erau închiriate, generalul Epancin mai avea o casă uriașă pe Sadovaia, care, și ea, îi aducea un venit apreciabil. În afara acestor două case, avea chiar în apropiere de Petersburg o moșie foarte mare și foarte rentabilă; îi mai aparținea și o fabrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se cere acuratețe. Acum, despre celelalte: în casa, adică în familia lui Gavrila Ardalionovici Ivolghin, deci a acestui tânăr cu care vă rog să faceți cunoștință, mama și sora lui au eliberat în apartamentul lor două-trei camere mobilate și le închiriază unor persoane cu bune recomandații, asigurând masa și celelalte servicii. Sunt sigur că Nina Alexandrovna va accepta recomandația mea. Pentru dumneavoastră, prințe, așa ceva e mai mult decât o comoară, în primul rând pentru că nu veți fi singur, ci, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rezolvarea ei amenința să fie mai anevoioasă și mai chinuitoare decât tot ce fusese până atunci. Apartamentul era traversat de un coridor care începea chiar din vestibul. De o parte a coridorului se aflau cele trei camere destinate a fi închiriate unor persoane „cu recomandații speciale“; pe lângă acestea, pe aceeași parte a coridorului, chiar în capătul lui, alături de bucătărie, mai era o cămăruță, cea de-a patra, mai mică decât toate, în care era instalat însuși generalul în retragere Ivolghin, capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Așa mi se pare și poate c-ar fi mai bine să moară. În locul lui, negreșit mi-aș dori moartea. Îi e milă de cei mici, de frățiorii și surioarele lui. Dacă ar fi posibil și am avea bani, am închiria împreună un apartament și ne-am lăsa păgubași de familiile noastre. Este visul nostru. Și, știți, adineaori, când i-am povestit pățania dumneavoastră, s-a enervat și a spus că omul care se lasă pălmuit și nu-și provoacă dușmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]