12,690 matches
-
drumului de-a lungul tunelului. Mare parte din Anglia este deluroasă, în general muntoasă în nord cu un lanț de munți nu prea înalți, Munții Penini (Pennines), care despart estul de vest. Alte zone deluroase în nord și Midlands sunt Ținutul Lacurilor (The Lake District), the North York Moors (Mlaștinile din North York) și Districtul Peak. Linia aproximativă de demarcație dintre tipurile de teren este adesea indicata de linia Tees-Exe. La sud de această linie sunt suprafețe întinse de teren plat
Anglia () [Corola-website/Science/296827_a_298156]
-
Istorie a Transilvaniei din Cluj), astfel: Lucrarea s-a bucurat de apreciere mare, așa încât a fost retipărită de trei ori (în 1719, 1805 și 1806). Tipografia fondată de Căianu s-a dovedit a fi avut mare însemnătate pentru catolicii din Ținutul Secuiesc și Moldova. Prima carte tipărită aici a fost „Cantionale catholicum” (1676). După trei ani, se primește aprobarea pentru tipărirea manualelor școlare. Un preot de rang înalt din Polonia va lăuda manualele tipărite sub îndrumarea lui Căianu. Mai târziu, în timpul
Ioan Căianu () [Corola-website/Science/301019_a_302348]
-
a fost un filosof, astronom, sfătuitor al lui Burebista (70 î.e.n. - 44 î.e.n.), rege dac între 44 î.e.n. - 27 î.e.n. ar fi fost un înțelept al neamului dacilor, care trăia retras, ca un sihastru, într-un ținut ascuns, unii cred că pe muntele sfânt al dacilor - numit Kogaionon. Fusese sacerdot al zeului Zalmoxis, iar în momentul venirii la conducerea dacilor a regelui Burebista era Mare preot. Sfetnic și colaborator apropiat a lui Burebista, cel mai important personaj
Deceneu () [Corola-website/Science/301063_a_302392]
-
aproximativ un kilometru sud-est de biserica din localitate spre Prisaca.(Sabin Adrian Luca-""Descoperiri din Banat"", Ed. Economică, Sibiu, 2005) Zona a fost populată de geto-daci, chiar și în timpul stăpânirii romane când se știe că populația autohtonă locuia la sate. Ținutul este dens populat, mai ales că Mâtnicu Mare este situat în apropierea fortificației de la Tibiscum. Începând cu secolul X în zonă se organizează formațiuni statale cu caracter feudal. Din cauza luptelor dintre feudali, acestea sunt nestatornice, în continuă transformare. Secolul al
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
nobililor "de Mâtnic". Prin urmare, familia este a nobililor de Mâtnicu Mare și nicidecum ade Ohaba Mâtnic, cum greșit notează anumiți istorici. Această familie nobiliară românească va fi una dintre importantele familii "de graniță", de a căror dezvoltare depindea libertatea ținutului Sebeș. Din această pricină, regii maghiari vor face în mod frecvent donații acesteia. Descendenții ramurii principale a familiei de Mâtnic, respectiv IUGA de Vozestia, BOGDAN de Mâtnic și OPRIȘA de Maciova își dispută, conform documentelor, pe parcursul secolului al XV-lea
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
Vama - Marga și Băuțar, spre nord cu Rusca Montană și Ruschița, spre vest cu Valea - Bistrei și Zăvoi iar spre sud-vest cu Măgura, Măru și Poiana Mărului. Valea Bistrei formează culoarul de trecere care face legătura între țara Hațegului și ținuturile bănățene. Prinsă între înălțimile de peste două mii de metri ale masivului Godeanu la sud și culmile mai joase ale munților Poiana Ruscăi, valea Bistrei este orientată în direcția est-vest, începând de la Porțile de Fier până în prelungirea marii câmpii a Tisei care
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
mai joase ale munților Poiana Ruscăi, valea Bistrei este orientată în direcția est-vest, începând de la Porțile de Fier până în prelungirea marii câmpii a Tisei care înaintează ca un golf pe valea largă a Timișului. Valea Bistrei face parte din vechiul ținut românesc al Severinului cu o frământată istorie. Pe aici trecea unul din principalele drumuri romane către Ulpia Traiana Sarmisegetusa. Satele sunt înșirate de-a lungul văii sau sunt risipite pe înălțimi unde se întâlnesc și sălașele, așezări tipice pentru viața
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
ce se îndreptau spre centrul Transilvaniei. Locuitorii acestei vetre au avut ce înfrunta. Tradiția înaintașilor i-a îndemnat în primul rând să-și prețuiască neamul și să-l apere până la sacrificiu. În a doua jumătate a mileniului I î.e.n., acest ținut e cuprins în orizontul dezvoltării culturii și civilizației daco-getice, fiind integrat, în secolul I î.e.n., în vatra unitară de formare a statului dac centralizat și independent al lui Burebista. În urma războaielor din anii 101-102 și 105-106 e.n., Dacia, devenind provincie
Voislova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301101_a_302430]
-
Tecuci, cu care se învecinează la vest, la nord se învecinează cu comuna Munteni, la est cu comunele Corod și Valea Mărului și la sud cu comuna Drăgănești. Comuna Matca se află în câmpia Tecuciului, în zona central vestică a Ținutului Covurluiului. Comuna este așezată pe șes, fiind înconjurată de dealuri la est și nord. Rețeaua hidrografică este slab reprezentată de râul Corozel, afluent al Bârladului. De cele mai multe ori acesta seacă în timpul verii. Comuna Matca este unul dintre cele mai importante
Comuna Matca, Galați () [Corola-website/Science/301216_a_302545]
-
(n. 8 martie 1909, Odorheiu Secuiesc - d. 15 octombrie 1949, Budapesta) a fost un politician comunist ungar, fiu al unei familii cu rădăcini germano-secuiești din Ținutul Secuiesc din Transilvania, ministru de interne și de externe al Ungariei. Alături de János Kádár, conducător al aripii din „interior” a mișcării subterane comuniste ungare în timpul celui de-al doilea război mondial. A fost executat, în urma unui proces de „spionaj” înscenat
László Rajk () [Corola-website/Science/301202_a_302531]
-
cu dovezi indubitabile - care arată denumirea acestor locuri. Formarea și concentrarea populației în comunități mici în perioada feudalismului dezvoltat cu privire la Cuca este strâns legată de a doua domnie a lui Petru Rareș 1541-1546. De altfel, zona de jos a Moldovei, ținutul Covurluiului și în special drumul care trece prin Cuca, a fost călcat de mai toți domnitorii Moldovei care veneau cu firman de la Poarta să ocupe tronul țării sau a celor care au fost maziliți, îmbarcați pe galioane, barcaze, corăbii sau
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
de cereale . Perntru toate acele moșii, Mănăstirea Galata va căpăta de la domnitorul Ieremia Movila, la 6 mai 1598, o întărire a stăpânirii sale. Printre moșiile amintite este și satul Sivita, pe Prut și cu loc de moară în Prut, în ținutul Covurluiului. În primele decenii ale secolului satul este amintit în două hrisoave domnești date de domnitorii Constantin Movilala 15 iunie 1608 și Ștefan Tomsa la 8 martie 1612 Mănăstirii Pobrata pentru a stăpâni Iezerul Beleu și alte gârle din Baltă
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
acesta și-i va recupera de la locuitorii satului. Măsură această a fost de ordin general, căci la 30 aprilie 1618, domnitorul îl silise și pe Enache postelnic să-i plătească tot 100 de galbeni pentru o slobozie de la satul Scumpia, ținutul Iași. La 3 aprilie 1621 satul era din nou în stăpânirea Mănăstirii Galata. La acestă dată domnitorul Alexandru Ilias scrie că s-a jeluit egumenul Mănăstirii Galata împotriva lui Isaico și Constantin, nepoții lui Murgoci vornicul (un vornic de sat
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
fost construită cam pe la anul 1830. Această bisericuța și-a luat ființă dintr-un mic schit așezat în mijlocul pădurii Coadă Stâncii. Acest schit a fost clădit de călugării schimnici pe la 1750. Materialele au fost aduse de călugări din pădurea Bahu, ținutul Lapuseni. Mai tarziu prin anii 1810 - 1820 taindu-se pădurea s-au făcut și câteva gospodării împrejurul bisericii, cum însă aceste asazari se aflau pe terenuri fugitive, din cauza ploilor și a defrișărilor făcute, schitul și gospodăriile omenești s-au surpat
Coada Stâncii, Iași () [Corola-website/Science/301267_a_302596]
-
România. Este situată la aproximativ 10 km de orașul Hârlău, județul Iași. Își are originile în a treia domnie a lui Petru Șchiopul (17 octombrie 1583 - 29 august 1591). Acest domnitor pune stăpân pe Hatmanul Andrei peste satul Feredeni din ținutul ocolului Hîrlăului în anul 1590. Acesta este anul de atestare. La Feredeni se pot vizita: Situată la aproximativ 10 km de orașul Hârlău, județul Iași, Biserica monument istoric „Adormirea Maicii Domnului” din Feredeni a fost ctitorită de boierul Iordache Krupenski
Feredeni, Iași () [Corola-website/Science/301277_a_302606]
-
la sud-vest cu Daiceni și la sud-est cu Oțeleni." . (NOTĂ :ARHIVĂ GENEALOGICĂ , INSTITUTUL DE ISTORIE A.D. XENOPOL IASI, 1994, P.17).Din 1799, 9 decembrie avem scrisoarea Domnului către Dimitrie Sturza biv vel postelnic,pentru o gâlcea a la Hândrești ținutul Romanului, că "i-ai fi gonit cosașii dintr-o poiană ce se numește Giudele, care din vechi s-ar fi stăpânit tot de către moșia Gănești" (documente: Uricariul VIII,331) Această poiană este cunoscută și astăzi ca fiind hotarul dintre Gănești
Hândrești, Iași () [Corola-website/Science/301282_a_302611]
-
patra parte din satul Todirești, cumpărat de Petru de la Arpășești dată lui Dragu fost comis”. La 3 iulie 1626 într-un document se arată că se vinde o parte a moșiei de către moștenitorii Lupului și Nastei, Neniului care era pârcălabul Ținutului Cârligătura. La 22 martie 1633, Eremia, fiul lui Onciul, vinde partea sa din satul Arpășești lui Iordache diacul, iar Alexandru Iliaș voievod întărește lui Iordache fost vornic părți de moșie din satul Arpășești, Ținutul Cârligătura, cumpărate de la Eremia, fiul lui
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
și Nastei, Neniului care era pârcălabul Ținutului Cârligătura. La 22 martie 1633, Eremia, fiul lui Onciul, vinde partea sa din satul Arpășești lui Iordache diacul, iar Alexandru Iliaș voievod întărește lui Iordache fost vornic părți de moșie din satul Arpășești, Ținutul Cârligătura, cumpărate de la Eremia, fiul lui Onciul și de la Anghelina, fiica Micăi. La 1830 se găsește o listă a capitației din satele Cosițeni, Popești, Doroșcani, Sinești și Hărpășești. De aici încolo se folosește numele actual al satului - Hărpășești. La 9
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
a condițiilor economice și sociale, satul Hărpășești cunoaște o dezvoltare aparte la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea față de satele vecine, la 15 august 1855 fiind citat în lista târgurilor și târgușoarelor mai însemnate din Ținutul Iași alături de Iași, Târgu Frumos, Poieni, Goești, ca târgușor în Ocolul Cârligătura. Fostul conac de la Hărpășești în care au fost adăpostiți și găzduiți miniștri și chiar consuli străini, din care în prezent a rămas doar turnul, a fost probabil construit
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
Pocreaca este un sat în comuna Schitu Duca din județul Iași, Moldova, România. „..puține locuri îmi sînt mai duios cunoscute decît acest ținut al Vasluiului”afirma N.Iorga în urmă cu peste o sută de ani.* Am luat în considerare, ca prim punct de sprijin în afirmațiile ce privesc istoria satului Pocreaca, datele extrase din monografia semnată de inginerul hotarnic V. Al. Maxinoiu
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
variată de la cea mai joasă până la ultimul etaj (al stejarului, carpenului și fagului). Arbori prezenți că: fag (ce ocupă cea mai mare parte), carpen, stejar, cireș și puțin de tot plop. Sunt plantații (liziere) de salcâm și molid. În vechime, ținutul satului era acoperit de păduri dar acum nu a mai rămas decât două din acea întinsă pădure ce continuă până în zona Sucevei. Pădurile care au rămas, două la număr, sunt: Călugăra și Baluș. A mai existat o pădure - Făgăt dar
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
nouă pentru care văzînd noi a lui dreapta și credincioasa slujba, miluitu-l-am pre dînsul în pământul Moldovei pre a lui dreapta ocina satul anume Balomirești (azi dispărut) cu amîndoua cuturile (cătunele) la Muncel între Siret și Moldova, la ținutul Sucevei..."" Tot din documente reiese că satul Muncelul de Sus a devenit comună în anul 1471. În această perioadă satul era împărțit în două părți: În afară de documente, mai sunt și alte urme care atestă vechimea acestui sat cum ar fi
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
cu Sándor Teleki, prietenul lui Sándor Petőfi. Este înfluențat de acesta și de întâlnirea sa cu scriitorul francez Victor Hugo, aflat pe insula Jersey. Se poate întoarce acasă numai în 1859. Perioada absolutismului și a atenuării o folosește la cutreierarea Ținutului Secuiesc. Vizitează fiecare localitate, ruină, raritate naturală. Fotografiază și notează tot ce vede. Rezultatul călătoriei este o carte publicată între anii 1868-1873, în 6 volume, intitulată: "„Descrierea Ținutului Secuiesc pe criterii istorice, arheologice, naturale și etnice”". Această carte este capodopera
Balázs Orbán () [Corola-website/Science/301326_a_302655]
-
numai în 1859. Perioada absolutismului și a atenuării o folosește la cutreierarea Ținutului Secuiesc. Vizitează fiecare localitate, ruină, raritate naturală. Fotografiază și notează tot ce vede. Rezultatul călătoriei este o carte publicată între anii 1868-1873, în 6 volume, intitulată: "„Descrierea Ținutului Secuiesc pe criterii istorice, arheologice, naturale și etnice”". Această carte este capodopera vieții sale. Nu poate rezista tentației, și intră în politică. Devine din 1872 membru a Dietei Maghiare, în partidul de opoziție susținând independența, dar este simpatizant al revoluției
Balázs Orbán () [Corola-website/Science/301326_a_302655]
-
mai multor nobili, el fiind menționat astfel în documente din secolul al XV-lea. Perioadă stăpânirii otomane a Banatului este mai puțin cunoscută în ceea ce privește situația satului. Totuși, localitatea Ciacova, mai importantă, a fost cucerita de turci la 1551, deci întreg ținutul s-a aflat sub stăpânire otomană. Recensământul din 1717, ăn în care Banatul a fost recucerit de habsburgi, a consemnat prezenta a numai 18 case locuite, fapt care exprimă decăderea din timpul perioadei otomane și în același timp continuitatea locuirii
Partoș, Timiș () [Corola-website/Science/301385_a_302714]