10,749 matches
-
Împroșcați de ea deasupra ierbii presărate cu giuvaere, evocă un parc parizian; dar tu vei Înțelege foarte bine că ochiul memoriei se concentrează atât de mult asupra micii siluete așezate pe vine ( Încărcând un camion de jucărie cu pietricele sau admirând cauciucul strălucitor și ud al furtunului unui grădinar pe care s-au lipit câteva pietricele peste care tocmai a alunecat furtunul), Încât diversele situări geografice - Berlin, Praga, Franzensbad, Paris, Riviera, din nou Paris, Cap d’Antibes și așa mai departe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Io Ștefan Voievod, Domn a toată țara Moldovei, mă închin cu prietenie vouă, regi, crai, principi, tuturor cărora va ajunge cartea aiasta... PARTEA A DOUA AIASTĂ "POARTĂ A CREȘTINĂTĂȚII" februarie iulie 1475 "O! Bărbat minunat, glorios, pe care atât îl admirăm; întru nimic mai prejos eroilor antici pe care-i slăvim. Tu, care în veacul nostru, cel dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de strălucită biruință asupra turcilor! După a mea socotință, ai fi vrednic să stai la conducerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
părtinire -, o recunosc mulți, chiar în Apus. Omul acesta face lucruri peste fire. E uimitor, e paradoxal, dar e perfect adevărat. Faptele o dovedesc. E cel mai mare conducător de oști al timpului nostru. La el, nu știi ce să admiri întâi? Sabia lui victorioasă? Mintea lui strălucită? Strategia lui uluitoare? Judecata cumpănită ce știe să aleagă clipa și locul? "Ștefan Vodă, cu capul lui, cu brațul lui, cu inima lui, dacă s-ar fi născut în mijlocul unui popor mare, ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mare admirație. A scris prea frumoase cuvinte despre "Ștefan cel Mare". Citanie Ioane! și Stanciu despăturește o hârtie și i-o întinde lui Tăutu. Tăutu își drege glasul și începe, solemn, emoționant: "O, bărbat minunat, glorios, pe care atât îl admirăm, întru nimic mai prejos eroilor antici pe care îi slăvim!" O, Pater! Mă copleșești, glăsuiește Ștefan râzând încetișor, să nu se vadă cât e de emoționat. Tăutu continuă: "...Tu, care, în veacul nostru, cel dintâi între principii lumii, ai dobândit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ești pe buzele tuturor și ești în unanimitate foarte lăudat." Din scrisoarea Sanctității sale Papa Sixt al IV-lea către "Illustrissimul Stephano Voyvoda Moldaviae" după izbânda de la Podul Înalt 10 ianuarie 1475 * "...O! Bărbat minunat , glorios, pe care atât îl admirăm; întru nimic mai prejos eroilor antici pe care-i slăvim. Tu, care în veacul nostru, cel dintâi între principii lumii, ai dobândit o atât de strălucită biruință asupra turcilor! După a mea socotință, ai fi vrednic să stai la conducerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
plăceau baladele populare și tot citea dintr-o cărțulie adusă de acasă, de la țară, de unde era. O impresiona mai ales balada despre moartea lui Constantin Brâncoveanu. Observând, în dormitor, fotografia mare a tatei, făcută pe la vreo 30 de ani, a admirat-o îndelung: „Ce frumos e aici domnul”, a spus, cumva visătoare. Era aproape încă un copil și totuși deja o femeiușcă foarte îndrăzneață. Dormea în fundul bucătăriei, într-o cămăruță fără ușă. Într-o seară a venit s-o vadă un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
simțindu-mă tânăr și sportiv, excelent în pielea și în cămașa subțire de vară și în frigul ce mă „îmbrăca” din mers, mândru de mine - singur printre atâția pietoni prudenți -, de ipostaza aceea singulară inadecvat estivală, originală, de neconformismul meu, admirându-mă și plăcându-mă în timp ce merg cu pași mari, străbătând Calea Văcărești, numai în cămașă, deși e o dimineață de octombrie rece, vântoasă... * O întâmplare-șoc, petrecută demult, undeva pe lângă Sf. Vineri, înregistrată bine, durabil vreau să zic, de memoria mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe Ceaușescu, cât la trecutul istoric, relativ apropiat). Și cum nu îmi puteam permite nici să-l contrazic, dar nici să fiu de acord cu el nu puteam... Căci cum să fiu de acord cu cineva care încă îl mai admira pe Hitler și considera un mare ghinion înfrângerea armatelor germane la porțile Moscovei, în decembrie 1941? * Regret că nu avem copii? Firește. Dar parcă nu atât de mult. Poate pentru că am înțeles că nu poți avea totul. Dumnezeu ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care i le-am consacrat de-a lungul anilor. El l-a tăiat în opt părți egale - întreg sau astfel îmbucătățit era la fel de nedescifrabil - și a așezat mostrele sub sticlă, le-a „expus”. Încât, pe urmă, le-au mai putut admira și alții. Teama debutului nu mă părăsise de tot. Ea explica deopotrivă scularea cu noaptea în cap și monstruozitatea aceea de scriere. Mi se părea mai ușor știind din capul locului că nu am de umplut decât un sfert sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu pare a le fi fost deloc străin acelor capete nu degeaba încoronate! * Pretutindeni, la Domul Invalizilor, la Luvru, la Versailles, s-a „lipit” - după cum observă cu umor Doina - și Napoleon. Ca orice parvenit. Ceea ce nu mă împiedică să-l admir ca pe unul din cei mai mari eroi ai istoriei, ca pe unul din cei mai viguroși plăsmuitori ai ei. Napoleon e poate cel dintâi care ne împiedică să uităm de „rolul personalității în istorie”. * Străbătând Parisul. Duminică, dimineața, îngusta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-a sau poate chiar a IX-a. E minunată! Conversează, de la o anumită distanță, cu o colegă de școală. Gesticulează. Nimic însă, în toată comportarea ei, nu e deplasat, cu atât mai puțin vulgar. Simțind că o privesc, că o admir, vorbește și mai mult, gesticulează și mai tare. Acolo, lipită de ușile vagonului, proiectată pe ecranul lor de sticlă, dă un spectacol pentru mine. Totul îi „iese”: nici o notă falsă, nici o stridență. Farmecul, grația feminității ei incipiente iradiază și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și-a luat inima în dinți și a ieșit din ascunzătoarea lui, a început să cerceteze prudent încăperea în care se afla. După câteva săptămâni, se obișnuise într-atât cu Snagovul încât într-o seară ne-a mieunat, ca să-l admirăm (aveam și de ce, ca să ajungă acolo era nevoie de multă iscusință!) tocmai de pe acoperișul casei. Rămân totuși unele momente în care nu au încredere nici măcar în noi! * Puterea lucrurilor-prietene, strâns legate de noi, de a ne evoca, mai cutremurător decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ioan de la Suceava și alții. Pe peretele dinspre asfințit sunt pictați Patriarhii noștri Români care au stat în fruntea Bisericii, conducând mai departe credință Ortodoxă. Ei sunt: Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marină, Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu. Privind și admirând, iată, se deschide o ușă. Intra părintele superior Arhim. Ieronim Cretu. Este că un înger. Este înalt, la suflet și la trup, are o față senina, luminoasă, o privire blândă și o voce caldă. Fac cuvenită plecăciune și-i sărut
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
un miros plăcut, ca de piersici coapte. Distanță între Cetate și Betleem este de 10 km. Doamne, ce frumos era să privești în împrejurimi! Tot ce vedeai cu ochii îți plăcea și parcă doreai să stai în loc să te saturi de admirat minunile pe care le vedeai. În câteva minute iată-ne ajunși la Betleem. Este un orășel curat, frumos, pe coasta unui munte. E locuit de musulmani și câțiva arabi. Betleemul este locul unde s-a nascut Pruncul Iisus. În peștera
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și inimi zdrobite am ajuns la locul Răstignirii. Biserică Sfanțului Mormânt al Domnului Este o biserică foarte mare, înaltă și Sfântă. A stat și este Dumnezeirea în ea, atunci și acum. Ne-am oprit în curtea ei și i-am admirat măreția. Maica Durerii Treptele care urcă spre Golgota Ca să urci pe Golgota trebuie să intri prin biserică. Din biserică urci trepte spre locul unde a fost răstignit Domnul. Golgota. Urcăm treptele la locul răstignirii. Sunt multe trepte de urcat. De
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
o superbă biserică. Această strălucitoare biserică este împodobita cu icoane bizantine mari și frumoase. Multe țări au donat icoane frumoase acestei biserici. Și România se numără printre donatori. Așa că ai ce vedea în aceasta imens de mare biserică. Ai ce admira. Afară, în spatele bisericii, aproape sub zidul ei este atelierul lui Iosif. Se vede în atelier. Este împrejmuit cu gard de fier forjat pentru protecție dar vezi din apropiere. Ce frumos e amenajat! Nimeni nu poate intra în atelier. Este un
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Iosif. Se vede în atelier. Este împrejmuit cu gard de fier forjat pentru protecție dar vezi din apropiere. Ce frumos e amenajat! Nimeni nu poate intra în atelier. Este un mic platou deasupra atelierului și de acolo poți vedea și admira. În curtea bisericii este și o statueta catolică cu chipul Sfintei Fecioare Maria. Statueta este înălțata pe un soclu de vreo 7 m. Este din marmură albă și-i foarte frumoasă. Apoi am mers și am văzut scris pe pereți
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Te urca arabii cu microbuzele lor în schimbul a câțiva dolari. Așa ne-au urcat și pe noi toți. Ar fi fost minunat să urcăm și noi pe jos, cum mergea Mântuitorul cu ucenicii Săi. Poți vedea multe și poți admira peisajul care este la poalele Urcarea pe Muntele Tabor și împrejurul muntelui. Sunt sate de arabi. Vezi Nazaretul, Capernaum-ul, Marea Tiberiadei, Nain-ul, Valea Iordanului, Cană Galileii și altele. Apoi vezi munți cu diferite forme. O frumusețe unică aș spune eu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
atat de naturale încât crezi că-i realitate și nu pictură. Apoi vezi cerul albastru cu stele galbene tot din aur. O priveliște uimitor de frumoasă și plăcută! Nu te mai saturi de privit. Mai sunt multe de privit și admirat dar timpul ne grăbește parcă. Noi nu ne mai saturam de privit și puțin timp ne îngăduie să ne rugăm în taină. Părintele David ne citește o Sfântă Evanghelie. La intrarea în biserică este o icoană făcătoare de minuni a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a povestit părintele. E foarte frumos și interesant. A oprit autocarul când veneam din Egipt de la Muntele Sinai și de la distanță de aproximativ 30 m am privit Marea Roșie cugetând la trecutul ei. E frumoasă marea s-o privești, să-i admiri valurile colorate cu stropi albi că de mărgăritar. Și munții din împrejurimi sunt frumoși și în culori diferite: bej, maro, verde închis, gri - petrol și indefinite. Atât pot spune, că e minunat de frumos. Doar Mâna lui Dumnezeu le-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
dar se simte e foarte valoros. Atât mi-a fost îngăduit. Sunt fericită ce am adus cu inima și doresc să împart la toti acest sentiment de bucurie lăuntrica. Ies afară pe alee și mă opresc în fața unui măslin milenar. Admir grosimea lui. Arată, împovărat de ani, ca un om obosit de vremuri, parcă îți spune ceva tainic, ca a văzut multe și a auzit multe. Apoi mă opresc la o stâncă nu prea înaltă care are reprezentat pe ea chipul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
hitlerist notoriu. Așa că în lunga perioadă a realismului socialist Sartre era făcut albie de porci și prin urmare noi, elementele nesănătoase, îl priveam ca pe unul de ai noștri, ne procuram cum puteam câte unele din cărțile lui și îl admiram oricum, pe citite sau nu. Admirasem la timp, în ce mă privește, în 1938 și 1939, câteva nuvele (nu toate) din volumul Le mur, romanul La nausée, pe urmă piesa Huis clos (nu și celelalte), primele volume din Situations. Cam
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a realismului socialist Sartre era făcut albie de porci și prin urmare noi, elementele nesănătoase, îl priveam ca pe unul de ai noștri, ne procuram cum puteam câte unele din cărțile lui și îl admiram oricum, pe citite sau nu. Admirasem la timp, în ce mă privește, în 1938 și 1939, câteva nuvele (nu toate) din volumul Le mur, romanul La nausée, pe urmă piesa Huis clos (nu și celelalte), primele volume din Situations. Cam atât ca admirație, în primul timp
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
valorilor reprezentate de „bătrâni” (dintre care unii nici nu împliniseră 40 de ani) și împotriva cărora imagina (hiperbolic, evident, formula fiind a lui Cioran) o „noapte a sfântului Bartolomeu”. Fără să ader la ele, atitudinile acestea nu mă contrariau (îl admiram pe Nietzsche și-mi plăcea spiritul de tăgadă și frondă, care altminteri mă încântase și la Zarifopol), ba chiar, adesea, mai cu seamă la Eliade, le găseam serioase, nuanțate și convingătoare. Dintre cărțile „tinerilor” îmi plăcuse enorm eseul sobru și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fără o nuanță de stimă culturală, dar prin gura unui personaj ; în Oceanografie nu-l menționează decât de 2-3 ori, tot în treacăt și nu fără conotațiile negative al căror țap ispășitor era autorul Crinului roșu. Pe France, eu îl admiram ; brutalitatea cu care-l negau tinerii îmi părea un semn de barbarie. Dar lui Eliade îi respectam părerea, exprimată de altfel sporadic și moderat. Omul care scrisese Oceanografie (titlu preluat probabil de la Eugenio d’Ors), carte debordantă de inteligență, sinceritate
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]