12,537 matches
-
nu de democraț democrațiile occidentale. Rămâne totuși Întrebarea: ce-ar fi putut să facă altceva România? În partea Europei unde se afla și În contextul existent, nu avea de ales decât Între Germania și Uniunea Sovietică. Puțini români, chiar printre adversarii democrați ai lui Antonescu, ar fi optat pentru cea din urmă! Obiectivul prim al românilor era, fără Îndoială, eliberarea Basarabiei și Bucovinei. Armatele române nu s-au oprit Însă la Nistru. Au mers mai departe, În ceea ce s-a numit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Regimul de detenție varia Între anume limite, de la o perioadă la alta sau În funcție de gradul de bunăvoință al temnicerilor. În ansamblu Însă, a fost extraordinar de dur și de umilitor, urmărind distrugerea atât fizică, cât și psihică a celor considerați adversari ai regimului: frig În celule, hrană insuficientă, bătăi, lanțuri la picioare... Erau și oameni de optzeci de ani În această situație. A fost o dezlănțuire de ură și de sadism. A fost și convingerea (după cum proclama teoria comunistă) a unei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
gândești național decât antinațional. Să gândești pur și simplu rămânea o operație riscantă. Riscul de a intra În Închisoare scăzuse considerabil. Însă și oamenii se fereau, se Învățaseră să se ferească. În toiul marii represiuni de la Începutul anilor ’50, românii adversari ai comunismului Încă nu-și pierduseră cu totul comportamentul de oameni liberi. Credeau de altfel că regimul nu va dura mult, că vor veni americanii (acesta a fost un mit tenace). Comunismul Însă a rezistat și nici americanii n-au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Isărescu au preferat să nu meargă la vot. Teama celorlalți de Vadim i-a oferit lui Iliescu mai mult decât ar fi câștigat În condiții normale. A fost reales președinte al României cu aproape 67% din voturi, față de 33% ale adversarului. Din nou România a uimit Occidentul printr-un comportament atipic. Până la urmă, și occidentalii, ca și românii, s-au arătat mulțumiți că a revenit Iliescu și că nu s-a Întâmplat mai rău. Fenomenul Vadim definește mai puțin o politică
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pentru o lungă carieră de prim-ministru! În lipsa unei asemenea evoluții, a sfârșit prin a se „resemna“ să-i urmeze lui Iliescu În calitate de șef al statului. Rămânea doar să câștige alegerile, ceea ce se anunța a fi destul de simplu după prăbușirea adversarilor politici În anul 2000. Atuul major al lui Năstase a fost calitatea lui de șef al partidului de guvernământ (poziție la care Iliescu a trebuit să renunțe În urma alegerii lui ca președinte). Este cel dintâi prim-ministru de după 1989 În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
la președinție În persoana lui Stolojan. Optimismul din vară s-a atenuat Însă, pe măsura unei campanii lipsite de imaginație. Pe de altă parte, P.S.D. a conștientizat pericolul și s-a lansat Într-o campanie mai agresivă decât cea a adversarilor, presărată cu tot felul de promisiuni și de „pomeni“ electorale. A constituit la rându-i o coaliție cu ciudatul Partid Umanist Român — P.U.R., proprietatea unui magnat al televiziunii și specializat Într-un „du-te-vino“ Între putere și opoziție. Chiar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu secvențele „neconvenabile“ tăiate). Tot americanii au lăsat românilor și alte două amintiri, nu tocmai agreabile. Mai Întâi, teribilele bombardamente americane (și britanice) din anii războiului. Apoi, iluzoria „așteptare a americanilor“, care a mai Întreținut o rază de speranță printre adversarii regimului comunist. Oamenii ajung să creadă ceea ce doresc să se Întâmple; au putut să creadă că „vin americanii“, când americanilor nici prin gând nu le trecea așa ceva (dar au știut, destul de cinic, să exploateze această speranță, la Începutul anilor ’50
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
că uneori, privit dinspre Occident, capătă proporții mult peste cele reale. Ultranaționaliștii (gen „România Mare“) nu ezită să-i apostrofeze pe evrei, Îndeosebi pentru a-și manifesta ostilitatea față de „marea finanță“ internațională, față de Occident În general. Dar, În materie de adversari, nu-i tratează mai bine pe maghiari și pe țigani. Sunt comentatori occidentali care cred a sesiza un fel de antisemitism „potențial“ În remarcile unor intelectuali privitoare la istoria recentă a României. Se prea poate ca anume accente puse asupra
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Carol, credincios alianței cu Germania, a eliminat principalul obstacol din calea intrării României În război alături de Antantă. Dar războiul a fost greu, cu Întorsături neprevăzute; au fost situații când totul părea pierdut. Singură Maria — o spun contemporanii, deopotrivă prieteni sau adversari — n-a avut nici un moment de Îndoială. Ea știa că războiul va fi câștigat. Credea În șansa României, credea Însă mai presus de orice — fiindcă nu Își uitase originile — În invincibilitatea Angliei. Confruntată cu atâtea ezitări și lașități, creștea În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Dar cum să străbați Bucureștiul, prin atâtea grădini și livezi! Brâncoveanu a trasat un drum, tăind În două diverse proprietăți, și s-ar putea spune că a Îmbinat utilul cu plăcutul, expropriindu-l În felul acesta și pe marele său adversar Constantin Bălăceanu (pretendent la domnie, susținut de austrieci). Așa s-a născut Podul Mogoșoaiei, care avea să devină cea mai celebră stradă bucureșteană și chiar, Într-o vreme, din Întreg sud-estul Europei.<endnote id="2"/> „Mogoșoaia“ fiindcă ducea spre palatul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ultima vreme, În tentativa de a-i integra, li s-a aplicat și sintagma de „câini comunitari“. Marea lor problemă este să găsească ceva de mâncare și, din fericire, sunt destui oameni care le dau câte ceva. Unii sunt aproape adoptați. Adversarii lor pun În evidență cazurile de agresiune: câinii mai și mușcă! Unii ajung Într-adevăr să se sălbăticească și, mai ales noaptea, devin agresivi. Măsura preconizată timp de mai mulți ani, dar aplicată cu totul parțial și fără mult efect
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai ordonat și mai curat (nu cu mult, o idee...). Băsescu a lansat o campanie și pentru refacerea mai multor străzi și bulevarde, precum și alte proiecte. În bună măsură Însă, avântul i-a fost retezat. Consiliul municipal fiind dominat de adversarii săi politici, și toate primăriile de sector În mâna P.S.D., activitatea primarului general a fost aproape paralizată vreme de patru ani. Bucureștiul a ajuns miza unui conflict politic, și cui i-a mai păsat atunci de marile proiecte? În sfârșit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Însă că mulți bucureșteni ar ezita să o numească. I s-a spus mai Întâi Strada Fântânii (fiindcă la capătul ei se găsea o cișmea). Pe la 1900, a devenit strada Lueger, În semn de omagiu pentru Karl Lueger, primarul Vienei, adversar al evreilor și maghiarilor și susținător al românilor din Transilvania. La sfârșitul Primului Război Mondial, Lueger i-a cedat strada generalului Berthelot, șeful misiunii militare franceze În România. Venind comuniștii la putere, Berthelot a fost Înlocuit cu Popov, presupusul inventator rus al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de ocazie. Mulțumiri pentru misiva cea interesantă. Nu mata, ci eu rămân Îndatorat. Răspund la unele Întrebări: 1) Da, a existat pe hârtie un Ateneu la Flt. Canalia de Șt. Ioan voia prin el să contracareze acțiunea „Ligii Culturale”. Ghițescu, adversarul său și-a mobilizat ciracii și la adunarea g-lă n-au reușit candidații lui Ioan. S-a ales președinte Gorovei și Vice subsemnatul. Atunci n-a mai avut interes Ateneul pentru el și n-a mai dat nici fonduri, nici
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Mi-a spus: „Să mă pună la tabla de materii cu subiectul: Viața și opera folcloristului Artur Gorovei, pe care Îl voi scrie Îndată ce mă voi simți mai bine” ( Căci a doua zi s-a dus la dispensar). În ceea ce privește pe adversarii sau dușmanii matale, să te gândești la faptul, că toată lumea știe ceva: Galeria este și va rămâne creația matale și te rog din nou s-o supraveghezi din... Suceava. Numele muzeografului Îmi e tare cunoscut, dar nu știu, de unde să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
permite un alt rateu. Trebuie să-i furăm acestui minunat oraș cel puțin o imagine de ansamblu de pe terasa Castelului Săo-Jorge. Vom fi acolo după o lungă promenadă făcută în pantă. Dar, ce excursie? A fost o alergare contra cronometru! Adversarul nostru era soarele, care începea să scapete la apus, subminându-ne intențiile. Opream doar pentru un minut-două, pentru a ne trage sufletul și a privi în urmă cu satisfacția gâfâită a cățărătorului. Am simțit că suntem aproape, după ce locul devenise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Paulo Teixeira, omul care ne povestise mai devreme despre podul Vasco da Gama - un ins de statură mică, ochelarist, cu chelie și barbișon, foarte vesel și el -, ne descoase în legătură cu soiurile de cafea pe care le preferăm, declarându-se un adversar ireconciliabil al manierei à la turque. E vechi prieten cu Andrei Bodiu, cu care s-a întâlnit prima dată în România, la un festival al poeților din țările latine, organizat de Fundația Culturală Română. Circulă tot timpul din vagon în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pumnale cu zimți - tot ce se poate imagina. Și arme de foc - flinte, muschete, pistoale, archebuze. Un arsenal spectaculos, evocând diferite epoci din istoria castelului. Oricât de semeți s-au ținut cei ce l-au locuit, până la urmă, timpul, Marele Adversar, i-a învins pe toți. Ce melancolic să rătăcești prin aceste săli, să privești veșmintele, blazoanele, armurile, potirele lor în absența stăpânilor, trecuți de mult în lumea umbrelor!... Furat, mai mult decât ceilalți, de exponate, pierd urma grupului meu „francez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
plebee. Spectacolul începe cu dansul unor fete îmbrăcate după moda veacului al XIV-lea, muzica e bună, autentică. Vine, imediat, și încăierarea cavalerilor, așteptată de spectatori. Terenul de bătaie, în preajma râului, e înclinat și nisipos, probabil pentru a egaliza șansele adversarilor și a le face mai moale căderea. Tinerii în armuri, pesemne membri ai unui cerc specializat în turniruri medievale, care seacă portmoneele turiștilor germani, luptă din greu și cam stângaci. Totuși, rundele se succed una după alta, cu repeziciune. Favoritul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
gri, largă la poale) pentru a-și susține alesul inimii (de fapt, pe cel care a ales-o pe ea să-i fie doamnă protectoare). În sfârșit, vine momentul când „managerul” cu barbă dă piept cu învingătorul din rundele eliminatorii. Adversarul său este un ins dintr-o categorie mai mică de vârstă și greutate, dar acest detaliu nu-l stânjenește pe hirsut. Mai degrabă îl deranjează împotrivirea acestuia, destul de eficientă la început, care îi amenință autoritatea. Stacojiu la față, aproape roșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu o proză și cu un interviu, acesta din urmă intitulat elegant-semnificativ, „Dacă postmodernismul rus înseamnă Viktor Erofeev și Vladimir Sorokin, atunci ne aflăm nu doar pe un drum înfundat, ci într-o groapă puturoasă”. Asemănarea cu invectivele unor înverșunați adversari ai postmodernsimului de la Chișinău este perfectă. Mihail Kuraev, cu nasul veșnic roșu, ne propune un jurnal de drum imaginar, „De la Leningrad la Sankt-Petersburg”, iar Valentina Soloviova - doamna exaltată, pe care concetățenii săi din Kaliningrad au întâmpinat-o cu entuziasm la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o formă de devoțiune, o formă de „religiozitate” care se instalează într-o literatură privată de spirit critic. Publicul din Islanda este foarte mândru de premiantul său Nobel. Laxness a rămas, pentru mulți oameni, mintea și sufletul națiunii. Chiar și adversarii săi politici ar fi dorit ca el să devină președinte al țării. Laxness a fost, într-adevăr, o personalitate de mare caracter. Când eram mic, îmi amintesc că lumea începuse să-i imite gesturile până și la un pahar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
comunicatori. Șapte mii de polițiști încadrează o mie de manifestanți: nec plus ultra. Culmea insolenței a provocat de altfel un neobișnuit salt înainte în ecumenismul local, întrucât (dar o dată nu înseamnă obicei!) șefi-rabini, episcopi, patriarhi, șeici și muftii, de regulă adversari jurați, au acceptat să-și pună laolaltă semnăturile pentru excomunicarea în cor a Sodomei și a Gomorei care s-au invitat cu nerușinare acasă la Abraham. Cu atât mai rău pentru cei ce visau ceva mai multe aripi, curbe și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un delir comun un ascendent legendar sau elecțiunea divină fie printr-un resentiment comun față de un vecin sau de un dușman ereditar. O societate capătă corp, așa cum se cristalizează o soluție chimică, atunci când membrii ei au în același moment același adversar. Tătarii sunt cei care au făcut Rusia, așa cum rușii au făcut Polonia și cum Napoleon a făcut națiunea germană. Iar Europa a fost cât pe ce să existe în acel scurt moment fast (din acest punct de vedere) când Stalin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de-a face cu contrasocietatea visată de Gramsci, numai că cea de aici e strict disciplinată și compartimentală. Nu-i de mirare că numeroși foști comuniști și stângiști, reputați pentru laicitatea lor, s-au alăturat mișcării. O mișcare totalitară, spun adversarii ei. Dar în osmoză cu mediul deschis, și nu chiar stalinistă, dacă e să ne luăm după mobilitatea spiritelor și după dezbaterile din sânul ei. Acest "teolog colectiv", dispunând de cadre cu formație intelectuală de tip occidental face mai mult
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]