11,393 matches
-
germane care se prefăceau a fi trupe poloneze au pus în scenă incidentul de la Gleiwitz în apropierea graniței cu orașul Gleiwitz. În dimineața următoare, Hitler a ordonat ca ostilitățile împotriva Poloniei să înceapă la 04:45, 1 septembrie 1939. Guvernele aliaților u declarat război Germaniei pe 3 septembrie dar nu au reușit să ofere niciun sprijin substanțial. În ciuda unor succese poloneze minore în luptele de la graniță, superioritatea tehnică, operațională și numerică a germanilor a obligat armatele poloneze să se retragă de la
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
Inoue a retras flota din Port Moresby cu intenția de a ataca mai târziu. Deși a fost o victorie tactică a japonezilor din punctul de vedere al numărului navelor scufundate, bătălia se va dovedi a fi o victorie strategică a aliaților pentru mai multe motive. Expansiunea japoneză, care părea de neoprit până în acel moment, a fost respinsă pentru prima dată. Mult mai important, portavioanele japoneze "Shōkaku" și "Zuikaku" - unul avariat, iar celălalt cu numărul de avioane împuținat - urmau să fie incapabile
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
avioane între cei doi adversari, fapt care va contribui în mod semnificativ la victoria Statelor Unite în acea bătălie. Pentru că japonezii au pierdut portavioane în Bătălia de la Midway, nu au putut să invadeze de pe ocean Port Moresby. Două luni mai târziu, aliații au profitat de vulnerabilitatea strategică a japonezilor și au lansat Campania din Guadalcanal care, împreună cu Campania din Noua Guinee, a dus la spargerea defensivei japoneze în Pacificul de Sud și a fost un factor important pentru înfrângerea Japoniei în al
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
provocându-le forțelor terestre, navale și aeriene aliate pierderi grele. Japonia a plănuit să folosească aceste teritorii pentru a stabili o zonă de apărare pentru imperiul său de unde urmărea să angajeze tactici de uzură pentru a învinge orice contraatac al aliaților. La scurt timp după ce a început războiul, Statul Major al Marinei Imperiale Japoneze a recomandat invadarea nordului Australiei pentru a împiedica folosirea acesteia ca bază pentru periclitarea apărării Japoniei din sudul Pacificului. Armata imperială japoneză a refuzat să accepte propunerea
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
pe 15 mai, pentru a avea acces la depozitele de fosfat. Operațiuni viitoare împotriva Insulelor Fiji, Samoa și Noua Caledonie, denumite operațiunea "FS", erau plănuite să înceapă după ce se terminau operațiunile "MO" și "RY". Din cauza unui atac aerian devastator executat de aliați cu avioane cu baza la sol sau pe portavioane asupra forțelor navale japoneze pentru invadarea regiunii - din Noua Guinee în cursul lunii martie, Inoue a cerut să i se trimită portavioane pentru a asigura apărarea aeriană a forțelor implicate în
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
al forțelor aliate din Pacific, și ofițerii săi au discutat mesajul desifrat și au fost de acord că Japonia urma să inițieze o operațiune majoră în sud-vestul Pacificului la începutul lunii mai, Port Moresby urmând să fie o țintă probabilă. Aliații au privit Port Moresby ca pe o bază cheie pentru o contraofensivă planificată împotriva forțelor japoneze din zona de sud-vest a Pacificului. Ofițerii lui Nimitz au stabilit și că operațiunea japoneză ar putea include raiduri ale portavioanelor asupra bazelor aliate
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
sud spre partea de est a Insulelor Solomon și a intrat în Marea Coralilor la sud de Guadalcanal. O dată ce au ajuns în Marea Coralilor, portavioanele au fost apte să asigure apărarea aeriană pentru forțele invadatoare, să anihileze apărarea aeriană a aliaților din Port Moresby și să intercepteze și să distrugă orice forță navală aliată care ar fi intrat în Marea Coralilor pentru a riposta. Pe drumul către Marea Coralilor, portavioanele lui Takagi trebuia să trimită nouă avioane de vânătoare Zero la
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
și să formeze o linie de recunoaștere în ocean la aproximativ 830 km sud-vest de Guadalcanal. Forța condusă de Fletcher intrase însă în Marea Corarilor înainte ca submarinele japoneze să ajungă în poziție, astfel că japonezii nu au știut că aliații se află în apropiere. Un alt submarin japonez, "I-21", care a fost trimis în recunoaștere în jurul orașului Nouméa, a fost atacat de avioanele de pe portavionul "Yorktown" pe 2 mai. Submarinul nu a suferit daune, iar japonezii au părut că
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
muniție și pregătite pentru o nouă lansare împotriva "Forței de Invazie Port Moresby" sau a crucișătoarelor lui Gotō. Totuși, Fletcher era îngrijorat de faptul că nu știa nimic despre celelalte portavioane japoneze. I se spusese că sursele de informații ale aliaților credeau că până la patru portavioane japoneze ar fi putut susține Operațiunea „MO". Fletcher a tras concluzia că, până când avioanele sale de recunoaștere localizau celelalte portavioane japoneze, ar fi fost prea târziu să mai lanseze un atac în aceeași zi. De
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
cheie în bătăliile care au urmat. Cele 5 submarine din clasa "I" care participau la Operațiunea "MO" au fost trimise să ajute la atacul asupra Portului Sidney, trei săptămâni mai târziu, ca parte a campaniei „distruge liniile de aprovizionare ale aliaților”. Pe drumul spre Truck, I-28 a fost lovit cu torpile pe 17 mai de submarinul american și scufundat. Bătălia a fost prima luptă din istorie în care navele participante nu s-au observat direct și nici nu au tras
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
care au dus la obținerea unor rezultate mai bune în confruntările care au urmat. Radarul le-a dat americanilor un oarecare avantaj, dar valoarea sa a crescut pentru Marina Statelor Unite de-a lungul timpului pe măsură ce tehnologia s-a dezvoltat și aliații au învățat cum să-l folosească mai cu folos. După pierderea portavionului "Lexington", americanii au aplicat metode mai bune de depozitare a combustibilului pentru avioane și pentru procedurile de intervenție în caz de urgență. Coordonarea dintre forțele militare aliate terestre
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
față de un portavion, un distrugător și câteva vase mai mici scufundate de americani. Portavionul "Lexington" a reprezentat, la acel moment, un sfert din puterea Statelor Unite exprimată în numărul de portavioane și mărimea acestora din Pacific. Din punct de vedere strategic, aliații au câștigat pentru că invazia de pe mare a orașului Port Moresby a fost împiedicată, micșorând amenințarea asupra liniilor de aprovizionare dintre Statele Unite și Australia. Deși retragerea portavionului "Yorktown" din Marea Coralilor a însemnat cedarea teritoriului către japonezi, aceștia au fost obligați
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
cedarea teritoriului către japonezi, aceștia au fost obligați să abandoneze operațiunea care inițiase bătălia din Marea Coralilor. Bătălia a reprezentat și prima respingere a forței de invazie japoneze înainte ca aceasta să-și atingă obiectivele, care a ridicat mult moralul aliaților după o serie de înfrângeri în fața japonezilor din timpul primelor 6 luni de război în Pacific. Port Moresby era vital pentru strategia aliaților și garnizoana acestuia ar fi fost depășită de puterea trupelor invadatoare. Rezultatul bătăliei a avut un efect
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
a forței de invazie japoneze înainte ca aceasta să-și atingă obiectivele, care a ridicat mult moralul aliaților după o serie de înfrângeri în fața japonezilor din timpul primelor 6 luni de război în Pacific. Port Moresby era vital pentru strategia aliaților și garnizoana acestuia ar fi fost depășită de puterea trupelor invadatoare. Rezultatul bătăliei a avut un efect substanțial asupra planurilor strategice ale ambelor părți. Fără un punct de sprijin în Noua Guinee, avansarea ulterioară a aliaților, deși ar fi fost
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
era vital pentru strategia aliaților și garnizoana acestuia ar fi fost depășită de puterea trupelor invadatoare. Rezultatul bătăliei a avut un efect substanțial asupra planurilor strategice ale ambelor părți. Fără un punct de sprijin în Noua Guinee, avansarea ulterioară a aliaților, deși ar fi fost dificilă, ar fi putut fi cu mult mai greu de realizat. Pentru japonezi, care s-au concentrat pe obținerea rezultatelor tactice, bătălia a fost văzută ca un eșec temporar. Rezultatele luptei au confirmat opiniile defavorabile asupra
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
flotele de portavioane, către o operațiune secundară ca "MO". Decizia lui Yamamoto a însemnat ca forțele japoneze să fie deja slăbite atât în bătălia din Marea de Corali, cât și în cea de la Midway și să ducă astfel la victoria aliaților. Willmott adaugă că, dacă operațiunea a fost suficient de importantă pentru a implica portavioanele, atunci toate portavioanele japoneze trebuia implicate pe rând pentru a asigura succesul ambelor operațiuni. Prin implicarea celor mai importante arme în Operațiunea "MO", Yamamoto a făcut
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
a fost numai începutul invaziei Australiei și că retragerea Japoniei a fost numai temporară. La o întâlnire care a avut loc la sfârșitul lunii mai, Consiliul de Război Australian a descris rezultatul luptei ca „mai degrabă dezamăgitor” din cauza faptului că aliații au știut de intențiile japonezilor. Generalul MacArthur i-a oferit prim ministrului australian, , evaluarea bătăliei, afirmând că „toate elementele care au produs dezastre în vestul Pacificului de la începutul războiului” erau încă prezente din moment ce armata japoneză putea ataca oriunde dacă era
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
susțină o altă încercare de a invada Port Moresby de pe mare, fiind obligați să atace Port Moresby pe uscat. Japonia a început ofensiva terestră spre Port Moresby de-a lungul pistei Kokoda pe 21 iulie pornind din Papua Noua Guinee. Până atunci, aliații aduseseră trupe suplimentare, în special australiene, în Noua Guinee. Forțele suplimentare au încetinit, apoi au oprit înaintarea japonezilor spre Port Moresby în septembrie 1942 și au respins încercarea japonezilor de a cuceri o bază militară a aliaților în Bătălia de la
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Papua Noua Guinee. Până atunci, aliații aduseseră trupe suplimentare, în special australiene, în Noua Guinee. Forțele suplimentare au încetinit, apoi au oprit înaintarea japonezilor spre Port Moresby în septembrie 1942 și au respins încercarea japonezilor de a cuceri o bază militară a aliaților în Bătălia de la Milne Bay. În același timp, aliații au încercat să profite de victoriile din Marea Coralilor și de la Midway pentru a limita inițiativa strategică a Japoniei. Aliații au ales Tulagi și Guadalcanal ca ținte ale primelor ofensive. Eșecul
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
australiene, în Noua Guinee. Forțele suplimentare au încetinit, apoi au oprit înaintarea japonezilor spre Port Moresby în septembrie 1942 și au respins încercarea japonezilor de a cuceri o bază militară a aliaților în Bătălia de la Milne Bay. În același timp, aliații au încercat să profite de victoriile din Marea Coralilor și de la Midway pentru a limita inițiativa strategică a Japoniei. Aliații au ales Tulagi și Guadalcanal ca ținte ale primelor ofensive. Eșecul Japoniei în ceea ce privește ocuparea orașului Port Moresby și înfrângerea de la
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
au respins încercarea japonezilor de a cuceri o bază militară a aliaților în Bătălia de la Milne Bay. În același timp, aliații au încercat să profite de victoriile din Marea Coralilor și de la Midway pentru a limita inițiativa strategică a Japoniei. Aliații au ales Tulagi și Guadalcanal ca ținte ale primelor ofensive. Eșecul Japoniei în ceea ce privește ocuparea orașului Port Moresby și înfrângerea de la Midway au avut ca efect slăbirea bazei militare din Tulagi care a rămas fără protecția din partea altor baze militare japoneze
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
și Laiotă Basarab din Țara Românească. La sfârșitul anului 1474 regele Matia a trimis 5.000 de secui și 1.800 de ostași regali în sprijinul lui Ștefan, aceștia luând parte la Bătălia de la Vaslui, încheiată cu istorica victorie a aliaților creștini. La 12 iulie 1475, în fața unui iminent atac otoman, Ștefan cel Mare a recunoscut suzeranitatea lui Matia Corvinul. Drept răspuns, printr-un act emis la Buda în data de 15 august 1475 regele Matia s-a obligat să-l
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
1918. Hogarth a remis un mesaj conform căruia „libertatea politică și economică” a poporului palestinian nu era pusă în discuție. Hogarth a raportat șefilor săi că Hussein „nu va accepta un stat evreiesc independent în Palestina”. Nemulțumirea arabilor față de intențiile Aliaților au dus la emiterea în anul 1918 a Declarațiilor celor șapte și a Declarației anglo-franceze. Declarația anglo-franceză afirma că sprijină „... eliberarea completă și finală a popoarelor care au fost oprimate atâta vreme de turci și stabilirea guvernelor naționale și a
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
contravenea declarației franco-britanice, Convenția Ligii Națiunilor și instrucțiunilor Comisiei King-Crane. Toate aceste angajamente conțineau prevederi cu privire la stabilirea guvernelor naționale arabe și cu privire la principiul autodeterminării. Balfour și-a explicat poziția amintind că există contradicții între scrisorile Convenției Ligii Națiunilor și politica Aliaților în ceea ce privește Orientul Apropiat, care sunt mult mai mari în cazul „națiunii independente” a Palestinei decât cea în cazul „națiunii independente” a Siriei. Balfour amintea că britanicii, spre deosebire de comisia americană King-Crane, nu și-au propus în niciun moment să consulte populația
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
și în 1916 a fost promovat la gradul de general locotenent. Ioannis Metaxas a fost un monarhist convins. El l-a sprijinit necondiționat pe Constantin I al Greciei și s-a opus deschis intrării în război a Greciei de partea aliaților în prima conflagrație mondială. Eleftherios Venizelos, premierul din acea perioadă, a demisionat ca urmare a opoziției lui Metaxas la cererea de ajutorare a Aliaților, care au suferit un mare eșec în timpul campaniei de la Gallipoli. Venizelos a folosit tema intrării în
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]