9,693 matches
-
la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi”. În singurătatea benefică a dimineții, carâmbul stâlcit al clovnului din creier ciocănea secundele. Știam despre ce palmă și despre ce exil vechi și nou și perpetuu și despre ce amară sărbătoare a descătușării vorbește poeta: „Singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz,/ lacrima de dimineață/ asmuțită Împotriva părăsirii de sine/ și pantoful clovnului din creier,/ - astfel Își Începea fiecare sărbătoare/ prietenul meu Mynheer”. În depărtarea și proximitatea poeziei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Începea fiecare sărbătoare/ prietenul meu Mynheer”. În depărtarea și proximitatea poeziei: rătăcirea reluată, deșertul dintotdeauna al celui izgonit, noul cort pe care pribeagul și-l adjudecase: „iar și-a Înălțat cortul În propria piele,/ iar a pus la uscat ierburi amare/ pentru o altă alungare,/ pentru o altă palmă,/ prietenul meu, Mynheer”. Hipnotică precizie, pe care doar Poezia o poate imagina... „Mi-e dor de poemele cărora doar eu Însămi/ le eram universul” - mărturisește poeta, la acest ceas de cumpănă neagră
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o dragoste care ar vrea să vă dea forța (a câta oară, Doamne!) de-a trece peste 11 septembrie”. Nu am regăsit imediat scrisorile de la Madi, dar poemul-scrisoare intitulat Mynheer se afla În sumarul volumului, la pagina 248. Motto-ul: „amar a se citi la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi” avea, acum, altă rezonanță. Prietena de departe se depărtase, de data asta, dureros și drastic, deși o simțeam, paradoxal, tocmai acum, mai aproape. Textul, În față
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
iată. Excesivă În toate, Madi se grăbise. * Prietenul ei Mynheer avea să revină, adesea, În zilele următoare, la codificata epistolă care Îl evocase și invocase, la „singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz”. Trebuia Începută sărbătoarea cu ierburi amare, pentru „o altă alungare, o altă palmă” a cotidianului? „E obiceiul acestui ciudat teritoriu al sinelui/ să se-ngrijească de niciodată ultimul drum”, Îmi repeta Poeta. Niciodată ultimul, Într-adevăr, pentru cei aleși de destin. Nu, al Marianei Marin nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reitereze, la alte vârste și pe alt meridian, cu harul sfidător al Poeziei, Înfruntând, nealterată de timp sau transhumanțe, Marea Bestie care Îi vânează trimișii: „Oh, comunitate de scandal!/ Furia e tot ce ne mai leagă...”. Modern, centrifug, lirismul său amar și lucid invocă intensitatea ca răscumpărare și revanșă, În cadența ruptă a solitudinii interogative, rareori aliniată de brizele scurte ale Înfrățirii cu iluzia. Cine a contemplat biblioteca românească pe care imigrantul Jean Schächter a cărat-o după el, de la Dunăre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-mă pe brațe afară - pe lume e dimineață - e târziu pentru amândoi este atât de târziu stăm pe muchie/ deci dă-mi această a doua șansă:/ poate ca Lazăr voi Învia” (Rochia Martei cea de toate zilele). Dorință grea de amar, răsucită traumatic În ea Însăși și În tardiva terapie amoroasă, urgentată de gongul timpului ireversibil: „dragostea mea târzie - sodă caustică pură”, Îngână, În transă, poeta. Amurgul pustiit de așteptări pare să găzduiască totuși paradoxala armonizare de-o clipă. Inițiere În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
renunța la un soi de țărănească, deși subtil rafinată, neîncredere față de motivația gesticulației publice, chiar și atunci când era vorba de „cavalerii bunelor speranțe” care animau mitologia momentului. Am fost de-a dreptul șocat auzindu-l vorbind cu un soi de amară condescendență despre unii disidenți, neascunzându-și, de pildă, suspiciunile față de un poet și eseist care tocmai ieșise din arena confruntărilor politice și cu care presupuneam că avea relații cordiale. „Poeții... cât pot ei aștepta Gloria? «Mic tratat de glorie», ți-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
eventual și o confesiune de scriitor (În genul celor ale lui Liviu Rebreanu, să zicem), În care să punctezi drumul tău prin vreme și prin vremuri, cu un accent particular asupra genezei cărților tale. Dacă nu ne-ar despărți atâta amar de ape și de pământuri, am putea realiza acest documentar biografic Împreună, pe parcursul a câtorva Întâlniri succesive. În Împrejurările actuale Însă, tot greul cade, din păcate, asupra ta și știu sub ce presiune de timp te afli În permanență! Oricum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cele mai calde urări frățești, Mircea Zaciu * Bonn, 6 octombrie 1991 Dragă Norman Manea, Întors din țară, am găsit scrisoarea ta și m-am simțit Încă mai vinovat pentru lunga mea tăcere. Dar, ca unul care ai trecut prin experiența amară a exilului, vei Înțelege că sunt momente când nu mai ai nici măcar puterea de a-ți strânge gândurile pentru o scrisoare. Mai ales când viața Îți rezervă unele surprize neplăcute. Când, de asemeni, nu știi cât și cum vei rezista
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
22, conectează stimulator cu vechea și noua proză livrată de inconfundabila „mână dreaptă” a Gabrielei Adameșteanu. Terifianta și calma descriere a spitalizării În România anului 2004 pare, ca În atâtea alte pagini de forță ale prozatoarei, caligrafiată, fără grabă, În amar și tandrețe, cu bisturiul pe piele. „Mă mișcam cu destulă greutate și aveam dureri. Ca să fac să mai Întârzie puțin cineva cu mine, vâram o bancnotă În buzunarul fiecărui halat de infirmieră-asistentă care intra pe ușă... Vecina de cameră mi-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
interogative. Însăși luciditatea este suspectată, ca toate noțiunile deja uzate, canonizate și manipulate. Celebra afirmație a lui Camil Petrescu „câtă luciditate, atâta dramă” pare insuficientă și simplificatoare pentru Blecher. Una dintre clipele de iluminare ale paginii sale primește imediat această amară adăugire: „o certitudine, incontrolabilă ca orice certitudine”... Se deschid, astfel, trape prolifice spre un adevăr fisionabil, ireductibil În dramatismul său. Într-o propoziție limpede și dramatică În fermitatea ei, cum este, de pildă, enunțul: „viața mea a fost așa și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
neputință sau Își apropie, unii de alții, trupurile frânte În corsetele de ghips, dar flămânde de bucurie. Nu este Întâmplător că pe noptiera lui Emanuel se află volumul Leschants de Maldoror de Lautreamont... În care protagonistul Își proiectează, avid, „imprecațiile amare”, adică „tot ce plictiseala, tristețea, visul și frenezia puteau Întruni”... Roman zguduitor, fără a se putea spune cât este „un roman”, Inimi cicatrizate Își amplifică ecourile În jurnalul de sanatoriu, apărut postum, În 1971, prin grija lui Sașa Pană și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai mult decât alții În 100. Am călătorit, am văzut, am scris. Spune surorilor mele să-și trăiască fără excese, dar să-și trăiască viața. Să umble pe propriile lor picioare”. În albastrul copilăros și Înlăcrimat al privirii obosite, amintirile amare au intersectat, probabil, o clipă, aripa nostalgiei. „Să se plimbe unde sunt flori, să culeagă flori. De mine uitați. Și veți uita. E mai bine de plâns lângă un mormânt decât de compătimit un suferind.” Blecher a Îndreptat ultimul gând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cuvintelor, În timp ce În zare fumega rugul Alejandra, iar În tunelul lui Juan Pablo Castel șerpuia orbitor fantoma Mariei ucise. M-am trezit dialogând cu personajul-autor și cu persoana lui Ernesto Sábato, el Însuși somat să răspundă la numeroasele patetice Întrebări amare, nu doar ale lectorului, ci și ale autorului care sunt. Un contemplativ, desigur, precum Bruno, care și-a depășit Însă „excesul de onestitate”, adică de ineficiență, păcătuind prin publicarea câtorva cărți, de care n-ar aminti dacă darul reîntâlnirii cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
jocurile festive de artificii ale unui Eden supraluminat, ci de exploziile pe care conflictele și tragedia vieții pe pământ le Înalță, zilnic, spre cerul ilizibil. Zâmbetul ei tolerant, de Giocondă supradimensionată pentru consumul popular, pare Înghețat În rictusul obosit și amar al orbului care a văzut prea multe. America nu este deloc discretă În a exhiba variatele strangulări și răni ale libertății sau vastele competiții monetare care Îi sponsorizează capcanele. Un marxist ca Walter Benjamin ar citi, probabil, În „documentele civilizației
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nici o altă deșartă speranță. Fragilizat de bătrânețe și sănătatea precară, dar niciodată lamentându-se, William Însuflețea aventura exemplară a gânditorului independent, gata să riște și să accepte consecințele singularității și solitudinii sale. Acuitatea sa memorabilă și stenică exprima scepticism și amară dezamăgire față de nu prea minunata evoluție a vieții și culturii contemporane. Incandescența pasiunii pentru idei, angajarea social-politică, ca și luciditatea judecăților sale Îi Îngăduiau să ignore fragilitatea trupului. Ne forța să procedăm la fel și să profităm de dialogul Încă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mustață care, revenit acasă, nu se mai recunoaște În oglindă: „Accidenti, questo non sono io. Con tutta quella gente che era per la strada mi sono perso” - „La naiba, ăsta nu sunt eu. M-am pierdut pe mine În atâta amar de lume pe stradă”. Prin anii ’70, povestește criticul de artă Harold Rosenberg, Saul n-a mai suportat, Însă, situația. Și-a pierdut răbdarea: l-a sunat pe omonimul său din East Hampton. „Vorbesc cu Saul Steinberg?” a Întrebat artistul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Multă cerneală a curs, de altfel, pe această temă. Fantoma Europei unite, chiar și a ei, pare să fie, însă, în continuare pro-comunistă. În România anticomunistă (atât cât este astăzi anticomunistă țara noastră), votul Consiliului Europei a lăsat un gust amar. Simbolic și moral vorbind, este ca și cum cei cincizeci de parlamentari socialiști nu ar fi avut nimic împotrivă ca Nicolae Ceaușescu să fie încă dictatorul României, iar revoluția din decembrie 1989 (atât cât a fost aceasta o revoluție) să nu fi
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
este ca și cum cei cincizeci de parlamentari socialiști nu ar fi avut nimic împotrivă ca Nicolae Ceaușescu să fie încă dictatorul României, iar revoluția din decembrie 1989 (atât cât a fost aceasta o revoluție) să nu fi avut loc niciodată. Gustul amar a mai fost dat de faptul că, în România, schimbarea politică din 1989 a fost violentă, cu victime destule, exact acele victime (printre multe altele, zeci de milioane) pe care rezoluția minimalistă a Consiliului Europei ne propune să le omagiem
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
face în numele așa-zisei adevărate democrații nu schimbă datele problemei. Nici liderii de acum patruzeci și cinci de ani nu credeau despre ei că nu ar reprezenta adevărata democrație, iar unii dintre aceștia sunt tot la datorie. Deși, după atâta amar de vreme ar fi trebuit să fie și ei, care va să zicăă la pensii. Text apărut în 22, numărul 34 din 1990 Încă un zâmbet pentru liniștea dumneavoastră S-a vorbit mult despre zâmbetul președintelui Iliescu; s-a scris
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
o face atunci când îi descrie lui Goma senzația nemaipomenită pe care ar fi avut-o când a trecut noaptea granița și a văzut copacii din Banatul mamei sale aureolați. Această senzație ar fi putut să o aibă Goma, care atâta amar de vreme n-a putut reveni în România, nu Breban, care putea să vadă oricând copacii din zona natală, fie din partea românească a graniței, fie din cealaltă. În resentimentul său colegial - care se vrea superior prin această artă a descrierii
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
se sfiau să îmbrâncească lumea pe stradă în fața oamenilor în uniformă care se uitau la ei cu mâinile-n sân. Deși agresorii civili de acum erau îmbrăcați în alte culori decât ale minerilor, lucrurile petrecute mi-au lăsat același gust amar pe care l-am avut în 15 iunie în Piața Universității, unde am fost martoră la o adevărată vânătoare de oameni, aplaudată de oamenii „de bine”, deveniți peste noapte adepții cei mai convinși ai ordinii de drept. Faptul că un
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
să aibă cineva grijă să afle care e aripa cea bună a păsării KGB și ce aripă a ei ar trebui să fie puțin jumulită ca să li se dea o satisfacție - oricât de mică - și celor ce așteaptă de atâta amar de vreme să se schimbe ceva. Trebuia să aibă cineva grijă și de Armata Roșie eliberatoare ce bântuia încă prin acest bastion al păcii care trebuia apărat cu ajutorul ei și post-mortem. Trebuia să pună cineva mâna să schimbe pur și
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
că mama era o țărancă pursânge și nu ar fi renunțat, în ruptul capului, nici măcar la o palmă din pământul care a fost al nostru. Dacă nu pentru altceva, pentru ca să se termine o dată cu batjocura la care au fost supuși atâta amar de vreme. Așa că nu avea de ce să fie în dezacord cu mine, cum susținea anchetatorul (ori turnătorul), ci dimpotrivă. Acesta făcea o referire și la tatăl meu, care murise din toamna lui 1987. Din ea reieșea că eu aș fi
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
o lecție / 251 Arafat și urmașul său / 255 Umbra marelui frate / 259 Retrospectivă / 263 Turneul ultimului an / 269 Este, oare, fiul tatălui său? / 273 Pionul Voronin / 277 E greu să fii președintele Serbiei / 281 Obama nu este WASP / 285 Calea amară a Chinei / 289 Kurzii și ceilalți / 293 Armenia teritoriu de graniță / 299 Extinderea NATO și riscurile ei / 303 Iranul între Islam și Occident / 307 O lume, două sau mai multe? / 311 Atac mortal la Pact / 315 O demisie târzie / 317
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]