9,865 matches
-
popoarelor), D.Corbea ( Nu sunt cântăreț de stele), E.Frunză (Cupa cu garoafe), Ion Gheorghe (Căile pământului), Toma George Maiorescu (Ritmuri contemporane), Leonida Neamțu (Cântecul constelației), Gheorghe Tomozei (Steaua polară), Geo Dumitrescu (Alfabet liric), Violeta Zamfirescu (Ceasul de slavă), Demostene Botez (Carnet), Rusalin Mureșan (Era incandescenței, Amiezile veacului), Meliusz Jozsef (Cât cuprind ochii), Ion Brad (Să citim cu voce tare, Mă uit În ochii copiilor), Valeriu Gorunescu (Inima și timpul) etc. Proza r-s a impus alți scriitori fruntași: Petru Dumitriu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mamei și ai tatălui. Mama și tata au frați și surori. Frații părinților noștri sunt unchii noștri, iar surorile părinților sunt mătușile noastre. Copiii unchilor sunt verii noștri. Cele mai importante evenimente la care participă familia și rudele sunt: nunți, botezuri, aniversări. Ce bine e să ai o familie! 1. Scrie cine face parte din familia ta: 2. Transcrie primele patru rânduri din text. 3. Eu spun una, tu spui multe: frate--------------oraș........................... soră---------------deal............................ părinte------------școală....................... bunic-------------caiet........................... JOCURI RECREATIVE 2. Printre cuvintele de
Caietul primei vacante by MARIA BOZ [Corola-publishinghouse/Science/484_a_776]
-
1933) -, multe din informațiile preluate au ca justificare valoarea memorialistică a acestora. De asemenea, informații extrem de utile pentru creionarea evoluției orașului sunt cuprinse în lucrările ce tratează istoria județului Bacău: Județul Bacău (coordonator Mircea Filip, Iași, f. ed., 1996), C. Botez, L. Eșanu, I. Saizu, Județul Bacău. Pagini memorabile din lupta maselor (Bacău, Întreprinderea Poligrafică Bacău, 1971), Corneliu Chirieș, Județul Bacău - altar de jertfă și eroism. Monografia monumentelor eroilor (Bacău, Editura Babel, 2001), N. Lupu, Văcărașu Nicolae, C. Iulia Brânduș, Județele
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
29 aprilie 1928 - sărbătorirea a 10 ani de la unirea Basarabiei cu „Patria Mamă”; festivități ocazionate de momentele comemorative - de exemplu, 4 iulie 1904 - împlinirea a 400 de ani de la moartea voievodului Ștefan cel Mare; festivități cu caracter religios - 6 ianuarie („Botezul Domnului” - oficierea slujbei de sfințire a apei Iordanului), „Înălțarea Domnului” - atunci când se sărbătorea și „Ziua Eroilor” (erau organizate procesiuni cu făclii aprinse la cimitirul comunal, cimitirul „Lazaret” și, odată cu sfârșitul Marelui Război, la cimitirul „Eroilor” - Poligonul de tragere), 15 august
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
sat din județ - și în multe alte locuri. Am vorbit sătenilor, muncitorilor, funcționarilor, tratând totdeauna subiecte din viața socială, religioasă și niciodată din politică. Am ținut doi ani cursuri la Universitatea populară de la Ghimeș, întovărășit de regretatul meu coleg N. N. Botez. Timp de patru ani am făcut să apară la Bacău revista literară Ateneul, la care a colaborat tineretul cu bucăți literare. Când revista a încetat să mai apară mi s-a spus că a fost o activitate falimentară. Sper că
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
mai departe și să ne punem întrebări mai de profunzime: istoria aceasta are vreun sens? Multă vreme istoricii au crezut că da. Pentru unii, istoria Franței era istoria acelor gesta Dei per Francos, a lucrării lui Dumnezeu prin franci, de la botezul lui Clovis la epopeea misionară din secolul al XIX-lea trecînd pe la Ludovic cel Sfînt și Ioana d'Arc, Franța nefiind cu adevărat ea însăși decît atunci cînd răspundea vocației sale de soldat al lui Dumnezeu. Pentru alții, istoria Franței
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Martin și a fost o mare temă a artei occidentale. Această împărțire a mantalei este urmată în povestire de apariția în visul lui Martin a lui Hristos purtînd jumătatea de hlamidă dată săracului. Doi ani mai tîrziu, Martin primește botezul, apoi părăsește armata romană în 356 pentru a se consacra misiunii sale de evanghelizare. 7. Epoca barbarilor (sfîrșitul secolului al IV-lea sfîrșitul secolului al VII-lea) Timp de trei sute de ani, teritoriul Galiei cunoaște o imensă mutație. Prăbușirea Imperiului
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la Vouillé, aproape de Poitiers, în 507, urmată de prăbușirea regatului de Toulouse, care, cu excepția provinciilor Languedoc inferior și Provence, trec sub controlul lui Clovis. Între timp se produsese evenimentul decisiv care explică triumful asupra vizigoților arieni: convertirea lui Clovis și botezul său la Reims, în mod cert în 496. În mod tradițional atribuită influenței reginei Clotilda și a episcopului de Reims, Sfîntul Remi, convertirea regelui și a poporului său a avut consecințe imense, făcînd din francii salieni, față de alți barbari, păgîni
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
copieze manuscrisele latine, împodobindu-le cu picturi ale căror motive și culori sînt împrumutate din arta barbară; o artă tipic medievală se născuse: *anluminura. În acest moment se operează o nouă deplasare a centrelor puterii, de la Neustria la Austrasia. DOCUMENT Botezul lui Clovis După victoria de la Tolbiac împotriva alamanilor în 496: "El [Clovis] povesti reginei cum, invocînd numele lui Hristos, acesta îl găsi vrednic să obțină victoria. Aceasta se întîmplă în al cincisprezecelea an al domniei sale. "Regina îl chemă atunci în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care ceru să fie botezat de pontif. El înaintează, ca un nou Constantin, spre piscină pentru a se vindeca de o lepră veche și pentru a șterge cu apă proaspătă pete urîte, făcute în trecut. În timp ce intră în apă pentru botez, Sfîntul lui Dumnezeu îl interpelă cu o voce elocventă cu aceste cuvinte: "Apleacă-ți încet capul, o, sicambrule; adoră ceea ce ai ars, arde ceea ce ai adorat..." " Astfel deci regele, recunoscîndu-l pe Dumnezeu atotputernic în trinitatea sa, fu botezat în numele Tatălui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Națională (ms.latin 17655). Redactată la mai mult de 70 de ani după evenimente, această povestire tîrzie și plină de imagini vii dezvăluie mai mult decît detaliile convertirii și ale ceremoniei, importanța pe care episcopii regatului franc au acordat-o botezului lui Clovis. Putem reține din acest text cîteva aspecte majore: mai întîi Clovis, în ciuda presiunilor anturajului său regina Clotilda însăși și a clerului regatului său, rămîne mult timp fidel păgînismului; apoi și cele de mai sus explică ceea ce urmează convertirea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
secolului al XVII-lea. Practicile. Practicile pe care le antrenează aderarea la creștinism se observă pretutindeni. Unele sînt obligatorii, ca messa duminicală, confesiunea și împărtășania pascală, postul și abstinența în unele perioade ale anului, primirea *sacramentelor care jalonează viața individuală (botez, prima împărtășanie, căsătorie, maslu). Celelalte sînt facultative, ca pelerinajele la marile sanctuare sau la vreun loc sfînt. Dar, paralel cu aceste practici oficiale, mai sînt și altele care, în afara calendarului liturgic, exprimă credințe mai mult magice decît creștine. Este cazul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
406 31 decembrie Invazia generală a galilor 410 Goții devastează Roma 418 Așezarea vizigoților în Aquitania 451 Invazia hunilor lui Atila Bătălia din Cîmpiile Catalaunice 476 Sfîrșitul Imperiului Roman în Occident Către 496 Victoria lui Clovis asupra alamanilor la Tolbiac Botezul lui Clovis 506 Victoria lui Clovis asupra vizigoților la Vouillé 533-563 Recucerirea Occidentului de către Justinian Către 537 Modelul Sf. Bendict 590 Sf. Colomban în Galia 590-604 Pontificatul lui Grigore cel Mare 594 Moartea lui Grigore din Tours 610 Începutul învățăturii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
emanciparea Bisericii de sub tutela laicilor. Rege Foarte Creștin (Roi Très Chrétien). Titlu, abreviat în RTC, purtat de Filip cel Frumos în secolul al XIV-lea și atribuit exclusiv regelui Franței începînd din secolul al XV-lea. Registru parohial. Registru de botezuri, căsătorii, înmormîntări ținute de preoții de parohie de la începutul sec. al XVI-lea și ținînd loc de stare civilă sub Vechiul Regim. Reprezentare proporțională. Tip de scrutin prin care lista candidaților (de obicei în cadru departamental) obține un număr de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cadru departamental) obține un număr de locuri proporțional cu numărul de sufragii obținute. Rezervă. În Evul Mediu, parte a unui mare domeniu rezervată exploatării directe de către stăpîn și agenții săi. Sacerdoțiu universal. Luther și Calvin consideră că creștinii, egali prin botez, sînt toți preoți. Ei resping astfel caracterul sacru și superioritatea spirituală a papei, a episcopilor și a preoților în general. Pastorii protestanți, neconstrînși la celibat, sînt simpli credincioși cărora li se cuvin diverse funcții în sînul Bisericilor locale. Sacramente. Pentru
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sînt simpli credincioși cărora li se cuvin diverse funcții în sînul Bisericilor locale. Sacramente. Pentru catolicii, sacramentele sînt semne sensibile instituite de Isus Cristos pentru a obține grația divină și pentru a sfinți sufletele; ele sînt în număr de șapte: botezul, mirungerea, penitența (sau confesiunea), euharistia (sau comuniunea, împărtășania), maslul, hirotonisire, căsătorie. Salică (lege). Lege a francilor salieni redactată în timpul lui Clovis, pe la 486-496, revizuită de mai multe ori pînă la Carol cel Mare. Această lege conține o clauză care a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
V-lea), 83 Marile invazii, 84 Regatele barbare, 84 Merovingienii (secolele al VI-lea al VII-lea), 85 Clovis, 85 Regatul franc, 86 Forțele centrifuge, 87 Elementele de fuziune, 88 Romani și barbari, 88 Societatea merovingiană, 89 Creștinarea, 90 Document: Botezul lui Clovis, 91 8. Imperiul lui Carol cel Mare (secolele al VIII-lea al IX-lea), 93 Formarea, 94 Primarii palatului, 94 Charles Martel și Pepin cel Scurt, 94 Cuceririle lui Carol cel Mare, 95 Imperiul și instituțiile sale, 96
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fură făcute în carnea păgînă, iar vîrful harponului menit Balenei Albe fu călit în sîngele astfel obținut. Ă Ego non baptizo te in nomine patris, sed in nomine diaboli! răcni în delir Ahab, în vreme ce fierul blestemat sorbea, lacom, sîngele de botez. Apoi aplecîndu-se peste prăjinile de rezervă, alese una din lemn de nuc încă acoperită de scoarță și o potrivi în căușul fierului. După aceea, oamenii desfășurară un colac de saulă, din care bucată lungă de cîțiva stînjeni fu înfășurată pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în viața de apoi... Ă înainte! Cîrma în vînt! tună Ahab către oamenii lui. Dar oricît de repede ar fi pornit Pequod, aceștia nu putură să nu audă plescăitul cadavrului aruncat în apă, după cum corabia însăși nu putu scăpa de botezul funebru al stropilor ce-i împoșcau coca. în vreme ce Ahab și corabia lui se depărtau de Bucuria îndoliată, ciudatul colac de salvare atîrnat la pupa ieși brusc la iveală. Ă Ia uitați-vă colo, oameni buni! strigă un glas de cobe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întîi asupra numelui de "Ulpia Trajana"... Dar pentru o școală anti-latinistă, numele nu era potrivit... Dl Teodor Rosetti a propus numele "Junimea"... dl Pogor, mulțumit, începu să cânte pe nas ca un preot și întrebă de trei ori, ca la botez: S-a lepădat copilul de Satana pedantismului?" ("Săptămîna"), anul 1903, nr. 43; vezi și Amintiri din "Junimea" de Iacob Negruzzi. că "Junimea" nu se ferește destul de pedantism 1. Dorința lui V. Alecsandri - directorul României literare și colaboratorul lui A. Russo
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și este o etichetă, care înseamnă: în afară de curentul cel mare al literaturii naționale. Dar această etichetă au aplicat-o moderniștii și unor poeți foarte naționali, produși de împrejurările noastre. Se poate, de pildă, un poet mai național decât dl Demostene Botez - atât de național, încît unii critici au putut să intre și în subdiviziuni, taxîndu-l drept poet moldovan și chiar "ieșan"? Ce asemănare poate fi între acest poet prin excelență al pământului nostru și imitatorii artificialismului parizian? (Vom vedea imediat ce înțelegem
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Barbu, Simona Barbu, Simbolistica poeziei lui Ion Barbu, București, 1997; Marin Sorescu, Bibliotecă de poezie românească, București, 1997, 329-334; Dumitru Chioaru, Poetica temporalității, Cluj-Napoca, 2000, 167-187; Dicț. analitic., I, 316-318, II, 184-186, 282-284, III, 111-113, 257-259, IV, 39-41, 331-335; Mihai Botez, În oglinzi paralele. Însemnări despre Ion Barbu, București, 1999; Simion, Fragmente, III, 163-176; Cărtărescu, Postmodernismul, 276-279; Hrimiuc-Toporaș, Atelier, 11-24; Eugen Simion, Introducere la Ion Barbu, Opere, I-II, îngr. Mircea Coloșenco, București, 2000; Dicț. esențial, 62-67. D.C.-E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Prof. univ. dr. Stoica Lascu CUVÂNT CĂTRE CITITORI În definirea teologică, misiunea creștină este vocația apostolică a Bisericii, „de a propovădui Evanghelia lui Hristos la toate neamurile” (Matei 28, 19), chemându-le la reconciliere în numele lui Hristos prin pocăință și botez. Misiunea, sau mai precis misionarismul, este un act de trimitere către lume: „precum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu” (Ioan 20, 21), dar în același timp este și un act de mărturisire a Învierii lui
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Misionarismul este o caracteristică fundamentală a Bisericii. Biserica este nu numai instrumentul misiunii ci și scopul și realizarea acesteia. Încă de la începuturile creștinismului, răspândirea Evangheliei a fost inseparabil legată de formarea unor comunități creștine, prin convertire personală, mărturisirea credinței și botezul în numele Sfintei Treimi (Fapte 2, 9-10; 37-38). Chemarea misionară a Bisericii creștine ține de natura ei apostolică. Misiunea este un act de fidelitate a Bisericii față de „cele douăsprezece pietre de temelie și cei doisprezece apostoli ai Mielului” (Apocalipsa 21
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Ambrozie, Augustin, Ghenadie, Fulgențiu, Isidor și ceilalți, sau cum ne-au învățat venerabilii învățători și înaintași ai noștri”. Lucrarea care i-a adus celebritatea Sfântului Niceta de Remesiana este un catehism, alcătuit pentru cei care se pregăteau să primească Taina Botezului, numit fie Libelli instructionis (Cărticele de învățătură) fie Instructio ad competentes (Învățătură pentru candidații la Botez). Ghenadie de Marsilia a avut acest catehism în față, lăsând saupra lui o notă prin care îi redă pe scurt cuprinsul. După conținut și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]