10,800 matches
-
1837, Karlovo, Bulgaria - d. 19 februarie 1873) este pseudonimul sub care este cunoscut Vasil Ivanov Kuncev (în bulgară Васил Иванов Кунчев), revoluționar și erou național al Bulgariei. La vârsta de 20 se ani a fost uns diacon, dar viața de călugăr nu l-a atras, așa că în 1862 a fugit în Șerbia, unde s-a înrolat ca voluntar în „Legiunea bulgară” organizată și condusă de , participând astfel la ostilitățile sârbo-turce. Din această perioadă datează și pseudonimul „Levski” (că un leu), deoarece
Gheorghi Rakovski () [Corola-website/Science/318413_a_319742]
-
Atos. El a considerat că Muntele Atos ar fi fost cea mai potrivită locație pentru declanșarea insurecției. După cum notează Vacalopoulos, nu au fost făcute pregătiri corespunzătoare pentru declanșarea rebeliunii, iar idealurile revoluționare nu au fost transmise și comunității conservatoare a călugărilor de la Atos. Pe 8 mai, turcii, înfuriați de debarcarea marinarilor din Psara la Tsayezi, de arestarea negustorilor turci și confisacare mărfurilor lor, au năvălit pe străzile din Serres, au percheziționat casele notabilităților căutând arme și au arestat mitropolitul și 150
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
la tronul Sillei. Se țese o idila între Deok-man și Yu-shin, dar Yu-shin este nevoit să se căsătorească cu nepoata lui Mi-shil. Deok-man reușește să fie recunoscută că Prințesa în urma unei eclipse de soare pe care o profețește cu ajutorul unui călugăr ce descifra mișcarea planetelor cu ajutorul unor almanah-uri chinezești. Între timp, Mi-shil pornește o revoltă pentru a-l înlătura pe rege de la putere și să devină Regina, eternul sau vis. Înfrânta de trupele conduse de Yu-shin și Al-cheon, Mi-shil se
Secretele de la palat () [Corola-website/Science/318434_a_319763]
-
săteni un teren pe care l-a donat Mănăstirii "Cetatea" din Ismail . El cultiva acest teren cu grâu, pe care-l dădea monahilor de la mănăstire, conduși pe atunci de starețul Feodosie. Cu timpul, aici a fost ridicată o mănăstire de călugări. În apropierea sa, a fost descoperit un izvor cu apă tămăduitoare, ceea ce a făcut ca numărul pelerinilor să crească. În perioada celui de-al doilea război mondial, așezământul monahal a primit obște de călugărițe. După instalarea puterii sovietice în Basarabia
Eschipolos, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318475_a_319804]
-
este vechea biserică a mănăstirii Saon. Aflat la 11 km depărtare de Tulcea, complexul monahal Saon a luat ființă în anul 1846 când un grup de călugări au plecat de la Mănăstirea Celic-Dere. Biserica veche are hramul ""Înălțarea Domnului"". În prezent întregul complex monahal se află înscris pe lista monumentelor istorice sub codul . În anul 1846, prin plecarea unor călugări de la Mănăstirea Celic-Dere, a fost înființat ca metoc
Biserica de lemn din Mănăstirea Saon () [Corola-website/Science/320404_a_321733]
-
ființă în anul 1846 când un grup de călugări au plecat de la Mănăstirea Celic-Dere. Biserica veche are hramul ""Înălțarea Domnului"". În prezent întregul complex monahal se află înscris pe lista monumentelor istorice sub codul . În anul 1846, prin plecarea unor călugări de la Mănăstirea Celic-Dere, a fost înființat ca metoc al mănăstirii amintite un schit. Acest schit, numit Saon a devenit de sine stătător abia după ce partea de nord a Dobrogei devine parte a României ca urmare a deciziei Congresului de la Berlin
Biserica de lemn din Mănăstirea Saon () [Corola-website/Science/320404_a_321733]
-
amintite un schit. Acest schit, numit Saon a devenit de sine stătător abia după ce partea de nord a Dobrogei devine parte a României ca urmare a deciziei Congresului de la Berlin (1878). Astfel, prin grija episcopul Iosif Ghiorghian are loc mutarea călugărilor de la schitul Celicul de Jos, schitul Saon devenind de sine stătător. În același an are loc și construcția bisericii vechi, folosindu-se pentru ridicarea ei: lemn, nuiele împletite și pământ. Din aceeși perioadă se mai păstrează și un corp de
Biserica de lemn din Mănăstirea Saon () [Corola-website/Science/320404_a_321733]
-
gânditorii acelor timpuri: problema locului și rolul omului în Univers. Imaginea lumii medievale asupra valențelor umanității, era strâns legată de doctrina bisericii. Reprezentările caracteristice acestei perioade sunt hărțile Terrarum Orbis (TO). Arhetipul hărților TO a fost (se pare) creat de călugărul spaniol Beatus de Libeana în secolul al VIII-lea. Hărțile de tip TO s-au bazat pe reprezentările antice, simple, a lumii protocreștine. Acest gen de reprezentări a fost dezvoltat timp de peste cinci secole până la apariția cartografiei tehnice dezvoltate pentru
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
promovează altruismul că o valoare morală foarte importantă. [[Budism]]ul, [[creștinism]]ul, [[hinduism]]ul, [[islam]]ul, [[jainism]]ul, [[iudaism]]ul și [[sikhism]]ul, etc, pun un accent deosebit pe moralitate altruista. [[File:Monks collecting alms - Bun Vat Phu.JPG|thumb|Călugări primind milostenie]] Altruismul joacă un rol proeminent în Budism. Dragostea și compasiunea sunt componentele tuturor formelor de Budism, si sunt centrate pe egalitatea tuturor ființelor: dragostea este dorința că toate fiintele să fie fericite, iar compasiunea este dorința că toate
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
Jaini cred că pentru a atinge iluminarea și în final eliberarea, unul trebuie să practice următoarele principii etice, jurăminte majore în gândire, vorbire și acțiune. Gradul în care aceste principii sunt puse în practică este diferit pentru casnici și pentru călugări. Acestea sunt: O caracteristică majoră în credința Jain, este accentul pe consecințele comportamentelor nu doar fizice, cât și mentale. Mintea cuiva necucerită de furie, mândrie (ego), înșelăciune, lăcomie și organe de simt necontrolate, se luptă cu cei mai puternicii dușmani
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
mici. Această politică se extinde chiar și organismelor microscopice. Jainismul recunoaște că fiecare persoană are abilități diferite și capacități de a practica și prin urmare accepta niveluri diferite de conformare pentru asceți și gospodari. "Marile jurăminte"(mahavrata) sunt prescrise pentru călugări și "jurămintele limitate" (anuvrata) sunt prescrise gospodarilor. În alte cuvinte, casnicii sunt încurajați să practice cele 5 principii cardinale ale nonviolenței, sincerității, non-furtului, celibatului și non-posesivității după propriile limitări practice actuale. în timp ce călugării trebuie să îi observe foarte strict, cu
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
gospodari. "Marile jurăminte"(mahavrata) sunt prescrise pentru călugări și "jurămintele limitate" (anuvrata) sunt prescrise gospodarilor. În alte cuvinte, casnicii sunt încurajați să practice cele 5 principii cardinale ale nonviolenței, sincerității, non-furtului, celibatului și non-posesivității după propriile limitări practice actuale. în timp ce călugării trebuie să îi observe foarte strict, cu o practică constantă, este posibil să se depășească treptat limitările, accelerând astfel progresul spiritual. [[File:StThomasMount Theresa.JPG|thumb|180px|Statuia Maicii Tereza din India]] Altruismul este central învățăturilor lui [[Isus din Nazaret
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
un Lemn. Cea mai veche mărturie despre mănăstire a fost consemnată în scris de diaconul Paul de Alep, care l-a însoțit pe Patriarhul Macarie al Antiohiei în călătoriile acestuia prin Țările Române, între anii 1653-1658. El susține că un călugăr ar fi găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular. În acel moment el ar fi auzit o voce care l-ar fi îndemnat să zidească o mănăstire din trunchiul acelui copac. Mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit Crețanul, cercetând
Biserica de lemn din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/320483_a_321812]
-
sau, Cassiodor, ca fiind „de neam scit, dar de maniere întru totul române, foarte priceput în ambele limbi (latină și greacă, "n.n."), cunoscător perfect al Sfintei Scripturi și al Dogmaticii”. A intrat de tânăr într-o mănăstire dobrogeana, alăturându-se călugărilor sciți. Mai tarziu ajunge la Constantinopol, pentru că în anul 496 să fie chemat la Romă, unde a fost hirotonit preot. A trait mult timp in mănăstirea „Sfântă Anastasia”, de asemenea, a lucrat și în cancelaria papala. Tot Cassiodor scria că
Dionisie cel Smerit () [Corola-website/Science/317917_a_319246]
-
ani a revoluționat producția de cărți în Europa. Este greu de închipuit că literatura Renașterii ar fi cunoscut acealași avânt fără descoperirea artei tipografice. Înainte de vremea lui Gutenberg, cărțile și manuscrisele erau multiplicate prin copiere de mână, de obicei de către călugări. Prima carte produsă în masă în tipografia lui Gutenberg a fost Biblia în limba latină (ca. 1455), cunoscută ca "Biblia Latina" sau "Biblia lui Gutenberg". Tirajul a fost de 200 de exemplare, număr care poate părea mic în zilele noastre
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
dar intenționat parodică despre un gigant care devine creștin și l-a urmat pe cavalerul Orlando. Francezul François Rabelais (1494-1553) a fost și el atras de exagerări, și a scris și el despre un gigant, "Gargantua". Rabelais a fost un călugăr franciscan, medic și umanist, fiind unul dintre marii scriitori ai Renașterii. El este considerat ca fiind un avangardist în ceea ce privește literatura fantastică, satira, umorul grotesc și cântecele lascive. Într-una din cele două prefețe la "Gargantua" a rugat cititorii să nu
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
incendiat de turci, fiind refăcut din cărămidă, pe temelie de piatră, de către Sandu și Luca Grigorie pe la anul 1785. În anul rectitoririi sale, Biserica „Sf. Lazăr” a fost ridicată la rangul de mănăstire, fiind închinată la Sfântul Mormânt de la Ierusalim. Călugării greci stabiliți aici au construit case egumenești și chilii pe ruinele caselor domnitorului Mihai Racoviță. Tot călugării greci au adus aici părticele din moaștele a trei sfinți: Haralambie, Teodor Stratilat și Mihail Sinador (Mihail al Sinadelor), aflate și astăzi spre
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
anul 1785. În anul rectitoririi sale, Biserica „Sf. Lazăr” a fost ridicată la rangul de mănăstire, fiind închinată la Sfântul Mormânt de la Ierusalim. Călugării greci stabiliți aici au construit case egumenești și chilii pe ruinele caselor domnitorului Mihai Racoviță. Tot călugării greci au adus aici părticele din moaștele a trei sfinți: Haralambie, Teodor Stratilat și Mihail Sinador (Mihail al Sinadelor), aflate și astăzi spre cinstire în partea dreaptă a naosului , într-o cutie argintată cu inscripții grecești. În altar se păstra
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
apoi de Grigore Luca în tovărășie cu un anume Sandu, care i-au făcut acoperământul, pardoseala și "toate odăile și casele". Prin Legea secularizării averilor mănăstirești din decembrie 1863, Mănăstirea „Sf. Lazăr” a fost desființată, și-a pierdut proprietățile, iar călugării greci au părăsit-o. Ea a devenit biserică filială a Parohiei Barnovschi, fiind subvenționată de Primăria orașului Iași. La începutul secolului al XX-lea, după cum scria N.A. Bogdan, se mai puteau vedea în jurul bisericii urme de ziduri, temelii de case
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
bucurat de o administrație autonomă, dar și de donațiile și veniturile primite de-a lungul timpului. Mănăstirea Lepșa a fost întemeiată în anul 1774, când un ucenic al Sfântului Vasile de la Poiana Mărului ridica un schit. Nu se cunoaște viața călugărilor care au trăit aici, din anul înființării și până în 1929 nu există documente care să ne spună câți monahi au fost aici și cum a curs viața lor în inima munților. Se crede însă că la Mănăstirea Lepșa ar fi
Biserica de lemn din Mănăstirea Lepșa () [Corola-website/Science/323452_a_324781]
-
de Roman. În această Biserică au slujit pe rând preoți cu lungă durată: P.C. Preot Emanoil Andrei (1900-1920), apoi nepotul lui P.C. Preot Gheorghe Chiciorea (1921-1930), P.C. Preot Mina Moldovan (1930-1938); a urmat apoi o serie de mai mulți preoți călugări și misionari ca suplinitori, până la Pr. Nicolae Pogan (nu se cunosc cu exactitate anii de păstorire), apoi iar suplinitori ca Pr. Gropnic C., până în 1957 când este hirotonit pe seama parohiei vacante tânarul preot Ludescu Dumitru, nepot al Pr. Gheorghe Chiciorea
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]
-
pe atunci 13 schituri, menționează în statistică și Schitul Valea Neagră. În anul 1952 schitul este transformat în mănăstire pentru maici, fiind populat cu 9 maici de la Mănăstirea Trotoșanu, printre care și maica Petronia Ciornea. Ca preot slujitor a rămas călugărul Nicodim Andrei de la schit. Ansamblul monastic a avut mult de suferit din cauza regimului ateu. Devenit după ultimul război schit de maici, acestea sunt alungate iar așezământul trece în administrarea primăriei Nistoresti. Reaua credință și proasta gospodărire vor lăsa urme greu
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
ale Hodighitriei și Eleusei. Deși cronologic aparține aceleiași perioade cu iconostasul, expresia tristă, combinată cu tandrețea de pe chipul Mariei indică opera unui alt meșter, activ probabil la Poiana Mărului, de unde tradiția spune că au purtat-o până la Valea Neagră primii călugări stabiliți aici. Naosul, mult mai spațios decât pronaosul, primește lumina de la o fereastră din sud și o alta din nord. Acesta se separă de pronaos printr-un perete din scândură care coboară de la boltă până la aproape trei metri de pardoseală
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
(n. 1816, Calapodești, Principatul Moldova - d. 10 ianuarie 1882, Mănăstirea Valaam, Imperiul Rus), numit și "Antipa Athonitul" sau "Antipa Românul", a fost un călugăr creștin-ortodox originar din Moldova, care este venerat ca sfânt de Biserica Ortodoxă. A trăit în mănăstiri de la Muntele Athos, din Moldova și din Rusia, fiind un îndrumător duhovnicesc vestit. El a fost canonizat de mănăstirile din Muntele Athos în anul
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
monahism cu numele de Alimpie de către starețul Dimitrie și a rămas timp de doi ani (1836-1837). A plecat în anul 1837 la Muntele Athos și s-a stabilit la schitul românesc Lacu, unde se aflau pe atunci peste 80 de călugări români. Acolo a trăit timp de 15 ani după aspra rânduială athonită, fiind vestit pentru nevoințele sale ascetice și postul aspru pe care îl ținea. S-a mutat apoi la Mănăstirea Esfigmenu, care tocmai primise printre metoacele sale și schitul
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]