9,770 matches
-
unităților de comando implicate într-o campanie de gherilă cu scopul de a perturba mișcările trupelor britanice și a rupe liniile de aprovizionare. Această nouă etapă a rezistenței bure a condus la necesitatea de noi recrutări din coloniile australieneși strângerea Contingentelor Bushmen formate din soldați care erau de obicei voluntari cu abilități în utilizarea armelor și călărie dar cu o experiență și pregătire militară reduse. După federalizarea din 1901, opt batalioane ale Cavaleriei Australiene a Commonwealthului din nou creata Armată Australiană
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
150 de buri să îi surprindă. La 30 octombrie 1901, soldații Regimentului de Cavalerie Scoțian au suferit de asemenea pierderi grele la Gun Hill, deși 60 de inamici au fost uciși în confruntare, în timp ce la 4 ianuarie 1902, la Onverwacht, contingentul din Queensland pierdea 13 soldați iar 17 erau răniți. În cele din urmă burii au fost învinși iar războiul s-a încheiat la 31 mai 1902. Un total de 16.175 australieni au servit în Africa de Sud și probabil alți 10
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
a acestor trupe era formată din rezerviști ai brigăzii navale care fuseseră antrenați atât pentru manevrarea vaselor de luptă și marinărie cât și pentru serviciul militar de uscat pentru a-și îndeplini cât mai eficient rolul de apărare de coastă. Contingentele din Noul Wales de Sud și Victoria au navigat spre China la 8 august 1900. Ajungînd la Tientsin, australienii au furnizat 300 de oameni care s-au alăturat unei puternice armate multinaționale de 8.000 de soldați care avea scopul
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
vestice. Australienii din Victoria s-au alăturat unei armate de 7.500 de soldați într-un marș de 10 zile către fortăreață pentru a constata din nou că aceasta deja se predase. Au devenit parte a garnizoanei din Tientsin iar contingentul Noului Wales de Sud a preluat îndatoririle garnizoanei din Peking. HMCS "Protector" a fost utilizat în cea mai mare parte pentru recunoaștere, transport și misiuni de curierat în Golful Chihli, înainte de a a se întoarce în noiembrie în Australia. Flotele
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Irakului dar apoi un grup de blindate ușoare - Grupul Operativ Al Muthanna (AMTG) ce includea 40 de vehicule ASLAVși infanterie - a fost trimis în sudul Irakului în aprilie 2005 ca parte a "Operațiunii Catalyst". Rolul acestei forțe a fost protejarea contingentului de geniști japonezi din regiune și de instrucție pentru unitățile Noii Armate Irakiene. AMTG a devenit mai târziu "Overwatch Battle Group (Vest)" (OBG(W)), urmare a schimbului de autoritate al provinciei Al Muthanna controlului irakian. Trupele au atins nivelul de
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
într-o stare de deteriorare atât de avansată încât a fost declarată nepotrivită pentru navigație. După reparații majore, nava a fost în cele din urmă acceptat în scopul transportului de trupe în februarie 1776 și a luat la bord un contingent de hessieni cu destinația New York și Rhode Island. După debarcarea acestora, "Lord Sandwich" s-a deplasat la Newport, oraș ocupat de forțele britanice în decembrie 1776. Acolo, ea a fost reținută în port și folosită intermitent drept navă-închisoare sub
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
soldați. Equites și hastati, erau aleși dintr-un număr restrâns de oameni, de aceea, atunci când erau formate legiuni mai mari, soldații erau împărțiți în mod egal între hastati, principes și velites. Pe câmpul de luptă soldații, erau sprijiniți de către un contingent aproximativ la fel de mare de aliați, numit ala, care era recrutat în special din popoare latine. O ala, avea de obicei, tot atâția infanteriști cât o legiune, însă de trei ori mai mulți cavaleriști. Nu se știe dacă o ala avea
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
cu trupe în ultimul moment înainte de sosirea atacatorilor. Îngrijorat că în curând vor expira contractele soldaților săi, Montgomery a lansat pe finalul anului un atac pe o furtună de zăpadă care putea ascunde mișcările armatei sale. Planul era ca unele contingente separate conduse de Montgomery și Arnold să conveargă în zona joasă a orașului, după care să escaladeze zidurile ce protejau centrul. Forța lui Montgomery s-a întors după ce acesta a fost ucis de o salvă de tun la începutul luptei
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
orei locale 8:07 (05:07 UTC), Hezbollah a lansat un atac cu rachete asupra pozițiilor militare israeliene din apropierea coastei și de lângă satul de frontieră Zar'it, ca și asupra orașului israelian Shlomiși asupra altor sate. În același timp, un contingent terestru al Hezbollah a traversat frontiera stabilită de ONU și a pătruns în teritoriul israelian, a atacat două autovehicule israeliene HUMVEE, care patrulau pe partea israeliană a graniței, în apropiere de Zar'it, și au ucis trei soldați isrelieni, au
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
împreună cu faptul că muncitorii de la McCormick militau pentru programul de lucru de opt ore, îi făcuse celebri și respectați în tot orașul. La momentul grevei generale din 1886, spărgătorii de grevă ce intrau în fabrica McCormick erau protejați de un contingent de 400 de polițiști. Deși jumătate din muncitorii înlocuitori luaseră și ei parte la greva generală de la 1 mai, muncitorii de la McCormick au continuat să-i hărțuiască pe spărgătorii de grevă care treceau liniile pichetului. Într-un discurs ținut la
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
de încleștare, grecii au triumfat. Temându-se de un sfârșit fără glorie al campaniei în care își pusese atâtea speranțe, Xerses părăsește teatrul de operații, lăsându-l pe Mardonius să continue războiul. După o iarnă dificilă, coaliția panelenică își reunește contingentele de hopliți în 479 î.Hr. la Plateea, la granița dintre Atica și Beoția, sub comandă regentului spartan Pausanias. După o confruntare grea, armata greacă obține o victorie decisivă, Mardonius fiind ucis, iar forțele persane fiind silite să se retragă precipitate
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
iasă pentru câteva minute afară, la aer curat. Cineva era trimis după apă potabilă. În cazul tentativelor de evadare, imediat se dădea ordinul de împușcare, astfel că nu era nicio posibilitate reală de a scăpa din acel tren al morții. Contingentul deportat era distribuit în felul următor: capul familiei, arestat, era izolat de soție și copii și dus în lagărul de muncă forțată, în GULAG. Ceilalți membri ai familiei erau trimiși în Siberia sau Kazahstan. Cei deportați în Siberia sau Kazahstan
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
sprijinit pe arabi cu un anumit număr de mașini blindate, iar aviația britanică a sprijinit revolta pe parcursul tuturor campaniilor. Pentru o scurtă perioadă de timp, alături de arabi a luptat și întreaga brigadă de cămilieri australieni. Francezii au trimis un mic contingent să lupte alături de arabi, în ciuda relațiilor tensionate pe care le aveau cu aceștia din urmă, datorită pretențiilor imperiale publice asupra Siriei Sub directa conducere a lui Lawrence, Wilson și a altor câțiva ofițeri, arabii au o serie de atacuri încununate
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
parte și navigatori mult mai experimentați care să-l ajute în problemele de specialitate. Cei mai importanți dintre aceștia erau Bartolomeu Dias, Diogo Dias și Nicolau Coelho. Împreună cu ceilalți căpitani, comandau 13 nave și 1.500 de oameni. Din acest contingent, 700 erau soldați, deși majoritatea erau doar oameni de rând fără pregătire sau experiență de luptă. Flota era împărțită în două. Prima parte era formată din nouă "naus" (carăci) și două caravele, și se îndrepta spre Calicut (oraș astăzi denumit
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
în însemnarea referitoare la vlahii recrutați dinspre Marea Neagră și despre care se afirmă că sunt urmașii coloniștilor romani, sunt două chestiuni de netăgăduită însemnătate: aceea a originii latine a românilor și aceea a regiunii din care s-au recrutat aceste contingente ale armatei lui Manuel I Comnenul. De menționat, totuși, că în privința acestei regiuni de recrutare a lor există o controversă care nu e foarte ușor de lămurit. Astfel, unii istorici români susțin că nu poate fi vorba decât de românii
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
superior și Tirolul sudic. Astfel, regatul pierde 500 000 de locuitori, câștigând 700 000 dar schimbul nu este satisfăcător. În plus, războiul se purtase în parte pe teritoriul său iar țara suferea de pe urma efectelor Blocadei Continentale. În 1812, un puternic contingent bavarez face parte din cea de-a doua „Mare Armată” a lui Napoleon, care invadează Rusia. Apoi, în 1813, bavarezii participă alături de Franța la primele faze ale celei de-a Șasea Coaliții, înainte de a întoarce armele împotriva vechiului lor aliat
Regatul Bavariei () [Corola-website/Science/316450_a_317779]
-
apoi la cea de la Wagram, din cadrul războiului celei de-a Cincea Coaliții. În timpul campaniei din Rusia, regimentul 1 de grenadieri înregistrează pierderi uriașe, dar rămâne în stare de luptă și, reformat, participă la războiul celei de-a Șasea Coaliții. Un contingent din cadrul regimentului îl însoțește pe Împăratul Napoleon I în exil pe insula Elba. În timpul celor o sută de zile, întreaga Gardă participă la campania din Belgia, luptând eroic la bătălia de la Ligny. La bătălia de la Waterloo, regimentul 1 este angajat
Regimentul 1 de grenadieri pedeștri din Garda Imperială () [Corola-website/Science/316832_a_318161]
-
capabile să navigheze, la nevoie, împotriva vântului. Echipajele lor, aproximativ de marinari, erau experimentate în navigație și lupta în Atlantic, Marea Mediterană și mările tropicale. Comandanții englezi erau net superiori celor spanioli în ceea ce privește pregătirea și experiența. Din punct de vedere al contingentului naval, englezii beneficiau de o oarecare superioritate. Nu același lucru se poate spune despre armatele de uscat ale celor două țări combatante. Infanteria spaniolă era redutabilă, se bucura de faima de a fi cea mai bună din Europa acelor timpuri
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
în Palmira, unde a organizat ultima rezistență. Forță de invazie care a compus armata lui Aurelian a fost compus din legiuni din provinciile Moesia, Pannonia, Noricum și Raetia, trupe de elită din cadrul Gărzii pretoriene, și cavalerie din Dalmația și Mauretania; contingente numeroase auxiliare din , Mesopotamia, Fenicia și Palestina romană. Nu se cunosc exact efectivele armatei palmireze, se consideră că la Emesa s-au numărat 70.000 de oameni înarmați, mulți dintre ei au format așa-numita cavalerie grea a clibanarii. Vazând
Asediul Palmirei () [Corola-website/Science/328965_a_330294]
-
trecut Carpații și i-a îndepărtat de la putere pe urmașii lui Dragoș. Relațiile între Ungaria și cele două state medievale românești s-au intensificat odată cu primele incursiuni ale Imperiului Otoman în Țara Românească, în noiembrie-decembrie 1369. Vlaicu Vodă, ajutat de contingentele maghiare conduse de Ladislau de Dăbâca, i-a înfrânt și alungat pe invadatori, a trecut Dunărea și a ocupat Vidinul. Relațiile bilaterale au cunoscut o criză în anul 1377, în timpul domniei lui Radu I, criză depășită în timpul domniei lui Mircea
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
susținuți de o cavalerie ușoară suplimentară de 150 de călăreți. Ultima dintre toate, o forță de 3000-4000 de infanteriști urbani a fost prezentă, deși acestea nu au jucat un rol major în bătălie. Se estimează că Armata Imperiala avea un contingent de cavalerie mai mare, dar poate foarte bine de aceeași dimensiune sau mai mică decât forță franceză. Verbruggen estimează că 650 cavaleri flămânzi, 425 Hainaulteri și 275 cavaleri germani și englezi. Numărul scăzut de cavaleri germani este izbitor - dar nu
Bătălia de la Bouvines () [Corola-website/Science/324883_a_326212]
-
aibă o expertiză reală în domeniu. Conform unor surse, Basaev s-a mutat în Azerbaidjan în 1992, unde a luptat de partea forțelor azere în războiul lor împotriva rebelilor armeni din enclava Nagorno-Karabah. Se spune că a acolo condus un contingent cecen de mărimea unui batalion. Conform colonelului Azer Rustamov, în 1992 „sute de voluntari ceceni, conduși de și Salman Raduev, ne-au oferit un ajutor neprețuit în aceste lupte”. Basaev ar fi fost chiar unul dintre ultimii luptători care au
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]
-
asemenea, regele Italiei, Berengar I a trimis o forță de sprijin cu trupe recrutate de la Spoleto și din regiunea Marche, sub conducerea ducelui Alberic I de Spoleto. La rândul său, Imperiul Bizantin a participat la coaliție prin trimiterea unui puternic contingent recrutat din Calabria și Apulia sub comanda "strategos"-ului de Bari, Nicolae Picingli, conducătorul themei Longobardia. Ioan al X-lea însuși a condus "milities" din Lazio, Toscana și Roma. Prima acțiune s-a desfășurat în nordul regiunii Lazio, unde mici
Bătălia de la Garigliano () [Corola-website/Science/324496_a_325825]
-
a lansat un apel al flotei întregului "ducatus" pentru a-l sprijini pe amiralul în lupta împotriva piraților sarazini care prădau Sicilia, ducele Anthimus își permitea să ignore acest ordin; doar Amalfi și Gaeta au dat curs solicitării imperiale, trimițând contingente. Astfel, napolitanii se considerau practic independenți deja, în vreme ce supușii lor, la rândul lor, se simțeau independenți față de Neapole. Singura urmă a dominației externe o constituia faptul că ducatul nu era încă ereditar. În anul 840, ducele Sergiu I a stabilit
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
falange, provocând haos în propriile linii. Alexandru a început lupta prin trimiterea de arcași călare spre aripa cavaleriei indiene din stânga. Apoi, el a condus ofensiva împotriva aripei indiene slăbite. Restul de cavalerie indiană galopează, greu încercată, dar în acest moment, contingentul cavaleriei lui Coenus a apărut din spatele lor. Indienii au încercat să formeze o falangă dubla, dar manevrele necesare complicate au adus și mai multă confuzie în rândurile lor, ceea ce face mai ușor pentru cavaleria macedoneană de a-i învinge. Restul
Bătălia de la Hidaspes () [Corola-website/Science/326966_a_328295]