13,488 matches
-
pașaport diplomatic), îmi amintește că rugăciunea musulmanului se poate efectua oricând și în aer liber, fără întreruperea activității, pe stradă sau în dugheana lui. Este și ceva trivial în alegerea Dumnezeului unic, ne atrage el atenția. Politeismul costa mult. Îi costa pe bogați mai ales, sărăcimea culegând firimiturile. Prea multe ofrande aduse prea multor zei. Mohamed, un negustor care câștiga mulți bani și care își chivernisea timpul, s-a săturat poate să-i tot piardă depunându-i în conturi multiple, unele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tăi este un full time job de care cântăreții, actrițele, gastronomii, animatorii de televiziune, scriitorii de succes, croitorii de lux și noii filosofi se achită în mod strălucit, manifestându-și din când în când și niște indignări care nu-i costă nimic. Niciodată nu e prea târziu să mai înveți ceva. O cauză poate fi considerată ca importantă atunci când niciun om cinstit, fie el evreu, ateu, creștin sau musulman, nu poate refuza să-și pună semnătura în josul poliței. Efectul de seră
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
următorul paradox: cu cât islamul este mai slab, cu atât el se arată a fi mai intransigent și mai meticulos. Este adevărat că toleranța e un lux pe care nu și-l permit decât cei puternici, dar care-i poate costa scump pe cei slabi. În epoca de argint numită Al-Andalus, islamul din Granada putea zâmbi tuturor pentru că-și domina rivalii. Astăzi, simțindu-se depășit, nesigur, învins, aservit, umilit, el flutură șaria și revolverul, își "înăsprește poziția". Fie. Ține de rasismul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
le dă mâna tuturora să vie să petreacă acolo. "Numai cei care au cu ce, monșer!" Pildă: un puiu în Bălțătești la o femee, care îl duce la vânzare, e 50 de bani. La restaurantul băilor o jumătate de puiu costă un franc. Nu mai puțin decât de patru ori mai mult. Să nu rămâi încântat de așa prețuri și de serviciul bucureștean care, ori ce s-ar zice, monșer, e ireproșabil. Poți să juri că ești la București, parole d
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe Român la socoteală. "Vină să ne socotim, bade Costache... Parcă eu îți cer să-mi plătești? Eu îți cer numai să ne socotim..." La socoteală, d. Strul Cuten își apără astfel interesele sale: "Bade Costache, azi păpușoiul e scump... Costă 24 lei mierța... Când se face, noi cumpărăm păpușoiul cu 8 lei... Dumneata ai să-mi dai la anul, la toamnă, trei mierțe de păpușoi... Așa este, bade Costache? Dă, jupâne, cam așa-i... Să dea Dumnezeu să ajungem cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
agricole) care admite închiriarea muncii din iarnă pe vară, fără a specifica un minimum de preț măcar, se poate da unui țăran în Ianuarie bunăoară 14 lei, pentru a face în iunie o falce de secere care la acel timp costă 40-60 lei. Se permite adică a se lua procente de 500-600 lei! Un proprietar cu 500-600 lei dați locuitorilor, capital de speculă a brațelor, își face muncile câmpului în fiecare an pe nimic, și satul îi rămâne totdeauna dator cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de sate, apucăm pe drumuri aproape impracticabile. Administrația Dorohoiului pare că s-a făcut din vremuri depărtate în condiții triste; și azi pare a se face ca și-n vremurile acelea depărtate. Dimitrie Moruzi, fost prefect, a făcut clădiri care costau sute de mii de lei și din care lua zeciuială necontenită. Când s-a clădit palatul administrativ din Dorohoi, D-sa și-a dus material la țară, la moșia d-sale: și-a clădit case fără să-l coste un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care costau sute de mii de lei și din care lua zeciuială necontenită. Când s-a clădit palatul administrativ din Dorohoi, D-sa și-a dus material la țară, la moșia d-sale: și-a clădit case fără să-l coste un ban. În budgetele tuturor comunelor este prevăzută plata unui cantonist. Paralel le încasează primarii și drumurile sunt paturi de colb la secetă și grozave albii de noroi în timpul primăverii și a ploilor. Sistematic, de ani și ani de zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
e pe aici o regiune așa de bogată, c-un pământ așa de bogat, un grânar uriaș, fără drumuri, fără administrație, încât te cuprinde jalea, cum a putut să fie lăsată așa neîngrijirii și ticăloșiei oamenilor. Spitalul de la Săveni a costat 260.000 de lei. Când vezi clădirile și le cercetezi nu poți să le prețuiești decât 80-100 de mii de lei. Când s-a clădit palatul administrativ și prefectul își ducea pentru a-și clădi curți la moșie material dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe drum, în depărtare, când crește, când scade, când bubue adânc la poduri. Șipotul lui Brahuza. Socoteala unui zid de sprijin al drumului, de 15 m lungime, 3 înălțime, 1/2 m lățime, cu piatra scoasă de pe loc, care a costat 20.000 lei, în Văleni. Siminicariu, bandit, care a stat 20 ani în ocnă și acuma-i bun gospodar. Acu 20-30 ani, pe lângă Mălini, unde-i acum satul Văleni 18, nu era întemeiat sat, erau numai pășuni în poeni. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Nistrului. Ei au fost de mult, acu 45 de ani, prin România, la Giurgiu, București și Iași, după moștenire. Și încă și acuma, după aproape jumătate de veac, moș Ștefan are păreri de rău după o ocă de vin care costa 20 de bani la Ieși, care era strașnic de bun și pe care n-a avut vreme, atunci, să-l bee din pricina trenului... În noaptea de 25 spre 26 s-a auzit tunul dincolo de Nistru și observatorii noștri au văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
domnească de pământuri. Seimeni îmbrăcați în roșu, darabani în haine cerchezești verzi, calarași cu bonte și nadragi albaștri și arnăuțime cu straie cusute cu fir și înarmată cu pistoale și iatagane. Fabrica de avioane Din orașul zis Arad Nu ne costă milioane Ci bătând fii lui Arpad. (Ionescu tipograful) Pământ mormânt Pavimentul, monumentum dovezi de viață îmbielșugată, ordonată și civilizată odinioară. harșaua calului jugu-dracului crengi îngemănate bizar în pădure. Începutul istoriei cu iapa cea cuminte care duce acasă pe moșul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Stanimir vistiernic (6965-6968) Iuga vistiernic (6989-6992) Kiracola vistiernic (6989-6992) 6965 April 14 Gioi Mari 1457 Logofeți: Dobrul logofăt (6965-6975) Toma (6976-6981) Ion Tăut (6987-ad finem) Diaci: Borcea, Mateiaș Alexa. Efrem Hurul din Suceava Isaia Susmanovici Bârlad. Andronic din Suceava. Vulpaș " " Coste, fratele lui Ion, dascalul din Suceava. Nume proprii: Lazăr Piscu Mănăilă Marușca Mihăilă și Pițurcă nepoții lui Poiană Dan. Mireca Cozma Bușteanul Marcu Anușca Neacșa Costea Sărăcină Gavril Hubiș Nastasia Marina Vasco Iurie Serban 6986: Egumenul Putnei: Kir Iosif. 200
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Baloș Costea Sărăcină Ilca Irimia Bulăi Avăr Boldur vistiernic (6995-6990); vornic 6999 și sub Bogdan Vodă. Isac vistiernic (6999 și sub Bogdan Vodă) Sakiș spătar (6965-6976) Bodea spătar (6976-6979); vornic (6979-6981) Vrăncean spătar (6979-6980) Mihail spătar (6981-6984) mort la Războeni. Coste spătar (6987-6989) Dragoș spătar (6992) Petru Clanău spătar (6995 și sub Bogdan Vodă.) Petru Ponici portarul Sucevei (6965) Șendrea + portar Sucevei (6977) Mort la Isvorul apei 6981. Luca Arbore portar Sucevei (7007-7031) Goian Albu vornic (6965-6969) Hrean vornic (6981-6992) Dragoș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Duma Braevici, Costea Danovici, Ion Bucium, Petre Ioachimovici, boeri mari rămân fără funcții dar erau foarte cinstiți, erau proprietari mari, capete de ținuturi și foarte bogați. Aduceau multă oaste domnului./ Boeri fără titlu intrați în divan la: 6968: Duma Braevici, Coste Dancovici, Albul, Petre Ioachimovici, frate-său Vasco, Cosmița, Ion Bucium, Buhtea, Fetior, Stanciul, Lazul. 6969: Goian, Isac. 6972: Șandru ot Dorohoi, Radu ........., Iațco Hudici. 6974: Zbiarea, Șendric, Tolocico, Radu Gangur, Ivașco Hrinco, Șteful Cernat, Ciocârlie. După Războeni se arată nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vorvitu cu o samă din curtea domnească și au prinsu pre unchi-său, Ștefan Vodă, și i-au tăiatu capul.” În lupta de la Tămășeni, din 20 august 1454, Alexăndrel a fost înfrânt de Bogdan, în luptă pierind Oancea logofătul și Coste Andronic. Alexandru a venit cu oaste adunată din Țara Rusască și a cuprins Hotinul, Neamțul și Suceava, dar Bogdan adunându oameni de pretutinderile” l-a alungat pe Alexăndrel. Dar, “pentru pofta a o samă de moldoveni”, craiul i-a trimis
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vinde ocina sa, deoarece “el a dobândit-o din tot dreptul și din toată legea.” La 5 decembrie 1460, se spune în privilegiu “au venit înaintea noastră și a boierilor noștri slugile noastre, anume Ivașco comis și Totoma Dimitrescul și Coste Turbure și s-au pârât [cu Ivașco] pentru satele, anume, Săsești, pe Bârlad și pentru satul Românești, unde a fost Roman, pe Jeravăț, amândouă părțile. Și s-au pârât ce s-au pârât, însă pan Ivașco, cu privilegiul socrului său
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru satul Românești, unde a fost Roman, pe Jeravăț, amândouă părțile. Și s-au pârât ce s-au pârât, însă pan Ivașco, cu privilegiul socrului său, pan Ion vistier, a câștigat cu toată dreptatea și judecata, iar Toma Dumitrescul și Coste Turbure, cu toate neamurile lor, au pierdut cu privilegiile lor și cu toată dreptatea și legea.” Dacă Toma și Coste și tot neamul lor, vor încerca să redeschidă procesul, vor trebui să plătească o zavescă de 100 de ruble de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pan Ivașco, cu privilegiul socrului său, pan Ion vistier, a câștigat cu toată dreptatea și judecata, iar Toma Dumitrescul și Coste Turbure, cu toate neamurile lor, au pierdut cu privilegiile lor și cu toată dreptatea și legea.” Dacă Toma și Coste și tot neamul lor, vor încerca să redeschidă procesul, vor trebui să plătească o zavescă de 100 de ruble de argint. După câte se poate vedea, în primii ani din domnia lui Ștefan cel Mare au avut loc procese pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de zloți, dar pe lângă satul propriu-zis mai era o mânăstire și valea unui pârâu, de la izvor până la vărsarea într-un râu. Un privilegiu din 5 iunie 1449, ne dovedește că unii boieri aveau mari sume de bani. La această dată, Coste pârcălab se judecă în fața domnului cu Gheorghe heregariul, căruia-i spune: “ți-am dat în mâini 800 de zloți în păstrare, ca unui prieten, dă-mi-i!” Gheorghe răspunde că dorind să câștige cu banii lui Coste, a cumpărat de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
La această dată, Coste pârcălab se judecă în fața domnului cu Gheorghe heregariul, căruia-i spune: “ți-am dat în mâini 800 de zloți în păstrare, ca unui prieten, dă-mi-i!” Gheorghe răspunde că dorind să câștige cu banii lui Coste, a cumpărat de la Petru voievod vama și hereghia, dar s-a înșelat, căci a pierdut toți banii. Coste insistând să îi restituie banii, Gheorghe îi răspunde: “Nu am alta pe suflet decât satul pe care ni l-a dat Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în mâini 800 de zloți în păstrare, ca unui prieten, dă-mi-i!” Gheorghe răspunde că dorind să câștige cu banii lui Coste, a cumpărat de la Petru voievod vama și hereghia, dar s-a înșelat, căci a pierdut toți banii. Coste insistând să îi restituie banii, Gheorghe îi răspunde: “Nu am alta pe suflet decât satul pe care ni l-a dat Ștefan voievod, sub Vaslui, cu moară și casele mele, pe care eu singur le-am clădit în mahalaua Sucevii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
restituie banii, Gheorghe îi răspunde: “Nu am alta pe suflet decât satul pe care ni l-a dat Ștefan voievod, sub Vaslui, cu moară și casele mele, pe care eu singur le-am clădit în mahalaua Sucevii; ia-le, pane Coste, căci nu am nimic altceva, iar pentru ce va fi mai mult, tu, pentru Dumnezeu, iartă-mă!”. Cu banii pe care îi avea, Coste pârcălab ar fi putut să-și cumpere 10 sate, cel puțin, dar a preferat să-i
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și casele mele, pe care eu singur le-am clădit în mahalaua Sucevii; ia-le, pane Coste, căci nu am nimic altceva, iar pentru ce va fi mai mult, tu, pentru Dumnezeu, iartă-mă!”. Cu banii pe care îi avea, Coste pârcălab ar fi putut să-și cumpere 10 sate, cel puțin, dar a preferat să-i pună la păstrare, spre nenorocul lui. Asta ne arată că Mihul a avut bani și averea lui ar fi sporit și mai mult, având
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și slujbele datorate domniei. Mânăstirea Bistrița stăpânea în 1462 unul dintre cele mai mari domenii feudale din Moldova. La 13 ianuarie 1466, domnul întărea mânăstirii satul unde au fost vătămani Tăvuciu, Penea și Ananie, pe Bistrița, primit în schimb de la Coste pârcălab și îi dăruiește un rob tătar, din tătarii domnești de la Neamț. La 11 iunie 1466, Ștefan cel Mare întărea Bistriței mânăstirea unde a fost Marta călugăriță, mai sus de Tamaș, pe Siret, pe balta Martina, care depinde de mânăstire
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]