12,502 matches
-
acceptă pe Dumnezeu pe criterii umanitare și nu se poate apropria de oameni cu iubire, deși îi mărturisește lui Aleoșa că-l iubește și este fascinat de Katerina Ivanovna, logodnica lui Mitea. Ivan dorește să-i prezinte lui Aleoșa întreaga dramă a conștiinței sale, întrebările fără răspuns care-l obsedează și-i recită din memorie poemul Marelui Inchizitor. Personajul central al Legendei aparține Spaniei medievale, sumbră perioadă a Inchiziției. La un prim nivel de interpretare, este criticat catolicismul, porninduse de la vechea
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
ziua durerii neamului.......am umplut de rușine paginile de glorie a istoriei luptelor noastre,....sângele ultimilor 800.000 de morți, în bătăliile pentru libertatea neamului nostru, a independenței și suveranități țării noastre." Prin aceste declarații își începea guvernarea și marea dramă a vieți mareșalul Antonescu, sfârșind printr-o tragedie sub ploaia de gloanțe a plutonului de execuție, ordonată de conaționalii proprii. Să menționăm că în războiul cu URSS a mers și Ungariahortistă, dar cu alt scop ,respectiv pentru a și câștiga
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
de către unele persoane, onoare de militar, probabil că și sentimentul de înstrăinare și marginalizare, resimțit ca un șoc, în prima perioadă, până se adaptează la statutul de pensionar, ori senzația că nu mai suntem utili societății. De regulă, aceasta este drama pensionarului militar, ca sentimentul inutilității, simțit de omul activ, dinamic, care a lucrat toată viața, iar acum a rămas liber fără obligații, însă cel harnic și priceput, găsește preocupări suficiente, numai să vrea. Vorbesc unii invidioși, că foștii militari sunt
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Așa cum arată Mihai Popa în lucrarea Filosofia istoriei la Gheorghe I. Brătianu, "când temeliile unei lumi se prăbușeau, trecutul, istoria îl condamnau pe om la o mai statornică luciditate. Brătianu găsea că societatea își poate regăsi drumul, fără a uita drama prin care a trecut [...] Discontinuitatea era determinată de noile condiții ale prezentului (schimbări politice și economice fundamentale) [...] Tot ca o discontinuitate trebuie să considerăm schimbarea dramatică produsă de război [Primul Război Mondial n.n.] în conștiința individuală, care atrăgea după sine
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
o parte, unul din elementele fundamentale ale literaturii, o formă „naturală” de expresie artistică ce este consubstanțială, în diverse proporții, tuturor genurilor. începând cu romantismul, se consideră că orice operă literară include un element dramatic, culminându-se cu ideea că „drama este poezia completă”, „o compunere simfonică unică”(Victor Hugo), o sinteză a genurilor care asigură permanență și flexibilitate literaturii. Pe de altă parte, dramaticul reprezintă un gen literar cuprinzând totalitatea operelor scrise sub formă de dialog și/sau monolog, destinate
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
vieții trăite. După Lessing, este singura formă de artă având calitatea de a transforma semnele arbitrare ale limbajului în semne naturale. Considerat astfel, dramaticul se disociază de teatral și aparține în mod primordial textului literar, care reprezintă „partea esențială a dramei” , putând exista cu succes, consideră unii autori, și în afara scenei: „Piesa trebuie să fie frumoasă și să placă, fără ajutorul actorilor și în afara reprezentației” . Textul unei piese de teatru poate oferi satisfacții estetice ca orice lectură, deoarece parcurgerea sa animă
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
emistih) din momentele intense ale tragediilor, a replicilor întrerupte sau a bâlbâielilor din comedia clasică, a împletiturilor de replici între mai mulți interlocutori care se întrerup și se continuă reciproc („polilogul”). Există și falsul dialog din tragedia clasică sau din drama romantică, în care vorbește, de fapt, un singur locutor, ascultat de un confident care îl aprobă și-l relansează din punct de vedere discursiv. în teatrul absurd (Ionescu, Adamov) există „dialoguri paralele”, sugerându-se astfel că nu poate avea loc
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
-se astfel că nu poate avea loc comunicarea. Există și noțiunea de dialog interior (diferențiat de monolog), eul personajului disociindu-se în două sau mai multe entități separate pentru a da expresie unor contradicții lăuntrice acute, cum se întâmplă în drama Iona a lui Marin Sorescu. Chiar dacă, în mod uzual, monologul se supune dialogului, există și forme mixte, de dialog monologat (monologuri suprapuse, care nu satisfac condiția de replică) sau pseudodialog. în opoziție cu dialogul, monologul se caracterizează prin câteva trăsături
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
Viena, pe care îl înfășoară într-o bucățică de moloz și îl aruncă de la fereastră, unei trecătoare (fereastra dădea spre o stradă lăturalnică). Face cunoștință cu un medic indian, care își făcuse studiile în Germania și care, după ce trăise o dramă din cauza invaziei sovietice, fusese condamnat la moarte de către englezi pentru colaboraționism. Vizanty nu se sfiește să vorbească despre "mârșăvia engleză", și se pare că, în urma a ceea ce a trăit în 1945, dar și a ceea ce aflase, a rămas toată viața
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
aștepta ceva, dar nimic nu se întâmpla. Copleșit de gândurile mele nu-l întrebam nimic. El, îmi respecta tăcerea. Într-un târziu, la un moment dat, dorind probabil să-mi schimb șirul gândurilor, îl întreb brusc: "Bine domnule, cunosc acum drama dumitale, dar de ce ești aici? Nici măcar nu ești în zona sovietică. Suntem în zona engleză. Ce cauți aici? Ce se întâmplă?" "Ei, domnule, adevărata tragedie acum urmează", îmi răspunde tânărul indian, cu aceeași voce domoală și cu aceeași privire plină
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
privirea pierdută. Dintr-o dată, situația mea, necazul meu trecu pe al doilea plan. Realizam nelegiuirea petrecută cu acest tânăr, precum și mârșăvia engleză. Cum era posibil ca în mijlocul acestui secol al XX-lea să fim martori și actori chiar ai unei drame care a zguduit și bulversat întreaga lume, printr-o conflagrație care a ținut atâția ani, jertfind viețile a milioane și milioane de oameni și continuând astăzi cu tragedii atât de dezolante, de necrezut și în același timp total gratuite, adevărate
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
a unei alte mătuși, care, la rândul ei, este sora de astă dată întru totul reală a mamei sale: așadar, prin succesive distilări, avem de a face cu un substitut matern (or, din Autobiografie aflăm în mai multe rânduri de drama unui copil traumatizat de răceala mamei, de neputința ei organică de a-și exterioriza afecțiunea, de altfel reală, față de fiul ei). Cum tot Jung observă, „anima are relații oculte cu «secretele», cu lumea beznelor în genere și, din acest motiv
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
inedit al lui I. Negoițescu și al drepturilor de editare a acestuia -, am inclus la sfârșitul volumului un fragment din Jurnal (4 ianuarie 1949), revelator atât pentru sensul Strajei dragonilor, cât și pentru felul în care s-a amplificat, ulterior, drama interioară a scriitorului, dramă căreia Autobiografia, rămasă în stadiul ei incipient, îi circumscrie doar premisele. În fine, prezenta ediție Humanitas a Strajei dragonilor conține și schița capitolului 3, „O amintire“: este ultimul semn lăsat de autor - învins în lupta cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Negoițescu și al drepturilor de editare a acestuia -, am inclus la sfârșitul volumului un fragment din Jurnal (4 ianuarie 1949), revelator atât pentru sensul Strajei dragonilor, cât și pentru felul în care s-a amplificat, ulterior, drama interioară a scriitorului, dramă căreia Autobiografia, rămasă în stadiul ei incipient, îi circumscrie doar premisele. În fine, prezenta ediție Humanitas a Strajei dragonilor conține și schița capitolului 3, „O amintire“: este ultimul semn lăsat de autor - învins în lupta cu timpul -, înainte „de a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fiind că-mi amintesc de Cavaleria rusticană și Paiațe și de nimic din Mozart) sau tiradele sforăitoare care-mi umpleau publicul de o dulce teroare (din repertoriul Teatrului Național, deși va fi fost destul de întins, cuprinzând, fără îndoială, pe Caragiale, dramele istorice românești, autori universali clasici și moderni, nu mai rețin decât Poil de carotte - Morcovel de Jules Renard și Rața sălbatică de Ibsen, poate din cauză că în ambele piese rolul principal îl deținea micuța și firava Nunuța Hodoș, actriță care în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Uniunii Scriitorilor, cu ocazia unei distribuiri de premii la care asistam, unde el venise cu băiatul lui, un adolescent roz la față și dezghețat, adus de taică-său acolo fiindcă dorise să mă cunoască pe mine. M-am gândit la drama morală a progeniturii luminate a nomenclaturiștilor. Ultimii trei ani de liceu la Cluj mi-au fost plini aproape numai de literatură (să țină oare tot de literatură împrejurarea că, la începutul acestei perioade, luasem obiceiul să vizitez cimitirul - plasat în mijlocul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mai întins (dintr-o lucrare mai cuprinzătoare), intitulat De la Paul Claudel la Lucian Blaga - incursiuni religioase în arta contemporană, și trata aspecte din teatrul modern (începuseră să mă preocupe baletul, regia - față de film am și azi rezerve), între care și drama lui d’Annunzio, Le Martyre de Saint Sébastien, pentru care compusese muzica Debussy și îmi părea culmea rafinamentului (citisem textul dramei într-o luxoasă ediție italiană a operelor complete ale lui d’Annunzio - achiziționasem câteva volume cu prilejul unei vizite
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
aspecte din teatrul modern (începuseră să mă preocupe baletul, regia - față de film am și azi rezerve), între care și drama lui d’Annunzio, Le Martyre de Saint Sébastien, pentru care compusese muzica Debussy și îmi părea culmea rafinamentului (citisem textul dramei într-o luxoasă ediție italiană a operelor complete ale lui d’Annunzio - achiziționasem câteva volume cu prilejul unei vizite la București - și visam la Ida Rubinstein, iar pe scena clujeană văzusem La figlia di Jorio, de același autor, montată de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Băncilă și pe mai recentul Constantin Fântâneru, iar presa gemea de comentarii la adresa operei și personalității lui. Fără ca el să fie prezent (probabil încă nu-și părăsise postul de ministru plenipotențiar la Lisabona), am asistat și eu la spectacolul cu drama Cruciada copiilor pe scena Teatrului Maghiar, ca la un eveniment cultural de seamă în viața socială din capitala Transilvaniei, un an sau doi mai înainte. În adolescența și tinerețea mea, până la instaurarea regimului comunist, care a degradat totul și a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
kilometri cu bicicleta, pe viscol sau pe ploaie, ca să ajungă la locul de muncă. S-au chinuit, au stat cu chirie, au trăit aproape de Milano 20 de ani. La bătrânețe s-au întors în Sicilia, pământul natal. Ei, aici începe drama. Mi-a spus că, atât timp cât stai departe, idealizezi locul tău de baștină. Când te întorci, descoperi că prietenii cu care ai sta oricât de vorbă nu pot să-ți ofere nici cinci minute, că, fiind învățat cu un altfel de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
o linie telefonică verde unde să poată apela doar românii. Să fie câteva centre puse la dispoziția celor aflați la nevoie. La ieșirea din țară s-ar putea distribui fluturași cu acest număr de telefon și s-ar evita multe drame. Chiar și dacă ar fi câteva case pe tot teritoriul Italiei, case în care ai putea sta câteva zile până la rezolvarea problemelor, nu cred că ar fi o cheltuială exagerată pentru statul român. Până la urmă, intră atâția euro în țară
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
fără înverșunare, pentru că avea o slăbiciune fățișă pentru ideile celor care urmau s-o nimicească. Îngăduința față de adversar este semnul distinctiv al debilității, adică al toleranței, care nu este, în ultimă analiză, decât cochetăria unor agonizanți. Doamna du Deffand sau drama lucidității „Ați trăit multe lucruri - scria marchiza du Deffand ducesei de Choiseul -, dar este ceva pe care nu l-ați trăit și pe care sper să nu-l trăiți niciodată: privațiunea de sentimente, însoțită de chinul de a nu te
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
iubire! Însă ajunge, nu vreau să-mi duc gân durile mai departe: sunt zămislite de insomnie; măr tu risesc că aș prefera un vis.“ Ar fi greu de găsit un text în care să se exprime cu mai multă energie drama lucidității, a acelei stări extreme la care ajunge desfrâul inteligenței, și unde ești rupt de tot, unde încetezi să mai fii natură. Iar nenorocirea este că, odată lucid, devii mereu tot mai lucid; nu mai e chip să tri șezi
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
atare pri vi legiu se ispășește; pedeapsa lor a fost și rămâne iritația unui amor-propriu mereu nemulțumit, mereu neastâm părat. Câtă vreme au fost puternici, se plângeau că nu sunt îndeajuns; acum plâng că nu mai sunt deloc. Aceasta este drama unei națiuni răsfățate: este ulcerată și când este prosperă, și când norocul a părăsit-o, o națiune laco mă, schimbătoare, prea favorizată de soartă pentru a cu noaște modestia sau resemnarea, neștiind să păstreze mă sura nici în fața inevitabilului, nici
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
CHARLES FRANÇOIS MARIE, conte de ăParis, 1797-Paris, 1875). Prieten cu Guizot și Thiers, autor a numeroase eseuri politice și filozofice, articole și studii de critică literară, printre care Abélard ă1844), Despre filozofia germană ă1845). Postum i-au apărut și două drame istorice. -RÉMUSAT, CLAIRE ÉLISABETH GRAVIER DE VERGENNES, contesă de ăParis, 1780-Paris, 1821). Memorialistă. În afara unui Eseu asupra educației femeilor și a unei culegeri de Scrisori, este autoarea unor Memorii ăpublicate postum, 1879 -1880), document plin de farmec asupra vieții și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]