11,261 matches
-
oglindă sau așezare inversă, în tocmai ceea ce face cu putință vederea? Căci cum ne-am putea așeza deasupra noastră înșine, cum - mai ales - am putea arde pe două niveluri de existență, în reverberația dublă a răsufletului ce își face sieși ecou? Dar ceea ce semnifică nu e ceea ce se vede; nu vederea face imagine ci, dimpotrivă, imaginea golește vederea, intră în vedere, se arată așa cum apare. Iar apariția ei nu face decât să desfășoare alba luminare, combustia ce înfășoară întregul vizibil, tot
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
În poemul Diamant de Grigore Hagiu 40 țesătura semnelor discursive lasă să se întrevadă sensul prin seria imaginilor care îl prezintă intuiției comprehensive. Ceea ce se înțelege, în această primă înfățișare a lor în imaginația cititorului, nu e mai mult decât ecoul difuz al unei infra-realități, căci prin limbajul care le rostește răzbate nespusul, orizontul mut dintre cuvinte: "planări tăcute/ potriviri de stele/ o vână de văzduh de toamnă/ se tulbură curgând înfiptă-n cer/ cum ai văzut puternicul și leneș fluviu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Pe nisipul lucios al așteptării are loc - în chiar locul de întoarcere și de răsfrângere - uvertura unui spectacol, deschiderea vederii. O avanscenă a inevidentului care se expune, se spune în predicțiunea posibilului. Și în răspărul lumii care își face sieși ecou, în ritmul nesfârșitei sale petreceri. Clipa aceasta supremă te arată întors până în ungherul cel mai intim al ființei, totuși nu o beatitudine, nu extazul desprinderii. "Vei ști totul despre tine/ în acea ultimă și nemăsurată așteptare/ în care vei sta
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
absolută, preaplinul unei donații aurorale, ceea ce se dă în retragere, atunci când se ia din vedere: "Goliciunea transparentă,/ interioară, de culoarea/ albului sepulcral/ al zăpezii siberiene/ e proprie doar/ sufletelor pierdute,/ odinioară atât de sensibile/ la zgomotul valurilor/ ireal de albastre/ - ecou al unei chemări/ ce se zbuciumă-n ceruri". Golul nu are aici doar natura unei ființări care umple vederea în chiar lipsa de ființă. Pe de o parte, într-o fenomenologie a inversiunii apariției, el pune forma în eclipsa vizibilului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
împropriat prin punerea sa în adânc, resimțit ca propriul autorevelării sinelui. Nu e acesta tocmai darul abia acum vizibil al sufletelor pierdute, pierdute și regăsite în distanța care le profilează imaginea? O imagine a golului transparent, a urmei sau a ecoului ce duce vederea mai departe, cheamă la străbatere, așa cum ceea ce e pus în absență se arată dincolo de dispariție, se rostește în lipsă. Drumul vederii. Înapoi și de la capăt (Liviu Georgescu) În poezia lui L. Georgescu, nu o dată, retragerea sensibilului corespunde
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sa să fie unitate revelatoare în multiplicitate" (Proclus, Elemente de teologie, prop. 146, Editura Herald, București, 2007, p. 133). 18 CCXXVIII (74) (1956), în op. cit., p. 326. 19 Fecioară, vol. Întrezăriri, în op. cit., p 78. "Adânc sub coaja îndârjitei humi,/ Ecou, îndată împietrit răspunde/ Conturul vag al unei alte lumi" (Michel-Angelo, 1948, vol. Veghe, în op. cit., p. 150). 20 CCXXII (68) (1956), în op. cit., p. 320. 21 Arhimede (1941), vol. Veghe, în op. cit., p. 151. 22 Chiar dacă interpretarea noastră nu are
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
2000, p. 108. 41 Interiorul unui poem (1987), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., II, pp. 356-363. 42 Ogorul de dinainte de cuvânt (1988), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., II, p. 684. 43 Încet ca o pierzanie vine desăvârșirea, vol. Arie și ecou (1991), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 28. 44 Invizibilul care sporește, vol. Lamentații (1993), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 136. 45 Elegie IX - Ființa, vol. Aventurile lui Proteu (1995), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, pp.
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
28. 44 Invizibilul care sporește, vol. Lamentații (1993), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 136. 45 Elegie IX - Ființa, vol. Aventurile lui Proteu (1995), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, pp. 312-314. 46 Lumină fără capăt, vol. Arie și ecou (1991), în Ștefan Aug. Doinaș, op. cit., III, p. 96. 47 Elegie IX - Ființa, în op. cit., III, p. 314. 48 Tărâmul de mijloc, în Ștefan Aug. Doinaș, Lectura poeziei, Editura Cartea Românească, București, 1980, p. 364. 49 Vol. Alter ego (1970
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
reda în continuare prin sigla IP II. 10 Firea lucrurilor, în IP I, p. 299. 11 În "sensul "negativ" care ar lăsa să se vadă calea unică a retragerii, a lipsei, a absenței, a unui "dincolo" necesar doar rezonanței și ecoului" (Anca Vasiliu, în loc. cit., p. 164). 12 Ascultare și întrebare, în IP I, p. 150. "Unde-i deșertare de sine este umplere de Duhul Bucuriei" (Fântânile Romei, în IP II, p. 291). 13 Obiectul poeziei, în IP II, p. 25
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un copil abandonat în miezul celei mai vaste răspântii, sufletul" ( Fragmentele, 78, în op. cit., p. 119), așa cum apare deseori la Dan Damaschin. Acum el ia Totul în pază: "peisaj lăuntric după cutremur/ relief schimonosit, devastat/ prăbușiri în sine/ gemete fără ecou/ naufragiu în absența niciunui martor/ Dumnezeu pâlpâie fără vlagă într-un ungher:/ degerată, o mână de copil îl ia sub ocrotire" (Pustiitorul, în op. cit., p. 191). 63 Vol. Prezența, Editura Pontica, Constanța, 1996, p. 52. 64 "Întunericul nu este întuneric
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
minimală, evidențiază imagini chistice mici, puține, diseminate în structura renală. Progresia bolii duce la modificarea dimensiunilor și conturului renal, alături de modificarea majoră a structurii. Numeroase mase anecogene, omogene, cu formă sferică sau ovoidală, cu perete net, neted și întărire de ecou posterioară sunt prezente în medulara și corticala renală, bilateral și, obișnuit, asimetric (5, 8, 13). Chiștii necomplicați sunt ușor de recunoscut ecografic (fig. 8.2.). Chiștii complicați, cu hemoragie sau infecție, au adesea ecouri interne, nivel fluid-detritus, perete chistic gros
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
perete net, neted și întărire de ecou posterioară sunt prezente în medulara și corticala renală, bilateral și, obișnuit, asimetric (5, 8, 13). Chiștii necomplicați sunt ușor de recunoscut ecografic (fig. 8.2.). Chiștii complicați, cu hemoragie sau infecție, au adesea ecouri interne, nivel fluid-detritus, perete chistic gros. Prezența de mase ecogene intrachistice și/sau bride, ce realizează un aspect septat al imaginii anecogene, poate fi un element de recunoaștere a complicației hemoragice a chiștilor. Hemoragia acută intrachistică nu poate fi diferențiată
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
renale cu importantă componentă chistică obligă la examinarea extrem de minuțioasă a parenchimului renal adiacent imaginilor anecogene și a conturului intern al chiștilor; limfoamele pot determina leziuni nodulare renale multiple, hipoecogene, dar nu au o delimitare netă, nu au întărire de ecou posterioară; în mod obișnuit, sunt prezente adenopatii lomboaortice. Computer tomografia (CT) Chiștii renali necomplicați se prezintă ca mase hipodense, rotunde sau ovalare, variabile ca dimensiune, diseminate în structura renală, cu densitate apropiată apei (10 +20 UH), ce nu își cresc
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
printre nomazi depindea de altitudinea metafizică a măsurării; trimiterea gândului pe o asemenea pasarelă măiastră între meșteșugul lor și sensuri mai înalte, mitice, îi entuziasma, căci și vocațiile se cer restaurate printr-o mai rafinată repunere în scenă a propriilor ecouri. După câteva schimburi suplimentare, discuția fusese abandonată și un zâmbet ușor încovoiat la margini îi acoperise labirintul complex de posibilități pe toți versanții lui individuali; cu acest gest reflex, echipa se întorsese la armonia ei familiară, păzită apotropaic pe deasupra disensiunilor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fără grație în mediul de pândă pândită al supraviețuirii, de care ar dori să se emancipeze prea brusc și categoric în trecerea lor de partea fapticului împlinit. Cu cât sunt mai pure, mai golite de substanță, cu atât stârnesc un ecou mai nefiresc la rostogolirea lor prin lume înspre realizare, ceea ce, desigur, face să crească bănuielile și vigilența la adresa lor. Dacă s-ar disimula sub aparența nocivității de rând - tolerabile, deși nedorite - ce continuă un curs deja existent al lucrurilor în loc să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
atât puterea de coerciție a invitației crește. Desigur, firea sociabilă, deschisă a arhitecților părea incompatibilă cu coerciția. Dar, pentru o ureche îndeajuns de versată, sau poate de temătoare, chiar și într-o banală formulă de politețe răzbate suficient de puternic ecoul rigorilor caracteristice lumii ce o vehiculează: preocuparea extremă cu propria-i imagine invocă frumosul ca argument suprem, fără recurs. Politețea, acea răceală distantă țiitoare de cald lumii, sfâșia geometric fumul din cort, îl cadastra ca pentru a împroprietări pe fiecare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mai nepăsător. Deriva lui socială înspre margine se accentuează, iar obscuritatea crescândă îi protejează metamorfoza periculoasă. Nu mai primește atenție - implorări, solicitări, somații, avertismente, sfaturi - ceea ce îl descurajează de la a-și mai acorda el însuși o asemenea grijă lipsită de ecou social. Un singur lucru pare să se focalizeze asupra lui cu predilecție: tirul fulgerelor. Cu cât substanța lui se călește în indiferența crescândă, cu atât conductibilitatea ei la fulminență sporește: atât cât rezistă, pe culmile disperării omul devine paratrăsnet. O
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
adormiților prin priceperea lui Dedal, iar isprava eroului diminuată și ea corespunzător până la rangul de simplă formalitate. În vremea din urmă, și eroul, și fiara, și meandrele de piatră ale zidăriei se estompaseră, și nu mai rămăsese din Labirint decât ecoul amplificat, revenind inexplicabil, al propriilor pași și respirații, întâmpinându-l în somnu-i precar și răsunând pe culoare de lungime variabilă, de parcă însăși ființa lui ar fi fost un făgaș fără ieșire, abandonat întoarcerilor și reîntoarcerilor recapitulative, reîntâlnirilor disimulate ca întâlniri
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ființa găsea o priză binevoitoare în încercarea ei de a se scinda de neființă. O ureche cordială iese în cale cu un prag labirintic, în care, odată intrată, o sonoritate se învârte atât cât e nevoie pentru a-și regăsi ecoul pierdut și reînnoda cu el o coerență temporar întreruptă. Cel ce te înțelege îți rostogolește în întâmpinare un ghem de însuți atunci când te crezi pierdut în meandrele laocoonice ale neputinței de a fi, te cheamă cu o versiune a istoriei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lui de tras timpul afară din somnu-i. Lucrătorii căpătară obiceiul să se strige unii pe alții peste ziduri când se pierdeau de cei căutați, ceea ce se întâmplă din ce în ce mai des în confuzia nascentă. Astfel, la scurt timp peștera se umplu de ecourile polifonice ale glasurilor lor, amestecate crescendo cu flecăreli, batjocuri, cântece, înjurături, alte chemări, sau alte răspunsuri decât cele așteptate, spre a nu mai vorbi de distorsiunile sunetului prin coridoarele rezonante. Asta ar explica aparența de extremă dezorientare ce puse în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o revelație neliniștitoare. − Ce înduioșător! Confrați de breaslă, vă port în suflet ca vestibul al pântecului, unde, dacă vă grăbiți puțin, veți fi primiți în stil, printre bule de șampanie și rillette d'anguille! Un apel cordial nu-i decât ecoul altuia și mai profund, gastro-intestinal. Bart fu bucuros să-și etaleze erudiția: − Din câte-mi amintesc, Manifestul antropofag redactat în Brazilia prin anii '20 propunea autohtonilor tocmai un astfel de canibalism ritual al culturii europene: venerație adâncă emanată din profunzimea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și-ți cere să-l inspectezi; de fapt, el inițiază clandestin un contract cu atenția ta, ți-o lestează pentru a-ți strecura mai ușor pe lângă ea iluzia aptă să ecraneze realitatea. Reveni apoi la replica lui Ian, ale cărei ecouri îi atinseră buzele prin intermediul vibrațiilor de diapazon ale furculiței: − Cât despre privirea tolerantă, mă-ntreb câtă lume realizează inerția colosală indusă de o asemenea insensibilizare rutinieră la bănuieli. Decretul umanist "nimeni nu e rău, ci cel mult rău înțeles" conjură
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mărturia cuibărită înlăuntrul ei; în postură de căpitan aflat la ananghie, încerca din răsputeri să mențină controlul asupra situației. Fata nu pricepea o boabă; ca să nu-l facă să se simtă rău, înclina însă pansiv din cap, rostogolind apoi în ecouri, între ureche și gură, fluidul fonetic și căutând, fără tragere de inimă, să-l ia în primire. După torida vară indiană de pe nisip, era normal ca atmosfera dintre ei să se umple de veștede tonuri autumnale. N-o interesa defel
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și împietrirea statuară. Existența umană evocă o asemenea plajă a nemărginirii drenată când încoace, când încolo, de un exces în perpetuu frământ. Iar valul, ce juca acum la ruleta vârtejului suportul următorului pas din viața lui Ian, provenea din întâlnirea ecourilor în timp a două fronturi depărtate și extrem de turbulente: furtuna din Marea Nordului din ianuarie '53 și uraganul Ondine abătut asupra lui prin 2004. A vorbi de o arheologie a traumelor prezintă inconvenientul că mediul geologic este, practic, rigid în partea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în arta marțială a destabilizării. În vreme ce prin cortexul arhitectului se învălmășeau semnale în curs de ordonare - mai toate legate de analitica jalnicei farse în care fusese, fără voie, coptat - între amigdala și hipocampul aferente lui se stârni un joc de ecouri, discret ca o repetiție sotto voce a Sirenelor. Comoțiile debutează cu o timiditate incredibilă, de care se leapădă însă pe măsură ce mediul le susține și amplifică printr-o întâmpinare dătătoare de ghes. Poate că între străfundul nedistinct al memoriei și fragmentariul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]