12,214 matches
-
afacere particulară” cum decretează mentalitatea laică. Cine crede cu adevărat nu poate gândi, nu poate vorbi sau lucra altfel de cum crede. Cazul de faimoasă duplicitate al lui Lorenzo della Valle, care pretindea că, în calitate de creștin, acceptă dogma Bisericii, iar în calitate de filosof adevărul naturii, sau al lui Darwin, care voia să rămână credincios formulând teoria transformismului, constituie atitudini pseudo religioase, susceptibile de erori funeste. Hristos e unul în toate și toate sunt una în Hristos. Ca atare, nu există un adevăr al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a făcut din ea principiul de temelie, crede că reînviază ideile greco-latine când, în realitate, repetă tragica rebeliune adamică. Considerată în rezultatele ei din domeniul culturii, autonomia individuală a rațiunii se înfățișează ca o încurcare a limbilor. Nu se înțelege filosof cu filosof. Ceea ce e lege pentru unul, apare pentru celălalt ca lipsit de fundament. Forma cea mai ridicolă o îmbracă principiul autonom în filosofia idealistă, unde bietul individ cugetător e grav convins că el creează lumea fiindcă începe s-o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din ea principiul de temelie, crede că reînviază ideile greco-latine când, în realitate, repetă tragica rebeliune adamică. Considerată în rezultatele ei din domeniul culturii, autonomia individuală a rațiunii se înfățișează ca o încurcare a limbilor. Nu se înțelege filosof cu filosof. Ceea ce e lege pentru unul, apare pentru celălalt ca lipsit de fundament. Forma cea mai ridicolă o îmbracă principiul autonom în filosofia idealistă, unde bietul individ cugetător e grav convins că el creează lumea fiindcă începe s-o gândească. Probabil
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tacită a incapacității de a ajunge, autonom, la un acord universal? Dar în cugetarea modernă recursul atât de frecvent la Kant, la Hegel, la Marx ori la Bergson nu înseamnă același lucru? Și ce e oare autoritatea fiecăruia dintre acești filosofi, primită de unii, respinsă de alții, decât semnul durerosului relativism în care se zbuciumă gândirea autonomă? Modul creștin de a cugeta înfrânge acest relativism prin acceptarea principiilor revelate. Revelația e gândirea lui Dumnezeu, nu a lui Kant sau a lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
social și de luminile științei. Prin reacționarism se înfiera în Apus feudalismul catolic, iar prin obscurantism Inchiziția romană. Mimetismul intelectual nu găsea în istoria ortodoxă nici violente opoziții ecleziastice față de reformele sociale, nici ruguri aprinse pentru frigerea savanților și a filosofilor. Totuși, fantoma conflictului trebuia agitată pentru a pregăti o generație streină de Hristos și dușmănoasă față de Biserică. Nu e idee ostilă vânturată de gândirea autonomă occidentală care să nu fi fost și să nu fie reprodusă de condeiele de la noi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dezvoltări ale spiritului, care se nasc spontan și nu au nici o pretenție la o valorificare universală sau constrângătoare”(Jacob Burckhardt: Weltgeschichtliche Betrachtungen, p. 57) zice Jacob Burckhardt, care nu e numai celebrul istoric al Renașterii italiene, dar și un admirabil filosof al istoriei. Caracterul de spontaneitate atribuit creațiilor de cultură în această definiție ne arată legătura lor intimă cu însăși esența spiritului, care e libertatea. Cultura nu se decretează, ea se naște. Nașterea aceasta, care se numește de obicei inspirație, e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care nu-l neagă în nici un caz, el constată ca istoric inextricabila simbioză a culturii cu religia și rolul covârșitor pe care cea din urmă îl are asupra celei dintâi. Și dacă Burckhardt vede posibilă nașterea culturii din cultul religios, filosoful Nikolai Berdiaev n o poate concepe decât în raport genetic direct față de cult: „Cultura e legată de cult, zice gânditorul rus; ea e rezultatul diferențierii și al extensiunii cultului. Cugetarea filosofică, cunoașterea științifică, arhitectura, pictura, sculptura, muzica, poezia și morala
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înzestrat cu diferite aptitudini sau daruri de a face și de a crea. În virtutea libertății ontologice, el le poate mânui sau îndruma încotro voiește. E incontestabil că el poate să se manifeste ca poet, ca artist plastic, ca muzician, ca filosof și ca savant, făcând abstracție de creștinism sau de harul dumnezeiesc. Căci una e harul și alta e chipul lui Dumnezeu în om. Chipul lui Dumnezeu e o pecetie naturală întipărită în adâncul ființei noastre și l reprezintă îndeosebi spiritul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
depinde astfel de libera adeziune a personalității creatoare la concepția de viață creștină; la idealul de perfecțiune divină, dacă e vorba de artist; la lumina adevărului absolut, dacă e vorba de cercetarea științifică a savantului sau de speculația rațională a filosofului; la dreptatea dumnezeiască, dacă e vorba de normele juridice ale legislatorului. în creștinism este exclusă o divinizare a culturii în felul prăbușirii omului păgân sub propriile sale făpturi. Dar din moment ce există cultură, zămislirea ei se orânduiește după modul divan de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
religios sunt totdeodată de caracter sensibil și de caracter inteligibil. Materialitatea formelor de cultură din cult se adresează în primul rând sensibilității. Iar sensibilitatea, după doctrina lui Dionisie XXX. Areopagitul, care nu e numai doctorul mistic al Bisericii, dar și filosoful cultului bisericesc, e unul din modurile de cunoaștere a lui Dumnezeu. Puterea formelor culturale o stimulează nu prin materia brută, ci prin simbolurile spirituale, ce se desfac din ele. Materia Sfintelor Taine nu e un simbolism ? Această formă concretă, plastică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
culturii fie ortodoxia, fie catolicismul. Singurul lucru adevărat din citatul pe care l-am făcut e că există artiști creștini și artiști necreștini. Această îndoită posibilitate e dată în natura libertății ontologice despre care am vorbit. În ce privește artiștii, savanții și filosofii creștini, vom distinge două categorii, după destinația specială a operei lor. Astfel, din întâia categorie fac parte cei ale căror opere sunt destinate să fie încorporate în cultul bisericesc și să capete astfel un prestigiu sacral. Din a doua categorie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și acesta e un lucru ce nu s a subliniat niciodată suficient: cultura Europei din această glorioasă perioadă, atât în ramura ei bizantină cât și în cea occidentală, este în covârșitoare măsură o cultură monahală. Călugărul e teolog, călugărul e filosof, călugărul e constructor, călugărul e zugrav, călugărul e melod și imnolog, călugărul e filolog, geograf și istoric, călugărul e chiar mare inventator și deschizător de drumuri în domeniul științei pozitive. În majoritatea lor, geniile care au zămislit această cultură sunt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creștin știe din toată această experiență istorică adevărul că cine s-a ridicat până la pipăirea mistică a luminii divine coboară în veac cu puteri însutite, și vorbește ca și cum Dumnezeu ar vorbi și lucrează ca și cum Dumnezeu ar lucra. Afară de categoria artiștilor, filosofilor și savanților creștini, există, cum am spus, categoria celor necreștini. Pe când cei dintâi, prin actul de liberă aderare își regăsesc izvorul inspirațiilor în adorarea religioasă, cei din urmă, prin același act de libertate, refuză adorarea și se limitează în cultul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se explică deci aceste împrumuturi ? Am putea zice că e o chestiune de oameni care, convertiți de la păgânism la creștinism, aduceau cu ei, poate fără să vrea, idei de care nu se lepădaseră cu totul. Și lucrul acesta e adevărat. Filosoful Nikolai Berdiaev e un convertit de la marxism la ortodoxie și în cărțile lui creștine stăruie obsedant ideile socialiste. El nu vrea să admită de pildă teoria marxistă a claselor ca structură a societății, permanentă în istoric, cum o imaginează Karl
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e o regretabilă greșeală. Un idol nu poate ghici și prooroci despre Hristos. În realitate e vorba de un Apolloniu scriitor, autor de tratate Și probabil nu e altul decât Apolloniu din Tyr, care a scris o carte despre Zenon, filosoful stoic. Prezența acestor înțelepți, prooroci și gâciton în pictura sacră a Bisericii noastre e prezența unor reprezentanți ai marilor neamuri din antichitatea păgână. Prin analogie cu înțelepții și profeții Vechiului Testament, ci sunt înfățișați cu fața întoarsă din veacul mizeriei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care se apropie sensibil de doctrina creștină. Care este explicația teologică a unor astfel de coincidențe, distanțate cu veacuri și venind dintr-o lume atât de streină totuși spiritului creștin ? Scriitorii bisericești ne dau două explicații. Una e presupunerea că filosofii Eladei, care s-au ridicat până la ideca monoteistă, au fost influențați de doctrina Vechiului Testament. Ea e formulată mai ales de Justin Martirul, de Clement Alexandrinul, de Origen și de Fericitul Augustin, care crede că Platon a luat în Egipt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
culturii păgâne în creștinism, declară că filosofia greacă joacă pentru antichitate rolul Vechiului Testament de călăuză către Hristos. Fericitul Augustin, care a explicat ipotetic afinitățile creștine ale lui Platon prin influența mozaismului și care descifrează din doctrina metafizică a marelui filosof grec însăși ideea Treimii, pe care o găsește însă articulată stângaci, se raliază deopotrivă explicației teologice când zice că Platon se poate să fi ajuns la această idee prin contemplarea naturii. Eusebiu de Cezareea îl numește pe același Platon profet
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
bucurat în ortodoxia clasică, Erminiile picturii bizantine îl înfățișează ca pe un „prooroc” sau ca pe un „ghicitor” al Sfintei Treimi. E important să reținem că cel care ne-a lăsat formula cea mai amplă a revelației naturale e Justin Filosoful și Martirul. Logosul, care e Fiul lui Dumnezeu, s-a revelat în Vechiul și Noul Testament; el s-a revelat însă în mod parțial sau fragmentar și filosofilor păgâni, îndeosebi lui Socrate și lui Platon. Revelația aceasta către lumea păgână, departe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care ne-a lăsat formula cea mai amplă a revelației naturale e Justin Filosoful și Martirul. Logosul, care e Fiul lui Dumnezeu, s-a revelat în Vechiul și Noul Testament; el s-a revelat însă în mod parțial sau fragmentar și filosofilor păgâni, îndeosebi lui Socrate și lui Platon. Revelația aceasta către lumea păgână, departe de a fi desăvârșită, e parțială, e fragmentară, ca o lumină împrăștiată ici și colo în rațiunea filosofică. Și dacă există un fel de consens al gânditorilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
greci cu afinități față de doctrina creștină, el se datorește fie împrumuturilor din mozaism, pe care și Justin le presupune, fie acestei largi explicații teologice, care implică influența Logosului asupra cugetării. Pentru întărirea acestei idei, Justin demonstrează că ea este familiară filosofi ei grecești și face apel la doctrina stoicilor despre logosul seminal imanent în lume, și fragmentat în nenumărate logosuri sau rațiuni seminale ale ființelor, care sunt sufletele lor individuale. Stoicismul e însă un raționalism panteist, în care logosul curge în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
antice a fost asimilată în corpul culturii ortodoxe. A fost afirmat cu tărie și curentul contrar, de negație totală a culturii profane, din grija superbă de a nu primejdui puritatea credinței. Apologeții în unanimitate denunță lamentabila contradicție și incoerentă a filosofilor păgâni; iar rigorismul lui Tertulian exclude atât spectacolele de artă cât și filosofia, considerată ca mama ereziilor, însuși Augustin. a cărui cugetare genială e pătrunsă de neoplatonism, socotește că filosofia antică nu e indispensabilă unui creștin: „Creștinul știe și fără
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al XIV lea prin Nichifor Grigoraș, care e de partea lui Platon și prin împăratul Ioan Cantacuzino, care e de partea lui Aristotel și-i comentează Etica. Dar însăși tardivitatea acestei lupte ne arată că în ortodoxie nici unul din acești filosofi n-a biruit. Platon, fie direct, fie prin neoplatonism, a fost folosit de un Grigore de Nazianz, de un Grigore de Nisa, de un Grigore Palania, ca să numim numai câțiva din numeroșii săi admiratori în latura gândirii dogmatice, sau de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
1.). CONFLICTELE Ideea revelației naturale, precum am văzut, explică și justifică împrumuturile din cultura păgână sau profană, folosite în subordinea creștinismului. Dar, bineînțeles, nu toate producțiile acestei culturi sunt expresii ale revelației naturale. Dacă avem în vedere gravele contradicții ale filosofilor și feluritele concepții ce vor să reprezinte adevărul anulându-se una pe alta și dacă le-am considera pe toate ca efecte ale revelației naturale, am ajunge inevitabil la concluzia că principiul acestei revelații se contrazice în toate aceste incoerențe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acesta se petrece cu ele ceea ce am putea numi un proces de convertire. De pildă, faimoasa teorie a Ideilor lui Platon, imaginate de el ca substrat metafizic și etern al lucrurilor din această lume. În felul cum le-a conceput filosoful grec le respinge însuși Aristotel, discipolul său, care vede în ele o inutilă dedublare imaginară a lucrurilor concrete. Ca atare, lumea Ideilor platonice contrazice doctrina creștină, care nu poate admite o pluralitate de cauze transcendente ale creaturilor. Cauza unică a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
finețe intelectuală al creștinismului întreg. Apusul, în primele veacuri ale Evului Mediu, e mult înapoiat pe scara culturii. Expresia de „noapte medievală” privește tocmai starea culturală a Occidentului din acest timp. Oricum însă larga teorie, formulată de Justin Martirul și Filosoful, despre înrâurirea tainică a Logosului asupra cugetării omenești, o întâlnim și la scriitorii apuseni. Iată cum o rostește unul dintre ei, Rhaban Maurus (776-856) în cartea sa De institutione clericorum, cap. II: „Adevărurile ce se găsesc în cărțile învățaților veacului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]