11,901 matches
-
cuceresc Troesmis. Românii îi resping pe invadatori sub Pomponius Craecinus, al caruir frate, Pomponius Flaccus va deveni legat al Moesiei, și eliberează cetatea. Geții nu vor mai atacă jumătate de secol, iar după moartea lui Latinius Pandusa, Pomponius Flaccus devine guvernator al Moesiei, si este constituit limesul dunărean. Legiunile III Scythica și V Macedonica au fost aduse în provincia consulară Moesia. Cele două legiuni au construit drumul din zona Cazanelor, pe malul drept al Dunării, în timpul domniei împăratului Claudius. Cassius Dio
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
Rhoemetalces al III-lea, fiul lui Cotys, dar este asasinat în anul 45 de propria soție. Împăratul Claudius a decis să suprime regatul tracic, transformând Tracia într-o provincie română, administrată de un procurator imperial, din anul 46. Sub autoritatea guvernatorilor Moesiei se va extinde până la gurile Dunării și Marea Neagră, Claudius aducând legiunea VIII Augusta, stabilită la Novae, în Novae, în 46, și trimite un detașament din leginile V Macedonica și VIII Augusta în Tracia pentru restabilirea ordinii în urmă desființării
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
la Dunărea de jos, conform inscripției funebre de la Tibur, strămutând în Moesia 100 000 de transdanubieni. Sarmații năvălesc și sunt respinși de legat, iar regii bastarni și roxolani, și-au restituit fii, ca regi clientelari, iar regele dacilor-fratii, ca ostatici. Guvernatorul Moesiei a intervenit în sprijinul Chersonesului și l-a obligat pe regele scititor să ridice asediul. Acțiunile lui Aulenius au avut urmări, golul demografic lăsând drum liber sarmaților, manifestându-se prin atacuri asupra Dobrogei. Roxolanii traversează Dunărea în anii 67-68
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
provincia. Dacii au profitat și ei de situație și au luat cu asalt taberele de iarnă ale cohortelor și cavaleriei auxiliare. Mucianus a intervenit cu legiunea a V-a. În iarna anilor 69-70, sarmații au atacat Moesia, ucigându-l pe guvernatorul provinciei, Fonteius Agrippa, în locul acestuia fiind trimis Rubrius Gallus, care a restabilit ordinea. După încheierea războiului civil și victoria lui Vespasian, legiunea III Gallica revine în Siria, legiunea VIII Augusta este trimisă în Germnia, legiunea VIII Claudia își construiește castrul
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
limită de est, spre Moesia Inferioară, marcată de răul Ciabrus. Era guvernată de legați imperali de rang consulari. În anii 167-170, comandamentele provinciilor Dacia Apulensis și Moesia Superior, au fost unite pentru a-i confruntă pe sarmați și iazigi. Ultimii guvernatori consulari că Messius Decius Traianus și Aemilius Aemilianus au fost proclamați împărați de trupele provinciale în anii 250. Legiunile moesice chiar i-au proclamat împărați pe uzurpatorii Ingennus și Regalianus. Limesul provinciei a fost organizat, fiind clădite fortificații din secolul
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
guvernare era încredințată unui legatus Auguști pro praetore, care avea în subordine trei legiuni. Finanțele provinciei erau încredințate unui procurator Auguști, personaj de rang edvestru, salarizat cu 100 000 de sesterți. Era însărcinat cu un titlu interimar, atunci când postul de guvernator era vacant. În timpul domniei împăratului Traian, limesul moesic a fost reorganizat, limesul Moesiei Inferior începând de la capătul sectorului Dunărean comun cu Dacia Inferioară, cele trei legiuni având garnizoane la Novael, Durostorum și Troesmis-legiu I Italica, legio XI Claudia și legio
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
mandatului său, de doi - trei ani, era scutit de dări și de robotă. Ulterior, dacă nu promova într-o funcție superioară, se reintegra masei iobagilor din comunitatea care-l alesese. Obercnezii, reprezentanți ai cnezilor dintr-un cerc, erau numiți de către guvernatorul Banatului, dintre mai mulți candidați, propuși de către comunitățile sătești și de către oficiul administrativ districtual. Funcția de obercnez era retribuită și majoritatea istoricilor o consideră o creație a administrației imperiale, deși s-au auzit și voci care o socotesc, asemenea celei
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
de coloniști erau conduse de către un jude (Richter, Schulze), secondat de către un ajutor (Kleinrichter) și de câțiva jurați. Districtele erau conduse de către un administrator districtual (Districtverwalter), ajutat de unul sau doi subadministratori districtuali (Distriktunterverwalter). Administrația Banatului era condusă de un guvernator, militar sau civil, consilieri civili și consilieri militari. Alături de aceștia activau o serie de funcționari subalterni, iar mai multe oficii, cu atribuții în domenii de activitate specifice, îi erau subordonate. Dacă la început Administrația Banatului era militară, apoi mixtă, militară
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
sesie. Ei erau datori împăratului, în principal, cu darea pe cap, cu darea pe avere și cu zile de robotă, care erau de două feluri, cu brațele și cu atelajele. După numirea, în 1774, a lui Iosif de Brigido, ca guvernator civil al Banatului, s-a inițiat o reformă administrativă profundă în provincie. În locul districtelor au fost create patru cercuri (Kreise), conduse de către un căpitan cercual. Acestuia îi erau subordonate mai multe domenii (Herrschaften), compuse din sate (Dorfschaften). Noua structură administrativă
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
tribut Novgorodului. Novgorodul avea ca principale bogății blănurile, sarea, ceara de albine și peștele. Cea mai înaltă autoritate în era vecea (adunarea populară), în care își găseau loc reprezentanții orășenilor și ai țăranilor liberi. Aceste adunări elective puteau alege posadnicii (guvernatorii), "tisiațkii" ("comandanții peste o mie de oameni") și, începând din 1156, chiar și arhiepiscopii. Arhiepiscopul, ales doar din rândurile boierilor bogați, era șeful guvernului și cel mai puternic stăpân feudal al Novgorodului, care stăpânea cea mai mare parte a pământurilor
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
satul Miloste în județul Vâlcea, iese victorios, iar unii dintre boierii pribegi care nu au fost uciși scapă cu foarte mare greutate. Deoarece Habsburgii care au ocupat Transilvania în 1551 voiau un domnitor devotat cauzei lor în Țara Românească, noul guvernator al Transilvaniei, generalul imperial Castaldo îl sprijină pe Radu Ilie, care înconjurat și de pribegi, a trecut hotarul în noiembrie 1552. În timp ce Radu Ilie avea cam 15 mii de oameni, Mircea Ciobanul a strâns circa 8-9 mii. Cu două zile
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
a căpătat dimensiuni internaționale după atacarea consulilor american și olandez. Sub amenințarea intervenției puterilor europene, autoritățile otomane au restabilit ordinea. Cu toate acestea, a urmat și intervenția britanică și franceză. După alte presiuni europene, Sultanul a acceptat să numească un guvernator creștin în Liban, a cărui candidatură urma să fie prezentată Sultanului și aprobată de puterile europene. Revolta cretană a fost rezultatul a doi factori: eșecul Imperiului Otoman de a aplica reforme în sensul îmbunătățirii nivelului de trai al populației și
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
din urmă, Gurko a condus o ofensivă finală care a eliberat trecătoarea Șipka de trupe otomane. În Caucaz, și anume în Georgia și Armenia se afla o forță rusească formată din aproximativ de oameni sub comanda Marelui Duce Mihail Nikolaevici, guvernatorul general al Caucazului. Ea avea în față o armată turcească de de oameni condusă de generalul Ahmed Muhtar Pașa. Deși armata rusă era mai bine pregătită pentru luptă, din punct de vedere tehnologic era deficitară la capitolul artilerie grea, fiind
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
modificare a fost aceea că Bulgaria avea să fie împărțită în două provincii autonome, conform unor acorduri ale Marilor Puteri care doreau evitarea creării unui stat mare slav: Principatul Bulgariei la nord și Rumelia Orientală la sud, fiecare cu un guvernator separat; Macedonia, inițial parte a Bulgariei Mari la tratatul de la San Stefano, a revenit sub administrație otomană directă. Muntenegrul a primit orașele Podgorica, Bar, Nikšić și Plav. Rusia a anexat Dobrogea de Nord, pe care a oferit-o României în schimbul
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
revolte, calamități naturale sau izbucnirea unor epidemii erau purtate de către nave sau curieri călare, deseori necesitând mult timp pentru a ajunge la Roma, precum și pentru ca ordinele de la Roma să fie puse în aplicare în provincia de origine. Din acest motiv, guvernatorii provinciilor aveau comanda de facto în numele Republicii Romane. Înainte de stabilirea Imperiului, teritoriile din Republica Romană fuseseră împărțite între membrii celui de-al doilea triumvirat, compus din Octavian, Marc Antoniu, și Marcus Aemilius Lepidus. Antoniu a primit provinciile din est: Achaea
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
Vespasian, erau mult mai numeroase. Pentru a asigura loialitatea unui comandant, un împărat pragmatic putea ține unii membri ai familiei generalului ca ostatici. În acest scop, Nero i-a ținut captivi în mod eficient pe Domițian și Quintus Petillius Cerialis, guvernatorul Ostiei, care erau fratele mai mic, respectiv cumnatul lui Vespasian. Domnia lui Nero s-a încheiat doar cu revolta Gărzii Pretoriene, care fusese mituită în numele lui Galba. Garda Pretoriană, o figurativă „sabie a lui Damocles”, era adesea percepută ca fiind
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
a reușit să obțină domnia și a pornit lupta pe frontiera de est. Fiul lui Gallienus, Saloninus și prefectul pretorian Silvanus își aveau reședința în Colonia Agrippina (modernul Köln) pentru a consolida loialitatea legiunilor locale. Totuși, Marcus Cassianius Latinius Postumus, guvernatorul local al provinciilor germane, s-a răzvrătit; asaltul lui asupra Coloniei Agrippina a dus la moartea lui Saloninus și a prefectului. În confuzia care a urmat, un stat independent, cunoscut ca Imperiul Galic, a apărut. Capitala acestuia era Augusta Treverorum
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
din sudul Galiei și s-au stabilit în Savoia ca aliați romani (433). Spre sfârșitul acelui secol, când puterea romană s-a slăbit drastic, burgunzii extinzându-și dominația pe valea Ronului. Între timp, din pricina presiunii vizigoților și rebeliunii lui Bonifaciu, guvernatorul din Africa adus pe vandalii conduși de regele Gaiseric din Spania în 429. Ei s-au oprit temporar în Numidia (435) înainte de a trece spre est și să captureze Cartagina, de unde au stabilit un stat independent, cu o flotă puternică
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
Această pagină este o listă a guvernatorilor statului Virginia, SUA, cuprinzând toți guverantorii statului Virginia, începând cu anul 1607 și terminând cu 1776, perioadă în care Virginia a fost colonie a coroanei britanice, continuând cu perioada când Virginia a fost stat independent (1776 - 1788), dar parte a
Listă de guvernatori ai statului Virginia, Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302587_a_303916]
-
Statele Unite, când a fost parte a Statelor Confederate ale Americii (1861 - 1865) și încheind cu perioada dintre 1865 până în 2006, când Virginia a redevenit și este stat component al Statelor Unite ale Americii sub denumirea de "The Commonwealth of Virginia" ("statul asociat Virginia"). Guvernatorului statului Virginia îi este interzisă, prin Constituția Commonwealth-ului, servirea de termene consecutive. Astfel, Virginia este singurul stat al Statelor Unite în care guvernatorul în exercițiu nu poate candida la alegerile următoare. Acest fapt nu a împiedicat mai mulți guvernatori să servească
Listă de guvernatori ai statului Virginia, Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302587_a_303916]
-
a redevenit și este stat component al Statelor Unite ale Americii sub denumirea de "The Commonwealth of Virginia" ("statul asociat Virginia"). Guvernatorului statului Virginia îi este interzisă, prin Constituția Commonwealth-ului, servirea de termene consecutive. Astfel, Virginia este singurul stat al Statelor Unite în care guvernatorul în exercițiu nu poate candida la alegerile următoare. Acest fapt nu a împiedicat mai mulți guvernatori să servească termene multiple. O altă caracteristică deosebită a statului Virginia este alegerea guvernatorilor și a locțiitorilor acestora (în engleză, ) pe liste separate, astfel încât
Listă de guvernatori ai statului Virginia, Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302587_a_303916]
-
asociat Virginia"). Guvernatorului statului Virginia îi este interzisă, prin Constituția Commonwealth-ului, servirea de termene consecutive. Astfel, Virginia este singurul stat al Statelor Unite în care guvernatorul în exercițiu nu poate candida la alegerile următoare. Acest fapt nu a împiedicat mai mulți guvernatori să servească termene multiple. O altă caracteristică deosebită a statului Virginia este alegerea guvernatorilor și a locțiitorilor acestora (în engleză, ) pe liste separate, astfel încât cei doi pot fi din partide politice diferite și chiar rivali. Fiecare termen guvernatorial, care ține
Listă de guvernatori ai statului Virginia, Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302587_a_303916]
-
consecutive. Astfel, Virginia este singurul stat al Statelor Unite în care guvernatorul în exercițiu nu poate candida la alegerile următoare. Acest fapt nu a împiedicat mai mulți guvernatori să servească termene multiple. O altă caracteristică deosebită a statului Virginia este alegerea guvernatorilor și a locțiitorilor acestora (în engleză, ) pe liste separate, astfel încât cei doi pot fi din partide politice diferite și chiar rivali. Fiecare termen guvernatorial, care ține patru ani, începe în sâmbăta de după cea de-a doua miercure din ianuarie. Perioada
Listă de guvernatori ai statului Virginia, Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302587_a_303916]
-
sâmbăta de după cea de-a doua miercure din ianuarie. Perioada cuprinsă între 1607 și 1775 este perioada când Virginia a fost subiect al Angliei. Această perioadă, la rândul său, cuprinde patru subperioade, conform autorității care avea dreptul de a desemna guvernatori. Astfel între: Sub titlul vag și birocratic de "Președinte al Comitetului pentru Securitate Publică" (în engleză, în original, "President of the Committee for Public Safety"), Edmund Padlenton, care a fost activ implicat în obținerea Independenței Statelor Unite, a servit efectiv ca
Listă de guvernatori ai statului Virginia, Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302587_a_303916]
-
între: Sub titlul vag și birocratic de "Președinte al Comitetului pentru Securitate Publică" (în engleză, în original, "President of the Committee for Public Safety"), Edmund Padlenton, care a fost activ implicat în obținerea Independenței Statelor Unite, a servit efectiv ca un guvernator al Virginiei, marcând tranziția acesteia de la statutul de colonie britanică la statul independent Virginia. <div style="float:left;text-align:left;padding-right:15px"> <br clear="all"> <br clear="all"> Pentru detalii suplimentare, vedeți și Website-ul guvernului statului Virginia.
Listă de guvernatori ai statului Virginia, Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302587_a_303916]