10,331 matches
-
și câteodată în tușe caricaturale, de cealaltă parte a baricadei, ilegaliștii, „tovarășii” angajați în misiuni de sabotare a mașinăriei de război nemțești, „partizanii” sunt, firește, eroii pozitivi, proiectați cu ingenuitate în prototipul comunistului („Hristos era tot un comunist”), investit cu har auroral. Primenindu-și registrul, prozatorul abordează genul științifico-fantastic în Insula cu amintiri de acasă (1978), închipuind o călătorie în Cosmos, spre Planeta Roșie. Astronauții sunt trei tineri cu firi romantice, stângaci disimulate, care, între flash-urile suvenirurilor nostalgice și fantasmele
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
literar, București, 2000; Metafora în poezia simbolistă românească. Reflecții asupra formelor analogice, București, 2002. Antologii: Literatura românească de avangardă, pref. edit., București, 1997. Traduceri: Jean Burgos, Pentru o poetică a imaginarului, București, 1988 (în colaborare cu Michaela Gulea); Cuvinte de har. Antologie de poezie religioasă, București, 1993 (în colaborare cu Mihaela Voicu); Marin Tarangul, Prin ochiul lui Nichita, București, 1997 (în colaborare cu Michaela Gulea); Henri Michaux, Mișcări ale ființei interioare, București, 2000. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Studii despre romantismul românesc
DUDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286890_a_288219]
-
a iubitului inconsistent psihic; formele împotrivirii - bătrânul evreu botezat în închisoare care refuză compromisul (modelul Steinhardt este lesne de recunoscut), bătrâna savantă care ocrotește pe medicul protestatar ce-și părăsește profesiunea pentru a nu face concesii; scriitoarea amatoare, îndrăgită de har, care-și distruge opera scrisă pentru a fi cunoscută de un singur cititor; naratoarea însăși, cu inteligența ei mereu vie și refuzul ironic al oricărui patetism. D. are darul conturării unui personaj dintr-un gest și o replică, o scriitură
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
rodiri”, „Fata care trece pe drum / E prelungirea razei de soare.” Paralel, apare denunțarea „negrului de fum” (la propriu și la figurat) care amenință planeta. Herald al luminii și al albului (simboluri centrale), poetul încearcă totodată să restituie Cuvântul, glorificând harurile salvatoare ale poeziei. Paranteza Lunii (1985) continuă și mai patetic această revoltă împotriva agresiunii răului și absurdului, uneori cu primejdia discursivității și a tezismului, și tot astfel Stelele strigă (1988), unde logica naturii e instituită ca model: „Pildă să-ți
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
semnificativ intitulat Calvaria. Nu este vorba, la G., propriu-zis de un dialog cu divinitatea (ceea ce nu vrea să afirme că autorul denunță arghezian tăcerea acesteia), ci exclusiv de o poezie psalmică întru slăvirea dumnezeirii și de cutremurare în fața puterilor și harurilor sale mântuitoare. Asemenea teme reapar în Clipa dintre hotare (2001) și în Vocale celeste (2001), acesta din urmă situându-se simetric față de volumul de debut, dar strângând în el experiența din interval. Ultimele comentarii despre poet îl definesc ca pe
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
marea lingându-mi picioarele” (Numai puțin înspăimântat...). De la volumul Țintă vie - titlul e o metaforă a poeziei într-un timp ostil, „pândită de noaptea rece ca țeava unei arme cenușii” -, precumpănitor devine un lirism al poeziei despre poezie și despre harul revelator al poetului. Cartea de maturitate a lui C., Tablou cotidian, aduce în prim-plan lirica blând-sarcastică a „estetismului ratării” în mica lume provincială. Placheta de „versuri alese” Alter ego rezumă un itinerar printre direcții și obsesii poetice, printre toate
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
împreună se rotesc, cu lumini schimbătoare, în apa ușoară și neagră, în apa sfințită a nopții”), alternează cu moralistul detașat și sceptic, pornit de la Psalmi și Cântarea Cântărilor, trecut prin dezabuzările culturii moderne și reîntors la învățătura iubirii („Puțini au harul de a trăi cum se cuvine clipa. Nu de-a se bucura mărunt, grăbit și speriat de ea, în umbra derizorie a morții, ci de a face din prezent, care e singura realitate, ceva mai mult și mai puțin decât
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
în aspirația lui spre bunătate și iubire (Demnitatea, Cinstea, Vrednicia, Cuviința, Adevărul, Dreptatea, Blândețea, Răbdarea, Încrederea, Curajul, Speranța, Bucuria versus Prostia, Mediocritatea, Prejudecățile, Intolereanța, Suferința zadarnică, Văicăreala, Superficialitatea, Nepăsarea, Vorba fără rost), relevă un înțelept din speța celor dotați cu harul formulărilor gnomice: „Dac-am înșira tot ce nu face și nu este omul cinstit, am cădea peste portretul mincinosului, al măsluitorului, al iscoadei, al defăimătorului, al fariseului, al tâlharului, al vânătorului de frate. Și le-am găsi vrednice de interes
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
fapt ce a condus chiar la unele idei temerare ale afirmării de sine, cel puțin în plan politic (Machiavelliă și al manipulării maselor (Giordano Brunoă. Acest individualism a căpătat o altă față odată cu doctrina protestantă, care pretinde omului să aștepte harul lui Dumnezeu în intimitatea propriei subiectivități, iubindu-l și rugându-se tot timpul la fel, omul european și-a descoperit noi virtuți individuale odată cu etosul capitalismului, care, cum spunea Weber (1933Ă, are la bază etosul protestant. Apropierea omului de statutul
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ideilor și fantezia metaforică, astfel că textele poetice sunt doar un adjuvant al melodiilor pentru care, se pare, au și fost create. Gândurile nobile se văd adesea compromise de prozaismul versificării stângace, realizată într-o manieră narativ-nudă. Câteva sclipiri de har apar abia atunci când D. împrumută maniera versului popular. Un prim volum intitulat Țara mea (1974) include și partiturile compuse de autoarea însăși pentru o bună parte din poeziile proprii; cel de-al doilea (1980) reia o parte din versurile acestuia
DASCHIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286697_a_288026]
-
Vamland, Iași, 2000; Alexandru Lungu, The Crossing and the Sign, Pitești, 2001 (în colaborare cu Carol Stieber). Repere bibliografice: Lucian Alexiu, Luiza Carol, O, 1991, 50; Elena-Esther Tacciu, Luiza Carol - drumul poetic, „Viața noastră” (Tel Aviv), 1994, 4 martie; Solo Har, Generația confruntărilor, București, 1997, 135-145; Cristofor, Țara Sfântă, I, 33-36; Aczél, Scriitorii rom. Israel, 43-48. E.-E.T.
CAROL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286119_a_287448]
-
Cincizeci de nuvele triste (1996). A primit Premiul Editurii Dacia din Cluj-Napoca pe anul 1998. În nuvele, C. abordează cu precădere tematica rurală: degradarea țărănimii, destinul celor „dezrădăcinați”, atmosfera deprimantă în care a vegetat omul epocii totalitariste. Nu lipsite de har, nuvelele sunt totuși nu rareori marcate de naturalism. SCRIERI: Semnele de taină, pref. Iacob Burghiu, Chișinău, 1985; Om de bună voie, Chișinău, 1987; Jur pe pământ, Chișinău, 1990; Cincizeci de nuvele triste, Chișinău, 1996. Repere bibliografice: Haralambie Corbu, Critica și
CENUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286166_a_287495]
-
1978; Croitorul fermecat, Ierusalim, 1998. Traduceri: H.H. Bialik, Versuri, București, 1945, Vârsta psalmistului, Tel Aviv, 1983; Șalom Alehem, Trei monologuri, București, 1946; Eliezer Steinberg, Fabule, Bacău, 1947; F. Werfel, Musa Dagh, București, 1947. Repere bibliografice: Mirodan, Dicționar, I, 355-358; Solo Har, Generația confruntărilor, București, 1997, 153-159; Cristofor, Țara Sfântă, II, 31-36; Aczél, Scriitori rom. Israel, 52-53. E.-E.T.
CLAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286291_a_287620]
-
o oarecare înțelegere a Revelației. Rațiunea creștină se însuflețește și se concretizează dintr-o ordine care o depășește; ea nu pretinde deloc că își este suficientă; îndeplinirea sarcinii ei nu depinde doar de ea. Ea are nevoie de lumina și harul divin. Ca atare, rațiunea creștină nu se mișcă într-un câmp al rațiunii pure, al autonomiei; ea nu este o gândire care se gândește; din contra, este o rațiune care trebuie să se străduiască neîncetat să se depășească, în calitate de rațiune
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
descopere. Animalul îi va servi la fel de bine și ca prelungire a persoanei sale pentru depășirea limitelor impuse de natura umană slabă, ca oglindă în care omul se privește pentru a vedea trăsăturile armonioase sau respingătoare pe care i le dă harul sau păcatul, ca model pe care creștinul trebuie să-l imite. Dar omul nu este singurul care dorește să se anexeze animalului. Forțele de dincolo îl rechiziționează adesea pentru a-l face purtătorul lor de cuvânt. Investit cu o realitate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vieții îl dăruisă)"73. (s.m.) Rezultatul nu este cel scontat, Inorogul declinându-și posibilitatea de a vindeca răutatea, otrava ce vine din interior. Dar reputația sa de ființă binecuvântată, care poate salva viețile, rămâne. Cornul său este "purtătoriu de viață", har unic într-o lume despiritualizată, care slujește cu încăpățânare răul. Personajul însuși este conștient de vocația sa, pe care nu ezită să o folosească atunci când se află la ananghie, ca de pildă în momentul când încearcă să-și răscumpere libertatea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pe Terra, din care avem numeroase exemple, unul dintre cele mai recente fiind Copiii lui Darwin (Greg Bear, 2003). Care sunt cauzele propuse pentru aceste mutații? Ele sunt prezentate pe două axe: fie sunt de origine internă, văzute ca un har sau un blestem, ca în Slan (Van Vogt), fie sunt văzute drept consecințe ale mediului și ale modificărilor acestuia, ca monstruoșii copii mutanți rezultați din expunerea la radiații. Este cazul romanului Who Knows His Brother? / Frații (G. Door, 1974), unde
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
suplimentare, de pildă să fie telepat sau telekinezic. Dar există și mutații care determină regresul spre animalitate, ca în Frații! Să adăugăm că mutantul este în general prezentat ca trăind într-un univers de non-mutanți. El poate să-și resimtă harul ca pe un blestem, ca telepatul care nu se poate desprinde de gândurile persoanelor din jurul său și sfârșește prin a căuta singurătatea sau un adăpost (Galouye, 1965). Tipul de poveste cel mai des agreat de SF, abordând raporturile dintre oameni
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
baza unui odios articol din Codul Penal 39, importat din codul penal sovietic. S. Ț.: Văsii, care dormea în pat cu Max Bănuș, era cu maica Veronica de la Vladimirești. Se spunea la vremea aceea că maica Veronica și starețul aveau har și multă lume se ducea la ea, se spovedea și spunea că i s-a făcut bine. Maica Veronica, atunci când se ducea la București, se îmbrăca ca ultima vampă și se întâlnea cu Văsii ăsta, care astfel a intrat pe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
nu să fie văcari, au prisăcari, au păcurari, și alte ca acestea". Egumenii să fie aleși „cu scrisoare de la călugării mănăstirii", iar când nu se va afla „omu vrednic din mănăstirea lor, atunci să aleagă de aiurea". Egumenul fără cale (har, probabil), să nu se schimbe, ci să fie până la moartea sa. Se înțelege și din cele de mai sus, dar o spun expres și documentele ori cercetările, că mai ales în trecut, „când satele se administrau singure, conduse de vornici
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
lăsat pe evrei și pe păgâni să cadă în necredință, pentru ca tot El apoi, să se miluiască de toți și pe toți să-i facă să priceapă că ei nu se vor putea mântui prin meritele lor, ci numai prin harul Său"724. Această Epistolă, cât și tălmăcirea ei, aveau menirea de a arăta adevăratul sens al celor spuse de apostolul Paul (esența spuselor lui), adică incapacitatea mântuirii omului prin propriile puteri și salvarea lui numai datorită harului lui Dumnezeu. Explicația
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ci numai prin harul Său"724. Această Epistolă, cât și tălmăcirea ei, aveau menirea de a arăta adevăratul sens al celor spuse de apostolul Paul (esența spuselor lui), adică incapacitatea mântuirii omului prin propriile puteri și salvarea lui numai datorită harului lui Dumnezeu. Explicația a fost oferită într-un limbaj mai elevat și s-a adresat unor cititori cu o oarecare lectură biblică și teologică. Analiza acestor probleme teologice și a evangheliilor nu era originală, ci s-a bazat mai mult
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cultivă, se întreține și se adâncește relația de comuniune cu Dumnezeu și cu sfinții săi. Cultul arată, pe de-o parte, respectul față de Dumnezeu și de sfinți, iar pe de altă parte creează omului mediul prielnic, dispoziția și posibilitatea primirii harului dumnezeiesc, cu toate consecințele care decurg de aici: binefaceri sufletești și trupești, sfințirea vieții. Sentimentul de respect pentru Dumnezeu, cultivat în intimitatea sufletului prin evlavie, virtuți morale, contemplație etc., se numeste cult intern. Cultul este însă complet atunci când cultul intern
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
noastre făpturi către îndumnezeire, sau chiar această acțiune concentrată a întregii noastre făpturi ar trebui să poarte numele de comunicare cu Dumnezeu. De ce ? Pentru că, după cum am văzut, nici o frântură din toate aceste acte nu poate fi făcută decât în orizontul harului oferit de Dumnezeu. Să vedem, mai întâi, ce este rugăciunea și care este finalul ei? Sfântul Isaac Sirul nu utilizează termenul lărgit, utilizat de Evdokimov, ci un termen restrâns, după care rugăciunea ține în mod esențial de discursivitate. Același lucru
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
de gânduri, adică de personalități distinse ale culturii, ale artei, ale creației o adevărată galerie de artiști și de tipuri umane remarcabile. Rareori poți avea norocul să întâlnești, adunate al un loc, atâta personalități, atâția oameni dăruiți de Dumnezeu cu harurile cele mai alese; rareori într-o singură carte se adună ca în acest volum o asemenea diversitate de opinii, de forme de gândire și de expresie intelectuală, culturală, artistică, poetică, etc. cum aflăm în volumul de interviuri al lui Alex
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]