11,415 matches
-
fost introdusă in 1934 și a fost folosită oficial până în 1945. Din 1945, terminologia a fost unificată, iar culacii exilați au fost denumiți "strămutați speciali - culacii". Coloniile voluntare (вольное поселение) erau așezări desemnate pentru condamnații eliberați mai înainte de termen din lagărele de muncă ca și pentru cei care își ispășiseră toată condamnarea, dar fuseseră obligați să respecte regula celor 101 kilometri. Aceste persoane erau cunoscute cu numele de "coloniști liberi (вольнопоселенцы)". Termenul era folosit încă de pe vremea Imperiului Rus, având două
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
de iobăgie), sau de așezare în exil a persoanelor care fuseseră eliberate după o condamnare in katorga. În Uniunea Sovietică, un decret al Sovnarkomului din 1939 specifica: "Coloniștii liberi" din prima categorie erau obligați să efectueze munci similare celor din lagărele de muncă sau unele asemănătoare. Mai târziu, persoanele eliberate puteau fi desemnate pentru "colonizare liberă" în alte locuri decât în apropierea lagărelor, inclusiv în orașe, fiind obligati să presteze munci oriunde era cerută mână de lucru. Pentru o lungă perioadă
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
al Sovnarkomului din 1939 specifica: "Coloniștii liberi" din prima categorie erau obligați să efectueze munci similare celor din lagărele de muncă sau unele asemănătoare. Mai târziu, persoanele eliberate puteau fi desemnate pentru "colonizare liberă" în alte locuri decât în apropierea lagărelor, inclusiv în orașe, fiind obligati să presteze munci oriunde era cerută mână de lucru. Pentru o lungă perioadă de timp, numărul celor persecutăti in Uniunea Sovietică s-a bazat pe diverse estimări care variau mult, ordinul de mărime fiind de
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
Evadatul" la puterea a opta”, comparând-o cu cea de-a doua parte din "Marea Evadare", un film plasat în vremea celui de-al doilea Război Mondial, în care un grup de prizonieri din rândul aliaților reușesc să evadeze din lagărele naziste. Acțiunea îi poartă pe telespectatori în diferite locații din Statele Unite, pe măsură ce fiecare fugar încearcă să-și atingă obiectivele personale, cu autoritățile mereu pe urmele lor. Intriga din prima serie legată de conspirația politică din jurul cazului Burrows se dezvoltă, iar
Prison Break () [Corola-website/Science/302936_a_304265]
-
de altă parte, efectul combinat al alocării prioritare a resurselor în industrie și cel al scăderii productivității în agricultură datorită colectivizării forțate a făcut să apară foametea în unele regiuni. Trebuie făcută o mențiune specială în ceea ce privește munca forțată. Întemnițații din lagărele de muncă au fost folosiți pe post de sclavi la ridicarea tuturor complexelor industriale sau în mine. Din 1921 până în 1954, pe toată perioada de industrializare forțată planificată centralizat, se presupune că aproximativ 3,7 milioane de oameni au fost
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
opunea în vreun fel colectivizării era etichetat drept "culac" sau "sprijinitor al culacilor". Politica lichidării clasei culacilor, politică formulată de Stalin încă din 1929, a însemnat execuții, strămutări în zone îndepărtate ale Siberiei și condamnarea la ani de detenție în lagărele de muncă forțată. În ciuda așteptărilor optimiste, colectivizarea a dus la o prăbușire catastrofală a productivității în agricultură, cifrele realizărilor din epoca NEP-ului ne mai fiind atinse decât în 1940. Schimbarea asociată colectivizării a fost mult mai severă în Ucraina
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
fără judecată al oricui suspectat de poliția politică de opoziție la regimul lui Stalin, au devenit practici curente. Conform estimărilor NKDV-ului, 681.692 persoane au fost împușcate doar în perioada 1937-38, iar milioane de oameni au fost transportați în lagărele de muncă forțată din Gulag. În Moscova s-au ținut mai multe serii de procese spectacol, care au fost folosite drept exemplu pentru procesele care trebuiau instrumentate de tribunalele locale în toate colțurile țării. Între 1936 și 1938 au fost
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
stalinist care afirmă că între 1933 și 1945 și-au pierdut viața 7 milioane de oameni datorită muncii extenuante și a condițiilor precare de protecție a muncii. Ceea ce este sigur, este că între 1930 și 1940, au fost trimiși în lagărele de muncă aproximativ 6 milioane de oameni. Unii istorici înterpretează incapacitatea Uniunii Sovietice de a face față invaziei germane la începutul războiului ca pe o consecință a eșecurilor în planificarea centralizată. David Shearer, de exemplu, afirmă că economia sovietică era
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
ofițeri polonezi de carieră sau rezerviști au fost executați în primăvara anului 1940 în ceea ce avea să devină cunoscut ca Masacrul de la Katyn). Stalin a hotărât de asemenea ca toți soldații sovietici căzuți prizonieri la germani să fie trimiși în lagăre izolate de muncă din cele mai îndepărtate zone ale Uniunii Sovietice. Printre aceștia s-au aflat și un număr de ruși care fuseseră recrutați din rândul prizonierilor să lupte alături de germani în Armata Vlasovistă, dar în lagăre au ajuns fără
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
fie trimiși în lagăre izolate de muncă din cele mai îndepărtate zone ale Uniunii Sovietice. Printre aceștia s-au aflat și un număr de ruși care fuseseră recrutați din rândul prizonierilor să lupte alături de germani în Armata Vlasovistă, dar în lagăre au ajuns fără nici o excepție toți cei căzuți prizonieri. Încercările sovietice de consolidare a puterii în Europa Răsăriteană și de dominare a regiunii erau în conformitate cu mai vechile politici țariste. După cucerirea teritoriilor Poloniei interbelice, care nu fuseseră mai înainte cucerite
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
Comitetul consultativ, a doua Conferință panortodoxă presinodală (Chambesy, 1982), la lucrările Prezidiului și Comitetului Consultativ de la Oxford (1993) etc. Ca patriarh s-a remarcat prin sprijinul pe care l-a acordat teologiei românești. Nici chiar în Grecia, țară aflată în afara lagărului comunist, Biserica Ortodoxă locală nu a putut tipări atâtea titluri câte s-au tipărit în perioada păstoririi patriarhului Teoctist în România. De asemenea, a avut o permanentă activitate pentru unitatea ortodoxă, ca și în domeniul ecumenismului. A obținut situarea Bisericii
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
de ani mai în vârstă și de origine evreiască). Stalin s-a opus vehement idilei. Kapler a fost deportat la Vorkuta, un oraș minier din apropierea cercului polar, în bazinul carbonifer Peciora (republica Komi). El nu a fost însă internat în lagărul de muncă forțată de la Vorkuta și nu a murit în această localitate, cum se crezuse în epocă. După moartea lui Stalin, s-a reîntors în Moscova, unde a trăit până în 1979. La vârsta de 17 ani, Svetlana s-a îndrăgostit
Svetlana Allilueva () [Corola-website/Science/298981_a_300310]
-
membru al PCR din 1928. A urmat cursurile faimoasei școli leniniste și a participat la Congresul al V-lea al PCR, ținut în Rusia în decembrie 1931. Arestat în 1940, și-a petrecut anii războiului în închisoarea Caransebeș și în lagărul de la Târgu-Jiu, timp în care a fost unul dintre cei mai apropiați de Gheorghiu-Dej. În 1945 devine membru al CC al PCR, iar din 1948 intră în Biroul Politic. Între 1952-1955 a fost secretar cu propaganda și cultura al CC
Iosif Chișinevschi () [Corola-website/Science/304540_a_305869]
-
Institute" din Florența. Altă sursă amintește de masacrul de la Postoloprty și zonele adiacente, unde 763 de oameni au fost uciși, și estimează că numărul victimelor din Brno ar fi de 800 de oameni. Aproximativ 10.000 de civili internați în lagărele de muncă au murit în perioada 1945 - 1948. În Ungaria, persecutarea minorității germane a început pe 22 decembrie 1944, când comandantul sovietic al armatei de ocupație a ordonat înceeperea deportărilor. Aproximativ 5% din populația germană (cam 22.000 de oameni
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
germane să fie cucerite de Armata Roșie, aproximativ 2 milioane de polonezi de dincolo de Linia Curzon au fost deportate de autoritățile sovietice din răsăritul Poloniei în gulagurile siberiene. Alte 800.000 de polonezi din Varșovia fuseseră strămutați de germani în lagărele de muncă. După război, marea majoritate a deportaților polonezi rămași în viață s-au reîntors în patrie și aveau nevoie de case într-o țară devastată de lupte. Deși niciodată recunoscut ca un motiv oficial, se speculează că unul dintre
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
a fost restituită României. Ungaria a deținut teritoriul Transilvaniei de Nord din 1940 până în 1944. Ca și evreii care trăiau în Ungaria, majoritatea evreilor din Transilvania de Nord (cca. 150.000) au fost forțați în ghetouri și apoi trimiși în lagăre de concentrare în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Numai o minoritate au supraviețuit Holocaustului. Éva Heyman, o fetița de 13 ani denumită Anne Frank a Transilvaniei este cunoscută pentru jurnalul pe care l-a scris în ghetoul din Oradea
Transilvania de Nord () [Corola-website/Science/304572_a_305901]
-
la 16 februarie 1918. Începând cu 1940, Lituania a fost ocupată în primul rând de către Uniunea Sovietică și apoi de Germania nazistă, care invadează Lituania în 1941, perioadă în care majoritatea cetățenilor evrei sunt uciși în ghetouri sau dispar în lagăre de concentrare. În 1944, când al doilea război mondial se apropia de sfârșit și germanii se retrăgeau, Uniunea Sovietică a reocupat Lituania, prin intermediul Armatei Roșii, care devine Republica Sovietică Socialistă Lituaniană. Pe data de 11 martie 1990, cu un an
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
aprovizionarea trupelor. La începutul anului 1943, germanii au încercat să formeze, din rândul populației locale o unitate Waffen-SS, cum similar procedase și în celelalte țări ocupate. Întâmpinând opoziție, naziștii au trecut la represalii trimițând o serie de persoane importante la lagărul de concentrare de la Sztutowo. Generalul Povilas Plechavičius, cunoscut încă din perioada Războaielor de Independență Lituaniene, formează "Forța de Apărare Teritorială a Lituaniei", trupă militară compusă din voluntari și subordonată Gemaniei naziste. Politica dură dusă de Germania a cauzat și o
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
43.000 rămași în viață au fost concentrați în ghetourile din Vilnius, Kaunas, Šiauliai, Švenčionys și obligați să lucreze în sprijinul industriei militare germane. Pe 21 iunie 1943, liderul SS, Heinrich Himmler dispune lichidarea tuturor ghettourilor și trimiterea evreilor în lagăre de concentrare. O altă parte din evrei a fost trimisă la Stutthof, Dachau și Auschwitz. Din aceste lagăre au fost eliberați doar 2.000-3.000 de evrei lituanieni. Alți evrei care au supraviețuit au fost cei care s-au refugiat
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
lucreze în sprijinul industriei militare germane. Pe 21 iunie 1943, liderul SS, Heinrich Himmler dispune lichidarea tuturor ghettourilor și trimiterea evreilor în lagăre de concentrare. O altă parte din evrei a fost trimisă la Stutthof, Dachau și Auschwitz. Din aceste lagăre au fost eliberați doar 2.000-3.000 de evrei lituanieni. Alți evrei care au supraviețuit au fost cei care s-au refugiat în Rusia înainte de izbucnirea războiului sau au evadat din ghetouri și au intrat în trupele de partizani. Rata
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
încât au fost deportate o fată de 13 ani și persoane de 55 de ani. 9 din 10 deportați au ajuns în Ucraina (regiunile Dnepropetrovsk, Stalino și Voroșilovgrad), restul în zona munților Ural. Deportații au fost repartizați în 85 de lagăre. O treime din deportați lucrau în mine, un sfert în construcții, restul în industrie, agricultură și în administrația lagărelor. Foarte puțini au îndeplinit munci conform pregătirii lor. Primii deportați inapți de muncă au fost repatriați în Transilvania la finele lui
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
au ajuns în Ucraina (regiunile Dnepropetrovsk, Stalino și Voroșilovgrad), restul în zona munților Ural. Deportații au fost repartizați în 85 de lagăre. O treime din deportați lucrau în mine, un sfert în construcții, restul în industrie, agricultură și în administrația lagărelor. Foarte puțini au îndeplinit munci conform pregătirii lor. Primii deportați inapți de muncă au fost repatriați în Transilvania la finele lui 1945. Între 1946-1947 circa 5.100 de sași au fost aduși, cu transporturi speciale pentru bolnavi, la Frankfurt an
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
din 7 reîntorcându-se în Transilvania. Rata maximă a deceselor s-a înregistrat în 1947. Din 1948 situația a început să se îmbunătățească, numărul de bolnavi și de morți scăzând considerabil. Tot în 1948 au început să fie eliberați din lagăre și persoane apte de muncă (în total 49%), pentru ca în octombrie 1949 lagărele să fie desființate. Ultima treime de deportați s-au întors în Transilvania. Dintre cei deportați în zona de ocupație sovietică a Germaniei, circa 50 % au primit permisiunea
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
în 1947. Din 1948 situația a început să se îmbunătățească, numărul de bolnavi și de morți scăzând considerabil. Tot în 1948 au început să fie eliberați din lagăre și persoane apte de muncă (în total 49%), pentru ca în octombrie 1949 lagărele să fie desființate. Ultima treime de deportați s-au întors în Transilvania. Dintre cei deportați în zona de ocupație sovietică a Germaniei, circa 50 % au primit permisiunea să se întoarcă acasă. Ceilalți au trecut, în majoritate, în Germania Occidentală, puțini
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]
-
germani fusese pregătită minuțios: încă din 19 decembrie 1944 biroul primului ministru a transmis ordine telefonice inspectoratelor de poliție pentru a înregistra populația germană aptă de muncă. Toate grupurile de armate ale Armatei Roșii au avut ordin să adune în lagăre un anumit număr de persoane de etnie germană, apte de muncă, și să le deporteze în Uniunea Sovietică. În România, această misiune a fost îndeplinită cu ajutorul autorităților române, sprijinite de unități ale Armatei Roșii și de agenți ai GRU (Glavnoie
Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/304659_a_305988]