15,723 matches
-
compuse românești, precum ochiul-boului, traista-ciobanului etc. 71 Prima atestare a acestei denumiri este probabil la M. Eminescu (vezi G. Călinescu, Opere, Editura pentru Literatură, București, vol. XII, 1969, p. 145-146). 72 Astfel s-a întîmplat cu numeroase cuvinte grecești și latine, care au devenit prefixoide, nu numai pentru limbile respective, ci și pentru alte limbi. 73 Vezi Theodor Hristea, Pseudoanglicisme de proveniență franceză în limba română, în "Limba română ", XXIII (1974), nr. 1, p. 61-71. În engleză, corespondentul este tennis player
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Battista Mancarella, Linguistica romanza, Zanichelli, Bologna, 1978, p. 175. 79 De exemplu, în română, de la fr. signification, lat. significatio, -onis s-a realizat forma semnificație, cu gn trecut la mn, așa cum s-a produs în cuvîntul moștenit semn, care în latină avea forma signum. 80 Din păcate, ajungînd manie latinizantă, procedeul a dus uneori la forme aberante, pseudolatinești, susținute de semidocți, precum eu sunt, noi suntem, voi sunteți. 81 Vezi Franz-Joseph Meissner et al., EuroComRom Les sept tamis: lire les langues
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
reducerea unei silabe. 88 Helmut Lüdke, Geschichte des romanischen Wortschatzes, 2. Band, Ausstralungsphänomene und Interferenzzonen, Verlag Rombach & Co GmbH, Freiburg im Breisgau, 1968, capitolul Geschichte des romanischen Wortschatzes in den Nachbarländern der heutigen Romania, p. 11-77. 89 Asupra specificului elementului latin și a altor trăsături ale englezei, vezi Marinela Burada, Locul și rolul elementului latin în istoria limbii engleze, Editura C2 Design, Brașov, 2001. 90 Vezi Otto Jespersen, op. cit., p. 208. 91 Vezi Eugen Coșeriu, Tipologia limbilor romanice, în culegerea Eugen
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Interferenzzonen, Verlag Rombach & Co GmbH, Freiburg im Breisgau, 1968, capitolul Geschichte des romanischen Wortschatzes in den Nachbarländern der heutigen Romania, p. 11-77. 89 Asupra specificului elementului latin și a altor trăsături ale englezei, vezi Marinela Burada, Locul și rolul elementului latin în istoria limbii engleze, Editura C2 Design, Brașov, 2001. 90 Vezi Otto Jespersen, op. cit., p. 208. 91 Vezi Eugen Coșeriu, Tipologia limbilor romanice, în culegerea Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, Iași, 1994, p. 119-144. 92 Romanistul Walter von Wartburg (Aufgliederung
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
diferit al elementului germanic de adstrat în provinciile vechiului Imperiu Roman. 93 Para una semántica diacrónica estructural, în Eugenio Coseriu, Princi-pios de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1986, p. 53-54. 94 Și limba engleză are mai multe straturi de elemente latine, unul ținînd de substrat și altul de adstrat, dar aici nu există aceeași organizare sistematică a faptelor ca în limbile romanice, deoarece atît faptele de substrat cît și cele de adstrat se prezintă într-o manieră complexă și cu un
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
spunea că orice tipăritură scoasă de ea va avea o singură ortografie. Pentru acest deziderat s-a dus o adevărată luptă, pentru că Ion Ghica - ministrul de interne - dăduse o circulară în anul 1860 care prevedea înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, dar fără nici o regulă de scriere. Așa se face că Cipariu a introdus în Transilvania sistemul etimologic, iar în Bucovina, Aron Pumnul răspândise sistemul fonetic... Junimiștii au pornit temeinic la căutarea unei ortografii care să fie corectă și unanim acceptată
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
ea are calitatea determinată de a crește, fiind în esență educativă. E drept, pentru a-și împlini menirea de a favoriza evoluția intelectuală, e necesar ca apropierea de lumea veche să vizeze substanța, iar nu formele acesteia : A învăța vocabule latine pe dinafară, fără a fi pătruns de acel adânc spirit de adevăr, de pregnanță și de frumusețe a antichității clasice, a învăța regule gramaticale fără a fi pătruns de acea simetrie intelectuală a cugetării antice este o muncă zadarnică, o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
clasice mereu actuale : Clasicismul, noi îl înțelegem așa : în veșnică devenire. Numele de „Favonius” dat acestei publicații arată tocmai intenția de a stârni în studiul literaturilor clasice un vînt nou de primăvară, de tinerețe, de actualitate. Viitorul profesor de literatură latină la universitatea bucureșteană refuză reducerea disciplinei la dimensiunea ei științifică, precum și înțelegerea limitată a clasicismului practicată de specialiștii interesați să supună disecției textele vechi doar pentru a identifica structuri lingvistice rare : Cine, într-o odă din Horațiu sau un cîntec
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ani ai vieții, acesta a oferit o imagine senină a epocii augustane în Fântâna Blanduziei (1884) și o imagine dramatică în Ovidiu (1885), el proiectând să scrie și tragedia Virgiliu pentru a întregi o trilogie închinată marilor poeți ai clasicismului latin. După mărturia prietenului său Ollănescu-Ascanio - traducătorul lui Horațiu căruia dramaturgul i-a cerut să compună notița biobibliografică din deschiderea piesei Fântâna Blanduziei -, Alecsandri recita cu ușurință din Eneida. Textul piesei este însoțit de numeroase note redactate de autor care aduc
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
împăcarea personajului cu propria condiție de om supus trecerii timpului, dar și de artist nemuritor reiau un vers faimos din oda III 30 : O ! Glorie, Horațiu nu va pieri întreg ! Piesa Ovidiu face și ea destule referiri la lucrările poetului latin exilat la Tomis. Personajele lui Alecsandri sunt împrumutate din poemele lui Ovidiu, fie că e vorba de gelosul și răuvoitorul Ibis, dușmanul de neîmpăcat al poetului - tratat cu condescendență de eroul piesei, acoperit de cele mai crunte blesteme în scrierea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui Alecsandri sunt împrumutate din poemele lui Ovidiu, fie că e vorba de gelosul și răuvoitorul Ibis, dușmanul de neîmpăcat al poetului - tratat cu condescendență de eroul piesei, acoperit de cele mai crunte blesteme în scrierea omonimă compusă de autorul latin -, fie că e pomenită grațioasa Perilla - fiica exilatului în lucrarea dramaturgului român, eleva lui în Tristele, III 7. Dincolo de înrudirea onomastică, se poate observa că primele patru acte desfășurate la Roma conțin aluzii la lirica erotică a lui Ovidiu, incriminată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mărei spume ? (III 8). Finalul piesei aduce melancolica împăcare a lui Horațiu cu propria condiție de om supus vicistudinilor vârstei și de artist nepieritor. În chip semnificativ, meditația asupra curgerii anilor este cuprinsă într-o piesă închinată lui Horațiu, poetul latin mereu preocupat de goana ireversibilă a timpului, după cum o dovedesc multe din odele lui (I 7, 28, 37 ; II 3, 5, 7, 9, 14, 16 ; III 6, 23, 25, 29, 30 ; IV 1, 2, 4, 7, 8, 9, 12, 13
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
bătrâneții ce vine grozavă,/ nici morții nenfrânte n-aduce zăbavă . Ironic, Macedonski, luat drept model al personajului Zoil - după cum atestă, de pildă, scrisoarea lui Alecsandri către Ion Ghica din 9 ianuarie 1883 - constată identificarea bătrânului dramaturg cu protagonistul său, poetul latin : Coprins de-al gloriei nesațiu,/ Albit de ani, dar tot copil,/ E lesne să mă faci Zoil,/ Când singur tu te faci Horațiu . Oricâtă vanitate inerentă ar ascunde asumarea acestui alter ego vestit, ea are la bază o identitate reală
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nădejdea supraviețuirii veșnice prin creație : De-o parte/ O urnă ce așteaptă ca să înghiță-n ea/ O mână de cenușă răcită... A cui ? A mea/ De alta, o speranță ce naște închipuirea.../ Mormânt și nemurirea... mormânt și nemurirea... (V 7). Poetul latin care servește drept protagonist celei din urmă creații a lui Alecsandri a fost și el bântuit în ultimele sale opere de spectrul dispariției din viață. Dincolo de reminescențele evidente, piesa dramaturgului român preia din Triste și Pontice echivalarea fundamentală a surghiunului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
surghiunului cu moartea. La Tomis, Ovidiu continuă să scrie în genul care l-a consacrat, elegiile sale revenind însă, în noul decor al existenței lui, mai degrabă la funcția primordială de poezii funebre. Moarte civilă, exilul este perceput de autorul latin drept moarte spirituală și fizică și toate semnele care i se arată poetului se lasă descifrate cu ușurință în acest sens. Plecarea e un doliu, iar bocetele celor apropiați accentuează caracterul funebru al ceremoniei de despărțire : Ce vaiete, ce plânset
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
glasul istovit,/ Așa, zvârlit departe, pe geticele țărmuri,/ Jelesc și eu în versuri (Tristele, V 1). Obsesia sfârșitului e contrabalansată de obsesia artei : certitudinii morții iminente conștientizate în exil i se poate opune doar certitudinea imortalității poeziei. Asemenea delicatului cântăreț latin al iubirilor frivole, cel numit de Eminescu rege-al poezie veșnic tânăr și ferice, veselul Alecsandri își încheie opera printr-o reflecție asupra morții. Cu o anume vanitate întemeiată pe încrederea în valoarea propriei creații, Alecsandri s-a ipostaziat în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a unor evenimente ce se succedau pe vaste întinderi și transformarea corului antic în două personaje vii, participând la acțiune (p. 251). Considerațiile sunt valabile și pentru Thebaida. Dramaturgul român recurge la un procedeu folosit încă din Antichitate de scriitorii latini care adaptau un model elin - contaminarea, adică îmbogățirea intrigii principale prin întrebuințarea unor elemente preluate dintr-o sursă secundară. Combinând un număr mare de opere dramatice eline, Victor Eftimiu complică excesiv firele narative. În Thebaida, el întrebuințează trei surse principale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Eram în for, o mulțime de cetățeni pălăvrăgind. Dintr-o dată, însoțit de o ceată de tineri înarmați, a dat buzna Tarquinius (I, p. 26). Uneori, la solicitarea celor aflați în preajmă, chiar protagoniștii își expun isprăvile, fapte consemnate de istoricul latin. Astfel, Brutus este rugat să-i dea lămuriri tânărului neinformat cu privire la delegația de la Delfi : Câte n-ai putea să-i povestești, de pildă, despre Delphi, despre Pythia... când ai făcut călătoria aceea faimoasă (I, p. 27). Cel în cauză spune
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
De la fundarea Romei (I 59), însă modalitatea precipitată de a acumula informațiile într-un schimb rapid și antrenant de replici scurte și sacadate aparține dramaturgului modern. În mai multe rânduri, Horia Lovinescu utilizează nu doar datele, dar și formularea istoricului latin, în traducerea lui Paul H. Popescu . Uneori, preluarea se limitează la câteva cuvinte, inserate în treacăt, alteori, este vorba de citate mai ample, semnificative. Amintind de căsătoria celor două fete ale lui Sevius Tullius cu frații Aruns și Lucius Tarquinus
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
plus, cuvintele personajului dramatic le reiau, cu minime schimbări, pe cele din textul istoric . Opera lui Horia Lovinescu, inspirată până în detaliu din cronica lui Titus Livius, include o aluzie fugară la felul de a prezenta faptele al altui mare istoric latin. În secvența a V-a a piesei, senatorii din Caere, însărcinați de confederația etruscă să poarte tratative pentru recuperarea bunurilor lui Tarquinius Superbus, declară că au primit această misiune fără ură și părtinire (V, p. 80). Sintagma respectivă reia deviza
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Tacit : sine ira et studio. Sugestia nu este, poate, întâmplătoare, din partea dramaturgului cu aparență impasibilă, care expune faptele neutru, le lasă să vorbească de la sine fără a trage concluzii pe marginea lor. Inspirată în prezentare și în conținut din istoricii latini, piesa lui Horia Lovinescu conține și câteva trimiteri la texte moderne care-i îmbogățesc substanța. Titlul ei îl inversează pe cel al operei lui Stendhal Le rouge et le noir. Simbol al principalelor opțiuni profesionale și existențiale din epoca postnapoleoniană
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vorbe, vorbe, vorbe (V, p. 76). Folosirea insolită a replicii adresate de Hamlet lui Polonius (Hamlet, II, 2) dezvăluie demagogia consulilor instalați, parcă, pe tron în locul regelui. Viziunea dramaturgului modern asupra evenimentelor din anul 509 a. Chr. expuse în cronica latină este îmbogățită și nuanțată prin prisma contactului cu operele lui Shakespeare și Stendhal. Cea mai notabilă modificare faptică între istoria lui Titus Livius și piesa lui Horia Lovinescu este semnalată de autorul român în argumentul lucrării sale și vizează identitatea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-i îndemne pe toți să nu ia lucrurile în serios, să nu mediteze pe marginea piesei, ci să rămână la simplul amuzament : Dezbărați-vă de orice constrângeri virtuoase [...] Ducând cu voi, din anecdotă și din ziare, experiența ruinării și regenerării latine, voi n aveți ce-nvăța din piesa aceasta. Tot ce vi se oferă - și viața oferă puține - este pentru a vă distra. [...] Râdeți în hohote de-a lungul acestui secol cumplit (p. 15). Ironic până la sarcasm, crainicul suspect al autorului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Câteodată, în funcție de subiect, dramaturgii români își îndreaptă atenția spre opere din alte genuri literare adaptate rigorilor teatrale. În ultimele lui piese, în care tratează despre bătrânețea și moartea artistului de geniu, Alecsandri îi alege ca protagoniști pe doi mari poeți latini preocupați în operele lor de scurgerea inexorabilă a timpului : Horațiu, autorul odelor clipei trecătoare, și Ovidiu, cântărețul elegiilor surghiunului echivalat cu moartea. În dramele sale consacrate lui Socrate, Platon și Diogene cinicul, Dumitru Solomon pornește de la cele mai cunoscute texte
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
frecvent, autorii de teatru români care optează pentru subiecte mitice intră în dialog cu operele tragicilor greci, modelele consacrate ale genului. Nesa tisfăcut de simplitatea monocordă a intrigii originale, Victor Eftimiu o îmbogățește prin contaminare, procedeu folosit și de scriitorii latini când împrumutau de la precursorii greci. Prin împletirea firelor narative provenite din surse multiple, el complică excesiv lucrurile, iar pitorescul substituie acumularea lentă de tensiune. Când reface istoria Casandrei, Nicolae Iorga pornește de la o tragedie a lui Eschil (Agamemnon) și alta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]