12,849 matches
-
la ce se mai poate aștepta. Dar Anton era încontinuu, cu ochii ațintiți pe biata femeie, urmărindu-i răsuflarea, parcă, i-ar fi numărat-o, dar și către fereastră, așteptand zorile ca pe o ușurare, zicându-și: „De s-ar lumina, odată, de ziuă..!“ Pădurea sub razele lunii pline, cu aer aspru, pătrunzător, părea înseninată, sub horbota sclipitoare a zăpezii. Vântul fâlfâia pe lângă pereți, ca o pasăre de noapte cu aripi grele. De câteva zile, din noaptea de Sf. Vasile, vremea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
strașnică v-o dat Dumnezeu!, pe urmă i-o întinse Axiniei... Cu ochii istoviți și obrajii supți de durere și suferință, și cu buzele însângerate, luă în mâinile tremurânde mica făptură și o privi îndelung. Pe loc, femeia s-a luminat la ochi de bucurie și și-a înflorit gura de zâmbet, până în clipa aceea, învăluită numai de necaz cernit... Deodată, ochii i se lărgiră, mult... și izbucni într-un hohot de plâns, care se prelungi într-un răcnet... și, leșină
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ochi de bucurie și și-a înflorit gura de zâmbet, până în clipa aceea, învăluită numai de necaz cernit... Deodată, ochii i se lărgiră, mult... și izbucni într-un hohot de plâns, care se prelungi într-un răcnet... și, leșină. Se lumina de ziuă... Raze năuce de lumină străbat de afară, timid, prin ochiul de geam. Opaițul arde cu flacăra dreaptă și liniștită. Anton își netezea tânara nevastă, pe creștet, cu palmele lui mari, neînvățate cu dezmierdări, plângând încet. Afară, pe lizieră
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Dumnezău s-o hodinească-n paci, în împărăția Lui! murmura bătrânul cu ochii în lacrimi. După ci s-o prăpădit Lina, baba me‟, spunea, el, casa o rămas ca pustie, șî, când o adus-o Anton, pi Axinia, s-o luminat dintr-o dată, tătî casa... șî iar am trăit clipe de fericire. Moartea pândește tot ci ni esti mai drag pe lumi...! murmură bătrânul oftând. În grădinița din fața ceardacului, a înflorit unul din trandafirii sădiți de mâna ei,... bătranul îl privea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vorbele... ta-ta... ma-ma... Când striga ma-ma... Domnica izbucnea în plâns, spre mirarea fetei, iar când spunea ta-ta, Anton nu mai știa unde se află, în cer ori pe pământ, iar bătrânul, când îi pronunța numele, se lumina la față... Creștea frumos și era isteață. * Cocoșii au cântat pentru a doua oară... Anton, cu ochii deschiși, ațintiți în tavan, chinuit de gânduri, nu-l prindea somnul. Razele lunii se strecurau prin ochiul de geam, jucând pe pereți cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
părea că râde, dar pe obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi. Era femeie împlinită, încă tânără și frumoasă, cu părul negru, lăsat pe spate într-o rasucitură, într-un coc gros, întins pe tâmple, lăsa dezvelită fruntea înaltă și alba, luminată de niște ochi castanii cu fire de aur. Când se întâmpla să mai și râdă, i se lumina fața arătându-și șiragul alb și regulat al dinților. Era într-adevăr frumoasă. Cu bătrâna Zoița, soacră-sa, mama lui Ion, cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu părul negru, lăsat pe spate într-o rasucitură, într-un coc gros, întins pe tâmple, lăsa dezvelită fruntea înaltă și alba, luminată de niște ochi castanii cu fire de aur. Când se întâmpla să mai și râdă, i se lumina fața arătându-și șiragul alb și regulat al dinților. Era într-adevăr frumoasă. Cu bătrâna Zoița, soacră-sa, mama lui Ion, cu care împărțea trebile casei, se înțelegea destul de bine. De baștină, din Șuletea, bătrâna se fălea cu satul ei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o aștepte. - Treb‟ să vie, mămăica me‟... treb‟ să vie! îngâna copila, cu o hotărâre care cutremura. Până într-o zi, când cu ochii ațintiți spre portiță, se pomeni murmurând : „Aha ...ioti, c-o vinit mămăica!“ Și, fetița s-a luminat dintr-o dată la față, și strigând, când portița s-a deschis... „mâmăică... mămăica me‟!“ - Da‟, ci-i cu tini, Anuca, fata tatii?! ...o întâmpină Anton, simțind cum un nod i se puse în gât. ...Ci-i cu tini, eu sânt
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cât a vorbit, nu și-a dezlipit ochii de pe Anuca, de pe pe întreaga ei făptură... Bătrânul Toma își aminti de baba lui, Lina, și i se umeziră ochii...“ avea doar șaisprezece ani când i-a pășit pragul, și i-a luminat viața..?“ își zise el în gând. Și, ca să-și ascundă tulburarea din suflet, îl îndemnă pe boier... - Hai Cucoani, hai să măi gustăm din minunea asta!... Abia atunci, la al treilea păhărel de țuică fiartă, care alunecă pe gât ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care se înalță tăcută, de nepătruns, bătrână și liniștită, de parcă dormea sub povara unui vis adânc... Pădurea cu copacii încărcați de zăpadă, sclipea sub razele de argint ale lunii. Din niște cuiburi se auzi croncănit de corbi... Luna mergea pe deasupra, luminând ca ziua pânza de zăpadă. Din nou clopotele de la Schit bătură, o vreme, apoi, din ce în ce, tot mai încet, până când glasul lor se stinse... era sfârșitul vecerniei... Pădurarul își făcu cruce. Se înnoptase... Noaptea era luminoasă și geroasă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
totuși, era o fiară, un animal de pradă care se hrănea din carnea ființelor vii, supraviețuind într-un mediu dușmănos, unde numai cei mai puternici pot supraviețui. Se lăsă noaptea și luna plină se ridică, tot mai sus deasupra codrului, luminând priveliștea și scăldând-o într-o aură fantomatică. De undeva, din depărtări, se auzi un urlet stins, tânguitor, urmat de un cor de urlete asemănătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice... și, o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
om. ..Șî mie mi-o dat lacrimile... Tari diștept îi Pârvu, ca un om, numa‟ nu vorghești! ...Anton s-o dus la o pândă, o luat-o șî pi Anuca!.. Când bătrânul pronunță numele nepoatei lui, toată fața i se lumină. - Anuca, fata bunicului, fată!, zicea el, oftând din toată ființa... Cât de mult își iubea bătrânul Toma, nepoata... cât de mult! În ultima vreme, o ia tot mai des cu dânsu.. s-o învețe meșteșugu‟ vânătorii. Pi cât‟îi di
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-i zâmbește ...dar, plecat în fața atâtor lucruri care cer ascultare și tăcere. În ochii lui negri se pot citi amarul unei vieți îndurerate, nădejdile neîmplinite... credințele nelămurite, nădejdea care-l stăpânește. Fruntea-i acoperită pe jumătate de căciulă, când se luminează de un gând mântuitor, când se întunecă, ca un vis rău. - Bună zâua, moș‟ Costan! .. Anuca îi dădu binețe, când ajunse în dreptul lui. El se oprește o clipă, ca să răsufle, dar mai ales pentru vite, la care ține mai mult
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zâua, moș‟ Costan! .. Anuca îi dădu binețe, când ajunse în dreptul lui. El se oprește o clipă, ca să răsufle, dar mai ales pentru vite, la care ține mai mult ca la viața lui. Își ridică puțin căciula și-i zâmbește fetei, luminându-i-se toată fața. - Sî trăiești, fata moșului... da‟ ci faci pe‟ici, Anuca?!.. Dintr-un lan de păpușoi, o păsărică cu pași mărunți se repezi în drum și se opri dând glas: „Pitpalac ..pitpalac!“, și dispăru, îndată, într-un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Ah, aici! ..tresări Anuca. În fața crucii, pe mormânt, un buchețel de flori de câmp, proaspete, puse acolo de un ceas, cel mult două... Un liliac, ca acela din fața casei, străjuia la picioare. Ochii i se opriră pe buchețelul de flori, luminându-i-se toată fața de recunoștința pentru tatăl ei, și rămase așa, îndelung cu ochii pe mormânt. Deși părea liniștită, în ochii ei lucea o văpaie de mistuire lăuntrică. Acolo, sub movilița de pământ, năpădită de bălării... acolo, își dormea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ar fi ținut de mână. În genunchi, între cele două morminte alăturate, ale mamei și bunicului ei, își simți inima liniștită. -... Iar matale bunicule, își continuă ea rugăciunea, erai bun și blând, bunicule... erai drept și cinstit, atât cât te lumina cugetul... Nu voi uita învățaturile tale, bunicule, mi-ai îndrumat copilăria... îți sărut mâna bunicule..! Și, pentru o clipă gândul îi alunecă și dimineața aceea, când s-a întors acasă de la pândă. Atunci, la moartea bunicului, fetița îngheță de spaimă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
săi îi oripila, dar ei nu-i păsa. Niciodată nu i se părea că începuse ziua cum se cuvine dacă nu își băuse cana de ceai. Deschise de tot storurile, așteptând să fiarbă apa. Albastrul cerului începea deja să se lumineze, iar iedera de la geam se legăna ușor în adierea blândă. Peste drum, Sienna Mendez își băga în marșarier Lexus-ul nou-nouț și îl conducea cu grijă pe stradă. Toată lumea conducea încet pe drumurile din aceste zone locuite, care avea la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ar fi dorit, simțind cum sângele îi pulsa tare prin membre și cum tremura în brațele lui, să se găsească oriunde altundeva, numai nu în fața casei ei părintești din suburbie. Și-ar fi dorit să fie pe o plajă pustie luminată doar de stele, cu zgomotul ușor al valurilor mângâind țărmul pe fundal, în locul hărmălaiei traficului de pe strada principală. Se depărtă de ea și o privi fix în ochi. —Uau, făcu el. —Uau, îi răspunse și ea. Cred că te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și îngrijit, îi mulțumea și acepta invitația. Rosa venea împreună cu soțul ei. Carol - de una singură. Un semnal din partea computerului o făcu pe Nieve să închidă lista și să se uite peste graficul prețului acțiunilor de la Ennco. Fața i se lumină imediat. Ursul avusese dreptate. Statisticile economice apăruseră cu câteva minute înainte, iar piața de acțiuni era în urcare, antrenând și Ennco în mișcarea ei. În curând, prețul avea să revină la valoarea inițială și, cu puțin noroc, avea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nieve răsuflă adânc și o urmă pe scări. Holul, spuse Lorelei. O să punem flori aici... aici... și aici. Flutură din brațe cu gesturi largi. Trandafiri albi. Știu că ai fi preferat roșii, dar e nevoie de ceva care să mai lumineze locul ăsta, e prea întunecos - altfel ar arăta ca un mausoleu. Nieve dădu din cap. —Și o să fie un cvartet de coarde în colț. Muzică de bun-gust. În principal Vivaldi. E un clișeu, știu, dar e absolut cea mai potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
lumea asta care însemna totul pentru ea. Își revenise din asta. Dar nu fusese în stare să-și revină din sentimentul de umilință pe care îl simțise ca femeie părăsită. Și acum că îl vedea pe Aidan acolo, cu soarele luminându-i părul bălai și cu durerea dispariției lui Nieve întipărită în ochi, își dădu seama că de mult nu mai era îndrăgostită de el. Ceea ce păstrase în minte și se lepăda acum de ea în mod miraculos era autocompătimirea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe tejgheaua din bucătărie și răspunse. —Bună, Darce. Era Nieve. Sper că nu te-am trezit. — În mod cu totul neobișnuit, nu, zise Darcey odată ce își reveni din uluirea de a-i fi auzit glasul. Dar nici nu s-a luminat bine de ziuă. S-a întâmplat ceva? O fulgeră gândul că până la urmă poate că Nieve a încurcat-o rău de tot. Poate că se găsiseră dovezi împotriva ei, la fel ca și împotriva lui Mike și Harley. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și mult respect, ba chiar am netezit-o cu mâna și sufletul. Cugetând cuvintele, mesajele către cei care îl ascultau pe apostol. Aș crede că și astăzi mai transmite tainic mesaje către toți care ajung pe acel loc binecuvântat. Te luminează, iti dă o putere interioară. E ceva ce nu știu să descriu. De bucurie parcă mă inundase ceva bun și frumos. Am facut și o poză cu acel loc binecuvântat, sigur acum am ocazia să redau și poze interesante...În
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
dacă îți spune o dată, dacă ai înțeles bine, dacă nu, rămâi cu cât ai înțeles. Și așa am luat și eu, cât am putut cu inima și sufletul de pe unde am vizitat. Dar am simțit ceva bun, m-a-ntărit, m-a luminat, mi-a dat putere, o trăire aparte. Și așa că pe unde au trecut sfinții au lăsat ceva tainic și urmașilor care au fost, și vor mai fi până la sfârșitul veacurilor. Ei au transmis cuvântul lui Dumnezeu. Și a mai trecut
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
fost adevărat și mi-a transmis...Să știți dragii mei creștini că foarte des când văd ceva uimitor sau rău și-l întristează pe Dumnezeu, totdeauna cuget: ce zice Dumnezeu când vede făptura Sa, ce face?...Apoi gândesc să-i lumineze să nu mai facă lucruri neplacute și să le dea o cugetare cu părere de rău, pentru tot ce a făcut rău și să nu mai repete. Vom da socoteală de tot ce am făcut bun sau rău, mai ales
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]