11,805 matches
-
COTIDIENE Principii Am mai scris despre inflația principiilor în perioadele de confuzie morală. Revin, pentru că bâlciul continuă. Cu cât reperele istoriei cotidiene și ale propriului comportament sunt mai șubrede, cu atât se invocă mai des prestigiul hieratic al principiilor. Te miri cine, câte un bătrânel hârșit în rele, sau câte un puber fără biografie, câte un publicist nervos, sau câte un politician improvizat, dame dezamăgite, afaceriști falimentari, demagogi, mătuși didactice și vedete romanțioase, toți se trezesc vorbind, din când în când
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
numai pentru versurile lui Păunescu și pentru primii zece ani de președinție ai lui Ceaușescu. Sper, totuși, că e mai curând mânios și impulsiv decât sufocat de ură. Dar dacă se va îndârji, de la o zi la alta, împotriva te miri cui nu va avea decât de pierdut. Încerc să mă pun și în pielea câtorva tineri (sau mai puțin tineri), care, de o bună bucată de vreme, trăiesc pentru a-și etala ura față de Liiceanu. Nu știm încă mare lucru
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
într-o societate de ființe vii, dacă nu toți cei care, într-un fel sau altul, sînt incomplet încorporați grupului, adică țin de această alteritate care este însăși marca supremului dualism : cel al morților și al viilor ? Să nu ne mirăm deci că îi vedem pe străini, sclavi și copii devenind principalii beneficiari ai sărbătorii. Inferioritatea în materie de statut politic sau social și inegalitatea vîrstelor furnizează în această privință criterii echivalente. În fapt, avem nenumărate mărturii, mai ales pentru lumile
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
astfel sarcina, sub pretextul de a o distruge, să-i dovedească ei înșiși perenitatea nu este cel mai mic paradox al acestei povești neobișnuite. „Totul pe dos” Cu aproape două mii cinci sute de ani în urmă, Herodot, vizitînd Egiptul, se mira în fața unor obiceiuri opuse celor pe care putuse să le observe în alte părți. Egiptenii, scrie el, se poartă în toate pe dos în comparație cu celelalte popoare. Nu numai că femeile fac negoț, în timp ce bărbații stau acasă și țes, dar, pe deasupra
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
cel mai important reproș, se pare : excizia ar face imposibilă plăcerea feminină, pe care societățile noastre o transformă într-un nou articol al declarației drepturilor omului. Al doilea reproș : excizia ar constitui un atentat la integritatea corporală a copilului. Ne mirăm că acest ultim argument nu a fost invocat niciodată - și nu e invocat nici acum - împotriva circumciziei, care constituie totuși o agresiune de același tip. Unii vor sublinia că circumcizia este o operație benignă, din care nu rezultă inconvenientul major
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
auzite. Cînd Narcis, care se rătăcise de tovarășii lui, se neliniștește și strigă : „E cineva pe unde sînt eu ?”, Echo repetă : „...eu”. „Vino !”, spune atunci Narcis, iar ea îl cheamă la rîndul ei. Cum nimeni nu se arată, Narcis se miră : „De ce fugi de mine ?”, iar Echo îi întoarce vorbele : „înșelat de această voce care o reproduce pe a lui, el reia : «Să ne unim». Echo, în culmea bucuriei, răspunde : «...Să ne unim» și se avîntă către Narcis. Cînd o vede
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
vizuală, dacă îmi este îngăduit să spun așa, căreia îi cade pradă Narcis se aseamănă cu neînțelegerea auditivă imputabilă conform miturilor americane duhului Ecou, care își paralizează victimele provocîndu-le crampe sau legîndu-le fedeleș cu intestine. Nu trebuie deci să ne mirăm dacă incestul, care este o paralizare a relațiilor matrimoniale, apare în miturile noastre, căci, la fel ca în cazul ecoului, este vorba tot despre prezența insolită a identității acolo unde ne așteptam să găsim alteritate. O versiune a mitului lui
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
știe să strecoare, printre imaginarele rânduri ale Radioalmanahului câte o incitare pentru prietenii săi. Ca și chestia de deunăzi cu nămolul. Hm! Să mă Încumet, nu În a tranșa problema, cât În a-i adăuga câteva aspecte inedite. Nu vă mirați de acel cuvânt, prieten. De fapt e vorba tot de ecologia mea, obișnuită lunea. Aidoma unui heterotrof, Radio Iași exploatează - În sensul bun al cuvântului - autotroful de idei ce sunt. E stimulativ de-a dreptul. Ca și nămolul. Să vedem
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
urmare, atunci când Îl Înșirăm pe noi, să reacționăm, precum midiile amintite În preambul. Ca și ele, țesuturile noastre vor deveni puțin mai reducătoare, adică se va neutraliza efectul invers, oxidativ, exercitat de mediul poluat și viața cam trepidantă; nu vă mirați! Stressul oxidează. Această readucere la normal, internă, căci nimic n’o dezvăluie În exterior, e Însă de scurtă durată. E nevoie de o nouă cură. Nu mă pot abține să nu integrez nămolul, utilizat terapeutic de dată recentă, Între alte
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ora 9,53 7. În loc de mărțișor Astăzi am oferit câțiva ghiocei, contrar convingerilor mele obișnuite, dar conform ideii de sacrificiu, Îndeplinit de un regn, altuia superior. Am primit În schimb - iar economia de piață! - un mărțișor, act de asemenea firesc. Miră că un bărbat primește, iar nu oferă așa ceva? Nicidecum! Așa și nu invers se obișnuiește În mod tradițional la români, de fapt singurii care cunosc mărțișorul. Și nu mă pot abține să nu-l comentez. Există 7 culori (chiar atâtea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
exponat de muzeu; viu... Poate În asta rezidă rolul - nu fiți contrariați - morții individului În evoluția speciei și a viului În general: un individ croit pentru o etapă e Înlăturat astfel, lăsând locul altuia, croit pentru etapa următoare. Nu vă mirați nici de următoarea etapă a excursului meu: ca cercetător, subliniez, ca cercetător, sunt obligat să recunosc o natură duală a omului și, În mai mică măsură, celorlalte viețuitoare. Adică, pe lângă multiplicarea biologică e nevoie și de una spirituală. În fond
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și, În sfârșit, roșu, Într’un cuvând didacticul ROGVAIV parcurs din aproape În aproape, e un răspuns al viului la o Natură abia regenerată, primăvara, iar apoi la una bătrână, abia așteptând regenerarea iernii, pentru un nou ciclu. Să ne mirăm atunci că pomii Înfloresc acum, primăvara, timpul florilor, aproape exclusiv În alb? Coborând din recele domeniu ideatic, În călduțul și concretul substanțial, chimic, vom constata o inversiune; vorba unei vechi scrieri, Tabula smaragdina: ceea ce e sus este imaginea În oglindă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și, era să spun „slavă domnului“, Îi dăm mereu de lucru, prin activitatea noastră nu prea Înțeleaptă și, tot prin ea, „Îi punem mereu bețe’n roate“, restrângându-i arealul. Dar și mediul ne e la fel de Îndatoritor, deși la fel de fragil. Miră această fragilitate? Având această fragilitate? Având În vedere că prin el suntem tentați să Înțelegem doar abioticul: munți, câmpuri, mări...? Adică soliditate, stabilitate, forță? Însă mediul pe care ar trebui să-l sărbătorim astăzi cu adevărat, este de fapt acela
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
evolutiv, adică crescând... ceea ce experimentul definește ca biocâmp, sau emanație de negentropie, perfecțiune ideatică. Deci: Mineralul: piatra, ori metalul, ori apa, ori pământul, ori aerul, așa “moarte” cum le vedem, au suflet. Doar că tare mic. Ca și - oricât ar mira - ceea ce rămâne din noi aici, pe Pământ... Viața biologică Începe cu un mic nod, un salt calitativ, când materia inertă, deși cu suflet, o produce pe aceea vie, printr’o structurare internă, Însoțită evident, prin plusul În organizare, de o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu există, ci doar construim, pas cu pas, prin acțiunile noastre? Iată de ce aș fi tentat să nu dau credit la astfel de lucruri. Dar... Urmăream de ceva vreme biocâmpul unui voluntar. O mișcare ciudată a evoluției acestuia m’a mirat. Dar, când să intru la idei, totul a Început să reintre În normal. Aveam să aflu curând, adică În timpul normalizării, cauza: prietenul lui patruped murise. Iar el prevăzuse asta, prin acea inversare inexplicabilă de biocâmp, măcar o lună Înainte. Dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
uneia dintre isprăvile lui Herakles, leul din Nemeea, s’a tot retras spre sud, În Africa Încă scutită de civilizație. Și, chiar acolo, domeniul lui se restrânge zi după zi. Ingrată soartă de rege al animalelor. Ce să mă mai mir că și moneda omonimă - și românească - face la fel, devenind leuț? Pe când moneda națională va deveni doar o pisică? N’ar fi rău, căci ea știe să se „strecoare“. Aș vrea ca măcar aceea să fie și sălbatică, compensând mica
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
puțin, după cum vara nu e un anotimp regenerativ precum iarna, ci unul care apropie viața - vegetală cel puțin, dar esențială pentru toată lumea ca „ștecher“ Împlântat În Soare, sursa de energie primară adică - de moartea tomnatecă... Așa vorbind, să mă mai mir că Însuși Paștele, regenerativ prin excelență sau definiție, este socotit taman ținând seama de data echinocțiului de primăvară? Dar să redevin păgân, adică dac: Cică Dochia, amăgită de noul calendar, dar și de o vreme caldă, cum nu e acum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În mațele porcului Încape el Însuși pe de-a’ntregul, cu condiția ca acelea să fie curățate... Dar trebuie mărit profitul, iar plasticul cu pricina mai scutește, pe lângă curățare, colorat corespunzător cum e, Încă o operație, afumarea. Să mă mai mir că mâța nici nu catadicsește să se apropie? Potențiator de gust, substanță naturală? Păi ăsta e glutamatul de sodiu, produs de o bacterie, Brevibacterium lactumfermentum. N’am nimic Împotriva plantei numite soia, cum aveau revoluționarii decembriști care, cel puțin În privința
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
finalitate, mai ales că nici măcar printre rânduri nu se Întrevede globalitatea, finalitatea feleșagului lor. Cu scene - zicem noi - spectaculare, căci atât de pervertiți cum ne-am complăcut să devenim, găsim spectaculoasă taman ferocitatea - fie ea aparentă. Ce să mă mai mir? Ce erau altceva luptele gladiatorilor sau, cum Însuși Seneca le pomenea, spectacole? Chiar Înlocuite, printr’un pacifism aparent, acela creștin - la urma urmei cu o istorie plină de cruciade și războaie -, prin cursele de care de pe Hipodromul bizantin, În care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
loc aflat urmărind un om ce ducea un vas cu apă... Ce s’a Întâmplat În globalitatea acestor 6 milenii? Mediul a plătit, cu degradarea sa, tendința spiritualizantă a omenirii - În fond ea e cea care socotește zodiile și erele. Miră această afirmație? N’ar trebui căci, la urmaurmei, poluarea nu e de câțiva ani, ci de când omul a folosit - Întreținându-l sau provocându-l - focul. La incendiile naturale se adăugau: olăritul cu cioburile lui, metalurgia cu zgura și cenușa ei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar, În Natură, asta e obișnuință. Nu și pentru noi, căci rațiunea conștientizează... Și nu se poate Împăca cu ideea unui om adus la Îndemâna legilor animale. Recitind acum, după ani, aceste rânduri, cu toate ajustările aduse unui text spontan, mă mir de cât sentimentalism am dat dovadă. Desigur, o soluție nu poate fi aflată atât de simplu, Într’o noapte. Interval care să suplinească procese istorice desfășurate secole, cum ar fi cel scurs de la detestata de mine Revoluție franceză până astăzi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acest punct de vedere, dar noi trăim pe uscat. Mai mult, apa copie, info-energetic, mediul În care se află la un moment dat. Iată un exemplu: Apa din același loc, dar de suprafață, din fântână, are un biocâmp - nu vă mirați pentru acest „bio“, căci orice lucru pe lumea asta are o componentă energetică, un biocâmp - deficitar, pe când aceea scoasă de la adâncime, precum dintr’un foraj, unul excedentar, lucru firesc căci pe măsura coborârii Înspre centrul planetei aflăm locuri tot mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
casă, cât de departe voi putea, respectând ultima datină pisicească. Și mai e o datină, pe care Cristi o va respecta și urmări el Însuși: nici o urmă nu trebuie să rămână, nici măcar voroavele noastre căci am văzut și m’au mirat multe la care nimeni n’a apucat să tragă cu urechea. La urmaurmei, pisica e considerată răutăcioasă; de ce să stric o prejudecată? Tot așa, nu-mi pare rău pentru zgârâieturi, căci și școlarul mai capătă o linie la palmă, spre
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bravo ție pe chestia asta, dar tot nătâng rămâi... - Pentru că moștenesc prin Basarabia ceva pământ și am să mă Înstăpânesc peste câteva vaci și’oi mai vedea eu peste ce? - Exact. Voi, bipezilor, moșteniți, vindeți și cumpărați numai suflete. Te miră? Doar pe mine nu mai cumpărat; am venit singur, pe vremea În care mai erai Înțelept, și nu te gândeai să mergi la piață să-ți cumperi un pisoi. Cum te-ai dus să cumperi alte suflete. Ai uitat cei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
femeii e mai oxidantă, e un fel de oxigen, În raport cu cea a bărbatului, un fel de hidrogen, dintr’o „apă“ care nu mai e H2O ci substanța - la propriu - speciei voastre. Miau! Tot așa e și la noi... Nu vă mirați dacă vă spun acum că astea’s semne de o mai bună adaptare. De ce? Pentru că Însăși Terra a evoluat astfel. Viața se bazează pe fotosinteză. Care extrage din apă hidrogenul, legându-l de bioxidul de carbon - Întru alcătuirea biomassei - eliberând
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]