12,372 matches
-
Așa se explică lumina indefinibilă din tablourile lui Nicolae Grigorescu sau din sculpturile lui Brâncuși. Propensiunea spre lumină e o caracteristică a unei umanități greu puse la încercare. Grigorescu a realizat în pictură o mare performanță, reușind să înlocuiască elementul narativ prin cel liric. El este considerat liricul prin excelență al picturii noastre clasice. Dovada o furnizează analiza elementelor constitutive: lumina, spațiul, forma, culoarea. Dacă Andreescu slăvește materialitatea, densitatea lumii, Grigorescu face formele să plutească în aer, pictează pajiști însorite, păduri
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și un pact scris se abrogă dacă vinovatul se căiește și se întoarce în sânul Bisericii. Noua schemă magică a lui Teofil preludează prin destinul protagonistului Faust-ul lui Goethe. Aceasta legendă a circulat în Evul Mediu nu numai în texte narative, ecourile ei fiind atestate de sculpturi de la Notre-Dame de Paris, vizibile în vitralii și în miniaturile unor manuscrise de epocă. Poetul Rutebeuf a scris pe la 1261 Miracle de Theophile, un fel de poem dialogat în care centrul de interes nu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
care imperfectul verbului ființării, „erau”, sugerează ideea de iterativitate. Făcând apel la un timp verbal al narării, care devine echivalentul transpunerii în „illo tempore”, și corelându-l cu adverbul de timp odată și cu indicele localizării acțiunii într-un sat, instanțele narative sunt plasate într-un vag existențial. I. Kant afirma că . În accepțiune kantiană, spațiul este o realitate empirică având o identitate transcedentală: „el nu este nimic de îndată ce se elimină condiția posibilității oricărei experiențe” (I. Kant, 1787, citat J. Benedek, 2000
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a observa consecințele pe planul trăirilor interioare. Sensibilitatea omului modern este una acaparată de neliniști existențiale și de sentimentul crizei, al damnării într-un univers desacralizat. Romanul își pierde funcția de reprezentare a realității, devine confruntare cu sinele, iar edificiul narativ abandonează monografia în favoarea monologului autoanalitic, a confesiunii. Eul creator nu mai are conștiința unității și a coerenței lumii, iar fragmentarismul deconcertează. Menținerea în zonele abisale ale psihicului și tentația subconștientului par singurele posibilități de supraviețuire și de exprimare. Este vârsta
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
act de cunoaștere, iar romancierul renunță la modelele și idealurile epocii, cultivând subiectivitatea și autenticitatea sau, în termenii lui Tudor Vianu, diminuează tranzitivitatea în favoarea reflexivității creației lor, a autoreferențialității și a autocontemplației. Astfel, autenticitatea, ca și concept estetic și soluție narativă, derivată din literatura de tip memorialistic și eseistic, ajunge să cuprindă întreg romanul din primele decenii ale veacului al XX-lea. În sens larg, autenticitatea (< fr. authenticité, authentique, cf. lat. authenticus) desemnează însușirea de a fi necontrafăcut, de a relua
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
în orice caz, de o anumită sinceritate, de un coeficient apreciabil de spontaneitate, de libertate a imaginației și a discursului.”<footnote Adrian Marino, Autenticitate în Dicționar de idei literare, Editura Eminescu, București, 1970, p. 175 footnote> La nivelul instanțelor comunicării narative, se remarcă o supralicitare a autorului abstract, alcătuit din biografeme, care după W. C. Booth prezintă cel mai adesea o versiune purificată extrem de rafinată, mai avizată, mai sensibilă, mai perceptivă decât ar putea să fie orice om real. În textul autentic
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
discursului, Jaap Lintvelt distinge între cronologia lineară, specifică romanului tradițional, cronologie simultană și acronie, simptomatice pentru romanul modern. La nivelul textului, se remarcă prezența masivă a intertextualității. Includerea în roman a documentelor, opțiunea pentru scrisoare și jurnal, concretizată în inserții narative sau colaje, evoluează spre metatextualitate și hipertextualitate, atestând un nou profil al textului literar. Conform lui G. Genette, metatextualitatea este relația de comentariu care leagă un text de altul, fără a-l cita sau numi, iar hipertextualitatea constă în relația
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
care acesta o va lega definitiv de subiectivitate și de autenticitate. Dacă pentru Lovinescu, modernizarea prozei vizează un aspect evolutiv de la rural la urban și de la obiectiv la subiectiv, W.C. Booth, în Retorica romanului, ia în considerare tipul de viziune narativă pentru a disocia. Susținător fidel al proustianismului și lector entuziast al lui Huxley, Anton Holban se identifică în Testament literar ca un teoretician fin al textului autentic. O distincție specifică exprimată în tonalități de confesiune, este aceea între romanul dinamic
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Daniei - atestă un autoanalist care insistă pe disecarea stărilor sufletești și un romantic prin obsesia singurătății și prin vocația neîmplinirii. Anton Holban este modern la nivelul scriiturii și compoziției cât și prin cultul autenticității și prin tehnica analizei psihologice. Structuri narative 1. Preferința pentru nuvele În procesul epic se adaugă pe lângă acțiunea din prim-plan introducerea personajului. Conform lui W. Kayser, „povestitorul are o viziune deplină nu numai asupra trecutului, ci și asupra spațiului; orice întâmplare pe care el trebuie s-
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
urmăreșteîn primul rând,tensiunea longitudinală, desfășurarea unei întâmplări. (...) romanul este caracterizat (...) de un asemenea conținut cosmic.”<footnote Wolfgang Kayser, Opera litarară. O introducere în știința literaturii, Editura Univers, București, 1979, p. 262 footnote> Numele de „nuvelă” face trimitere la caracterul narativ, nu la personaj, această epică ar fi configurarea unei desfășurări de fapte. Personajele pot fi lipsite cu totul de valoare proprie, iar amplele descrieri dispar. Nuvela se apropie de genul dramatic prin tensiunea ei temporală. Rolul povestitorului se restrânge, el
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
povestire în care autorul, naratorul și protagonistul împărtășesc aceeași identitate nominală și în care titlul generic indică faptul că e vorba de un roman. Se poate distinge un dispozitiv de autoficțiune centrat pe ficționalizare care duce către vocile sau perspectivele narative, un dispozitiv care procedează către o veritabilă invenție a personalității unui autor sub propriul nume. Vincent Colonna integrează această ultimă accepțiune a autoficțiunii în teza sa intitulată Autoficțiunea. Eseu despre ficționalizarea sinelui în literatură (1989), insistând pe noțiunea de invenție
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
obișnuită relatarea visului reprezintă un limbaj practic cu interpretare simbolică; în textul literar, stilistic, visul este un alt text, organizat precum un procedeu, ce ajută ritmul arhitectonic, fie în conceperea generală a visului, fie ca motivare în funcțiile și evoluțiile narative. Dincolo de personalitatea fiecărui autor, structura unui microfragment, ce conține visul este o figură în actul stilului operei, o încadrare stilistică altfel organizată decât celelalte fragmente. Cu toate că aparține aceluiași autor, microfragmentul visului stabilește în limbajul stilistic al autorului un sistem
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
lui Sandu din acest roman. Sandu rămâne interior vid și sterp și chiar pervers și crud, inteligența lui are o nuditate stearpă. Gestul final al Irinei e imposibil de explicat, însă el aruncă o umbră definitivă asupra lui Sandu, conștiință narativă vidă, lipsită de capacitatea empatică de a se substitui personajului său feminin. Din pseudo-jurnalul acestuia gesturile feminine ale Irinei sunt îndepărtate sau sunt transformate în ticuri. Eroul provoacă zilnic certuri doar pentru plăcerea împăcărilor, iar una din scenele de posesiune
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
se întretaie, nu semai știe cine vorbește, se pune accentul mai mult pe imagine și deloc pe limbaj. 3. Călătoria, muzica. Efectele unei formații livrești În Melancolii de Sfîntul Dumitru, Anton Holban prezintă jurnalul unui Don Juan burlac. Deși vocea narativă mărturisește că satisfacția cea mai mare o avea atunci când dormea singur, chipurile feminine sunt surprinse în mijlocul celei mai profunde voluptăți. Ela, ca majoritatea femeilor din literatura lui Holban, are momente lungi, când „în capul ei nu se găsește nici un
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
iar Sandu din romanul Ioana e gelosul. Sensibilitatea omului modern este una acaparată de neliniști existențiale și de sentimentul crizei, al damnării într-un univers desacralizat. Romanul își pierde funcția de reprezentare a realității, devine confruntare cu sinele, iar edificiul narativ abandonează monografia în favoarea monologului autoanalitic, a confesiunii. Eul creator nu mai are conștiința unității și a coerenței lumii, iar fragmentarismul deconcertează. Scrisul tinde să devină act de cunoaștere, iar romancierul renunță la modelele și idealurile epocii, cultivând subiectivitatea și autenticitatea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
impune ca o esențializare a omenescului. În Testament literar Anton Holban se arată un teoretician al textului autentic, prin realizarea distincției între romanul dinamic și cel static al experiențelor interioare, cu adeziunea declarată pentru cel de-al doilea. Capitolul „Structuri narative” urmărește caracteristicile narațiunii holbaniene, începând cu preferința declarată a naratorului pentru nuvele, autoficțiunea din proză, și terminând cu stilul scriiturii. Anton Holban mărturisește că preferă nuvelele dintr-un viciu temperamental și consideră că tot ce a scris mai valoros e
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pricepere de a spune, dar, în ultimă instanță, ea e și o chestiune de șansă. Cât izbutesc cuvintele să exprime din ceea ce e ascuns în tăcere?". Considerându-le exerciții de sinceritate, convorbirile pe care le veți citi aparțin acelei categorii narative care face parte din literatura confesiunilor. Foarte multe din cele precizate în răspunsuri pot fi controlate, fiind viață trăită și asta ține de autenticitatea exprimării, ține de satisfacerea unei curiozități firești, venită dinspre cel care pune întrebările și venită dinspre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lui Leigh Hunt și poveștile pe care tata le inventa în jurul lui Chief Papaloochy și Ug, Bug și Gug, în care ne introducea pe toți: pe fratele meu, pe mine și pe prietenii noștri; toate acestea m-au influențat liric, narativ, dar și în sensul în care am devenit cercetaș. Asta s-a întâmplat abia în armată, ca ajutor de preot militar, când primele licăriri de scriere originală au început să prindă contur. Editarea publicației The Chapel Bulletin, dedicată credincioșilor evrei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
frapantă în contextul poeziei contemporane, e un amestec bizar de poezie umoristică, notații pătrunzătoare despre viciile lumii moderne, alegorii, fabule, inserții parodice și fulgerări metaforice, totul sub un regim de ironie acută, de zeflemea cu subsol grav, într-o scriitură narativă, cu subtilități semantice și fonetice, cu desfășurări hiperlogice / / în fine cu umor insinuant "ala Mitică", ilustrând insolitul formulei". Laurențiu Ulici "Sexagenarul băcăuan adună în această carte-tezaur (Calistrat Costin, Și totuși... nu se mișcă!, prefață de Ioan Prăjișteanu, Bacău, editura Melior
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și secvențe: unități compoziționale de bază / 243 1. Perioada: de la retorică la lingvistică textuală / 249 1.1. Redefinirea perioadei / 249 1.2. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <5> / 255 2. Între perioadă și secvență: descrierea / 259 3. Structura secvenței narative / 269 4. Structura secvenței argumentative / 279 4.1. De la perioadă la secvență / 279 4.2. Lectura unui peritext argumentativ jurnalistic (2) / 282 4.3. Fragmentul 128 din Caracterele de La Bruyère <5> / 284 5. De la perioadă la secvența explicativă / 286 5
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
350 6. Variațiuni enunțiative și tranziții / 351 Capitolul 8. Analiza textuală a unei povestiri de Jorge Luis Borges: "Captivul" / 355 1. O genericitate complexă / 358 2. Studiul textual al traducerii / 360 3. Structura compozițională a textului / 366 3.1. Structura narativă a primului paragraf / 366 3.2. Ritmul periodic al celui de al doilea paragraf / 368 3.3. Planul textului / 370 4. Enunțare narativă și surse ale cunoașterii / 371 5. Referent evolutiv și identitate narativă / 374 6. O fabulă despre timp
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
complexă / 358 2. Studiul textual al traducerii / 360 3. Structura compozițională a textului / 366 3.1. Structura narativă a primului paragraf / 366 3.2. Ritmul periodic al celui de al doilea paragraf / 368 3.3. Planul textului / 370 4. Enunțare narativă și surse ale cunoașterii / 371 5. Referent evolutiv și identitate narativă / 374 6. O fabulă despre timp, uitarea și amintirea / 376 Va urma... Direcții spre analiza (trans)textuală a discursurilor / 381 Bibliografie generală / 385 PREFAȚĂ În cercetarea lingvisticii, lansată pe
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a textului / 366 3.1. Structura narativă a primului paragraf / 366 3.2. Ritmul periodic al celui de al doilea paragraf / 368 3.3. Planul textului / 370 4. Enunțare narativă și surse ale cunoașterii / 371 5. Referent evolutiv și identitate narativă / 374 6. O fabulă despre timp, uitarea și amintirea / 376 Va urma... Direcții spre analiza (trans)textuală a discursurilor / 381 Bibliografie generală / 385 PREFAȚĂ În cercetarea lingvisticii, lansată pe coordonate noi în ultimele decenii, lucrările lui Jean-Michel Adam ocupă un
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
fie fondată pe analiza de texte concrete. Pe de altă parte, lucrările lui Jean-Michel Adam se înscriu, în egală măsură, în direcția de tip cognitivist care propune modele de analiză modulară și, de aceea, se consideră îndreptățită identificarea secvențelor prototipice narative, descriptive, argumentative, explicative și dialogice (instructive, procedurale etc.), constituite pe baza unor reguli compoziționale de tip secvențial, demers destul de dificil datorită constatării faptului că într-o tipologie textuală globală este aproape imposibil de aplicat o grilă unică secvențelor textuale eterogene
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
tipologie textuală globală este aproape imposibil de aplicat o grilă unică secvențelor textuale eterogene; totuși se poate aprecia că există o dominantă textuală supraordonată la care tind secvențele microtextuale inclusive adiționate sau inserate ierarhic, macrotextul fiind diagnosticat în ansamblu ca narativ ori descriptiv. Practica interpretativă demonstrează însă mai degrabă o eterogenitate sau o cvasieterogenitate a textelor, întrucît secvențele descriptive și dialogice se transformă uneori în soluții de continuitate în textele narative, astfel încît este admisibilă ideea că toate speciile, genurile și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]