10,006 matches
-
de fondul sociocultural. Pentru imigranți, fondul implică cultura specifică în care au fost crescuți, numărul de ani petrecuți în această țară, circumstanțele care i-au adus aici (pentru a căuta de lucru), legătura pe care o au acum cu țara natală și dacă locuiesc împreună cu alți oameni veniți din țara lor (Westermeyer, 1993)17. După cum vom vedea, imigranții care și-au părăsit țara natală în situații grele și care nu au suportul celor de-acasă au tendința de a suferi de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
i-au adus aici (pentru a căuta de lucru), legătura pe care o au acum cu țara natală și dacă locuiesc împreună cu alți oameni veniți din țara lor (Westermeyer, 1993)17. După cum vom vedea, imigranții care și-au părăsit țara natală în situații grele și care nu au suportul celor de-acasă au tendința de a suferi de tulburarea de stres post-traumatic. Este util, de asemenea, de știut statutul socio-economic pe care l-au avut în țara lor poate au fost
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
nu mai intră în conflict cu șefii. El apare, de altfel, mai mult în afara întreprinderii, îndeosebi în familie, ca soț și tată. „Evenimentele” parcurse sunt o aniversare (împlinirea vârstei de patruzeci de ani), apoi o deplasare cu mașina în orașul natal, o excursie în Deltă. Aceste momente punctează descripția de tip naturalist a unui climat de existență banală, cu îndatoriri curente, vizite, conversații, îmbolnăviri, spitalizări, decese, căsătorii, nu fără ca naratorul să noteze și stări de conștiință ale personajului, precis circumstanțiate. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
22; Piru, Ist. lit., 422; Popa, Ist. lit., I, 1075-1076. O.I. L˜UKASIK, Stanislaw (22.XI.1897, Myșlenice-Doina Wies, Polonia - 22.VI.1962, Cracovia), istoric literar și traducător polonez. Provine dintr-o familie de țărani. Urmează gimnaziul clasic în localitatea natală, absolvindu-l în 1914. Înrolat voluntar în legiunile poloneze, luptă pe front (1914-1918), este rănit și distins cu medalii pentru bravură. Începe studii de filologie romanică și limba polonă la Universitatea Jagellonă din Cracovia, dar le întrerupe cu o nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
ACTERIAN, Haig (5.III.1904, Constanța - 8.VIII.1943, Krimskaia-Crimeea), poet și eseist. Părinții lui erau Haiganuș (n. Benlian) și Aram Acterian. Urmează școala primară și apoi, din toamna lui 1915, Liceul „Mircea cel Bătrân” în orașul natal. În 1917 este înscris la Liceul „Spiru Haret” din București, iar în 1923 devine student la Facultatea de Filosofie. Urmează în paralel, din 1924, și Conservatorul de Artă Dramatică, ale cărui cursuri le absolvește în 1927, fiind angajat în Compania
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
arhivelor și muzeelor locale, prin apelul la izvoare mai mult sau mai puțin convenționale. Interesul cercetătorilor pentru subiecte periferice nu poate fi trecut cu vederea, deși metodologia nu este adesea bine structurată, iar caracterul apologetic, mai ales în monografierea locurilor natale sau a persoanelor cu care istoriograful a avut contacte directe, diminuează uneori din științificitatea lucrărilor. Paradoxal, am putea spune că trecutul nu poate exista în timp, ci doar în spațiu, istoria reprezentând o cartografiere a locurilor acțiunii umane dispuse pe
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
constituie totuși importante surse de informare 8. Pentru un colț de țară din care se originează multe nume sonore ale culturii și științei românești nu puteau să lipsească studii care să pună în valoare viața, opera sau legăturile cu locurile natale ale unui Iorga, Eminescu sau Enescu. Pe lângă acestea, condeiele cercetătorilor s-au aplecat și asupra unor figuri intelectuale care s-au manifestat la nivel local. De la lucrări ce tind către exhaustivitate, la medalioane monografice, personalităților și instituțiilor locale li se
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
provinciei le sunt dedicate cercetări bazate mai ales pe documente de arhivă, pentru personalitățile deprovincializate pe care zona le revendică cu mândrie, s-au publicat numere tematice cu accent pe activitate sau operă, evidențiindu-se și legătura acestora cu locurile natale. Începând cu numărul din 2010, anuarul include o secțiune a istoriei orașelor Botoșani, Dorohoi și Suceava, dar și o periodizare a articolelor. Deși axat pe latura manifestărilor artistice, merită menționat și Centrul Național de Studii "Mihai Eminescu" din cadrul Memorialului Ipotești
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
categorii de profesioniști intelectuali din zonă, încercând să evidențiez implicarea acestora ca animatori culturali ai provinciei. Principalele surse în redarea acestui tablou sunt reprezentate de monografii locale și presa vremii, completate de memorii ale intelectualilor din zonă, atașați de locurile natale cu o puternică amprentă asupra întregii vieți. Deosebit de utile au fost și cele câteva analize cantitative și calitative generale asupra categoriilor intelectuale, elaborate pentru spațiul românesc în diferite perioade 19. Rolul educației secundare în formarea intelectualilor provinciei este relevat în
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de apartenență efectivă la periferie se suprapune însă doar efemerelor vremuri ale copilăriei. Eminescu a părăsit Ipoteștiul la începutul claselor primare, dar le-a evocat cu nostalgie în lirica sa. Fiind băiet... sau O, rămâi cimentează legătura poetului cu locurile natale. Istoricul Nicolae Iorga a părăsit Botoșaniul după gimnaziu și a urmat liceul la Iași, apoi s-a stabilit în capitală. George Enescu a lăsat Liveniul în urmă la doar 7 ani pentru studiul viorii la Viena. Familia pictorului Ștefan Luchian
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
românească are un trecut așa de glorios ca cetatea lui Eminescu?" - ce ar trebui să fie izvor de regenerare pentru un oraș precum Botoșanii, "care n-a păcătuit cu nimic ca să fie oropsit"41. Orice revenire a iluștrilor pe meleagurile natale este receptată mereu cu entuziasm, dar și cu o anumită nostalgie a unei faime ce planează asupra ținutului, dar care dispare odată cu finalizarea vizitei. În amintirile sale, scriitorul bucovinean Eugen Pohonțu, fost elev al Liceului Laurian din Botoșani, rememorează o
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în timp ce presa locală este deocamdată "singurul fapt real de cultură al provinciei românești". Și Eliade percepe provincia ca pe un "tărâm virgin" ce merită explorat de către scriitorii și gazetarii locului ce ar oferi astfel adevărate lecții de "realism al peisagiului natal". În aceeași manieră se exprimă Mircea Streinul care, pornind de la exemplul grupării Iconar, consideră că grupările culturale locale sunt scene de afirmare a valorilor românești într-o manieră mult mai autentică. Prin intermediul intelectualului, centrul și periferia, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
didactic botoșănean, profesorul Ariton Iacobeanu. Principala activitate consta în susținerea de prelegeri și proiecții la care participau personalități ale culturii și științei. Seria conferințelor este deschisă de Nicolae Iorga, cu o expunere despre istoria sufletului omenesc, istoricul vizitând frecvent locul natal și conferențiind pe diferite teme. Societățile muzicale Armonia și Harfa de la Institutul de fete "Goraș" reîncep timid activitatea odată cu 1923, dar locația favorită a intelectualității o constituia Teatrul "Mihai Eminescu" pe scena căruia au urcat marii artiști, precum Tony Bulandra
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
se întorcea cu sufletul încărcat de mireasma ogoarelor cu rod bogat, a pajiștilor și a poienilor de o rară frumusețe, care-i împrospătau ființa"35. Atmosfera patriarhală l-a inspirat și pe sculptorul Ion Irimescu, permanent legat sufletește de locurile natale: Dorul de Fălticeni e permanent... Acest colțișor de lume, oriunde m-aș găsi, îmi este adânc înfipt în inimă, în gând, în amintiri. Nicăieri nu pot să mă detașez sufletește de Fălticeni. Este și motivul pentru care munca mea în
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
la provincia nordică. Totuși, nu putem ignora faptul că ritmul acestei vieți în surdină a favorizat formarea unor intelectuali de valoare, a constituit tărâm de inspirație și cadru benefic creației pentru cei care, precum Eugen Lovinescu, reveneau adesea pe plaiurile natale din Bucureștiul îmbâcsit de forfotă. Paradoxul proporționalității inverse dintre liniștea provincială și efervescența culturală a fost conștientizat de observatori ai provinciei ce au reliefat că "mediul provincial, prin esență, dispune la melancolie, la subtilizarea gândurilor, până la irizarea lor, sub cerul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
includea și Sindicatul ziariștilor din Dorohoi 94. Presa locală botoșăneană amintește și de o Asociație a ziariștilor botoșăneni ce îl felicita pe Nicolae Iorga cu ocazia aniversării a 60 de ani, prilej cu care a fost sărbătorit și pe meleagurile natale 95. Adăugăm și că la nivelul orașului Botoșani, cele 184 de titluri și cele 19 tipografii ce au funcționat în perioada 1866-194496 sunt un motiv suficient să considerăm că presa a constituit un motor cultural al zonei. În publicistică nu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Localismul creator a pus în valoare cultura periferică animată de intelectualitatea provincială urbană. Pentru nordul Moldovei, raportarea continuă a acestei intelectualități la Eminescu și Iorga, pe care zona îi revendica mai mult poate decât se conectau ei înșiși la locurile natale, denotă deznădejdea unui colț de lume prolific, dar uitat de lume, de fapt, ignorat de centru. În Bucovina nu doar indiferența capitalei irita, ci și ofensiva culturală ce însoțea centralizarea politico-administrativă. De aici decurg eforturile de localism creator ca și
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de pictură în 1925, intitulată "Din țara moților", urmată de expoziția "Botoșanii care se duc". În 1935 publică primul volum de poezii, Eu. 28. Sașa Pană (1902-1981), scriitor, medic militar, cu studii primare și gimnaziale la Dorohoi, inițiază în târgul natal mișcarea și revista avangardistă Unu, în 1928, pe care o va muta ulterior în capitală. Colaborează cu articole și în presa dorohoiană, debutând în Gazeta Dorohoiului. Este autor de proză, lirică și memorialistică. 29. Mihail Grigore Poslușnicu (1871-1936), născut la
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
îl consideră "unul din cei mai buni traducători ai baladei germane"26. În fine, lui Eugen Pohonțu, Iorga îi reproduce un fragment liric din Junimea literară în contextul unei analize despre originalitatea din poezia nouă27. Deși Iorga a părăsit locurile natale încă din adolescență, legătura cu intelectualii provinciei s-a menținut în permanență. Nu doar corespondența bogată păstrată în arhivele Academiei Române sunt o dovadă în acest sens, ci și susținerea pe care istoricul a acordat-o celor ce au subscris la
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
produce uneori cu circumspecție, prin prisma unei critici exigente a operei. Autorii nord-mol-doveni ce reușesc să se impună în literatura națională, de cele mai multe ori se deprovincializează, devenind parte a vieții literare din capitală, detașându-se în mare măsură de originile natale. De aceea nume precum Eugen Lovinescu, Anton Holban, Barbu Lăzăreanu, Ionel Teodoreanu, Nicolae Iorga, George Enescu nu mai sunt asociate locului de proveniență, ci culturii naționale, ceea nu înseamnă că provincia va înceta vreodată să le revendice cu mândrie. Cele
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Ion (1.X.1937, Panduri, azi Axintele, j. Ialomița), editor, critic și istoric literar. Este fiul Linei (n. Olteanu) și al lui Călin Nistor, țăran, și nepot după mamă al scriitorului George Acsinteanu. A urmat primele opt clase în comuna natală, iar liceul și Facultatea de Filologie la București, trecându-și examenul de licență în 1965. A absolvit în 1976 și Academia „Ștefan Gheorghiu”. Între 1959 și 1969 a fost redactor la Editura pentru Literatură, din 1969 redactor la Editura Albatros
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288464_a_289793]
-
cărei imagine poate fi contemplată mai jos. Primul dintre cei 11 copii ai familiei de țărani Sofica și Dumitru Vasilică a văzut lumina zilei în Tudora Botoșanilor în a cincea zi a lunii februarie 1926. După studiile primare din satul natal, le-a urmat, între anii 1938-1946, pe cele gimnaziale și liceale la o școală de prestigiu din Botoșani, Liceul „A.T.Laurian”. În perioada 1947-1951 a urmat cursurile Facultății de Agronomie din Iași încununate în februarie 1952 cu diplomă de
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
MIHĂILĂ, G.[heorghe] (7.IX.1930, Dăișoara, j. Brașov), slavist, filolog și istoric literar. Este fiul Ilenei (n. Oancea) și al lui Gheorghe Mihăilă, țărani. Frecventează școala primară în satul natal, apoi Liceul „Mircea Eliade” din Sighișoara (1943-1949). Admis la Facultatea de Filologie a Universității din București, o va absolvi în 1953, specializându-se ulterior sub îndrumarea lui Emil Petrovici și a lui Al. Rosetti. Își începe cariera universitară în 1951
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
calitate, pentru înființarea Reuniunii Învățătorilor Români din districtul Brașovului. La Brașov, C. devine colaboratorul lui G. Barițiu, de la care va primi prețioase îndrumări privind culegerea poeziilor populare „originale cum sunt”. Cele 112 texte lirice, care au fost adunate din satul natal Arpătac și din Satulung, au fost strânse într-o colecție, pe care C. o încredințează lui Barițiu. Colecția a rămas multă vreme în manuscris, numai unele texte fiind reproduse de N. Filimon în 1858 (din păcate cu precizarea greșită că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286262_a_287591]
-
fi vorba de o colecție bănățeană) și, mult mai târziu, în 1934, de G. Bogdan-Duică, care i-a fost elev. În 1859 G. Barițiu corectează eroarea de informație a lui N. Filimon, arătând că poeziile au fost descoperite în satul natal al lui C. și în împrejurimi și că alcătuiesc întâiul florilegiu de poezii populare din Țara Bârsei. În întregime, textele au fost publicate în 1965-1967 de Virgil Florea. Culegerea, a cărei autenticitate a fost confirmată de colecțiile ulterioare și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286262_a_287591]