9,822 matches
-
și deformate, figuri de animale de neînchipuit sau grotești, alcătuiesc toate sluțeniile și toate himerele înspăimântătoare; înzestrați cu arme fantastice, au puterea să se transforme după bunul plac în mii de feluri. Oștenii lui Măra „scuipă venin”, „se înalță din Ocean asemenea păsării Garuḍa”; înarmați cu munți în flăcări, aleargă urcând alți munți”; „aruncă cu șerpi născuți în Ocean”; „scot din el (pentru a și face arme din ei) monștri fabuloși”; „aruncă munți stâncoși în foc”; „aruncă copaci cu tot cu rădăcini și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
arme fantastice, au puterea să se transforme după bunul plac în mii de feluri. Oștenii lui Măra „scuipă venin”, „se înalță din Ocean asemenea păsării Garuḍa”; înarmați cu munți în flăcări, aleargă urcând alți munți”; „aruncă cu șerpi născuți în Ocean”; „scot din el (pentru a și face arme din ei) monștri fabuloși”; „aruncă munți stâncoși în foc”; „aruncă copaci cu tot cu rădăcini și blocuri de fier fierbinte”; ploaia, tenebrele, fulgerul completează tabloul și figurează ca semnele cele mai caracteristice ale întregii
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
înălțime. Chipul lui Buddha, reprodus cu dragoste în piatră, marmură și bronz de mii de mâini, simbolizează parcă întregul spirit al gândirii indiene sau, cel puțin, unul dintre aspectele sale de însemnătate vitală. E un chip care întruchipează liniștea adâncurilor oceanului, calmul netulburat al cerului senin și albastru, beatitudinea inaccesibilă înțelegerii muritorilor. Șezând pe o floare de lotus, calm și netuburat, plutind deasupra pasiunilor și a dorințelor, deasupra furtunilor și a luptelor acestei lumi, e atât de departe, încât pare îndepărtat
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de extinderi decît să le provoace". În ianuarie 1793, Danton adoptă o cu totul altă atitudine: "Hotarele Franței sînt hotărîte de natura însăși, proclama el. Noi le vom întări în cele patru zări, de-a lungul Rinului, de-a lungul Oceanului și al Alpilor". Alții insistau în ideea: "Libertatea nu are frontiere". Dar vorbind de data aceasta în termeni pozitivi, existau și motive pentru ca entuziasmul național al francezilor să sporească, mai ales dacă ei se gîndeau la prezicerea făcută de Chaumette
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
rezerve subsidiare, pe cei de „dincolo” tot români. Sentimentul acesta are o motivație complexă, explicabilă desigur, pe care nu ne propunem acum să o clarificăm. Așa au gîndit la Începuturi chiar și imigranții români ajunși În America, după ce au traversat Oceanul. De aceea, unii s-au Întors În România, pentru totdeauna, alții au emigrat din nou, rămînÎnd definitiv În SUA Cei stabiliți Însă În America au ajuns, treptat, la conștiința noii lor identități, considerîndu-se americani și afirmîndu-se ca fii leali ai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
continuarea cercetărilor acestei teme”. Un alt detaliu Îmbucurător, relevat de același cercetător, este faptul că specialiștii angajați În asemenea explorări provin din România și SUA, „ceea ce arată, pe de o parte, interesul statornic al istoricilor noștri pentru compatrioții plecați peste Ocean, iar, pe de altă parte, dorința acestora de a cunoaște Începuturile și evoluția așezărilor și vieții lor În America de Nord, așadar formarea unei conștiințe a propriei istorii”. Alexandru Nemoianu, la rîndul său, observa, foarte recent, că „istoria românilor-americani nu are ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
trăia la un moment dat, pentru a se stabili definitiv sau pentru un timp altundeva. Emigrația nu a Început, evident, cu strămutarea În America. Dar, În dorința funciară a omului de a-și lărgi mereu orizontul cunoașterii spațiale, pămîntul de peste Ocean a reprezentat o ispită permanentă, transformată, cu timpul, Într-un enigmatic „dincolo”. Încă de la Început, emigrarea În America a fost, pentru un european, mai dificilă decît cea care avea În vedere unele țări ale Vechiului Continent. Pentru un român, emigrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
reprezentat o ispită permanentă, transformată, cu timpul, Într-un enigmatic „dincolo”. Încă de la Început, emigrarea În America a fost, pentru un european, mai dificilă decît cea care avea În vedere unele țări ale Vechiului Continent. Pentru un român, emigrarea dincolo de Ocean era cu mult mai complicată decît pentru cineva din vestul sau nordul Europei. De aceea, emigrația română În SUA a Început mai tîrziu, deși Lumea Nouă era cunoscută românilor și se știa că acolo se putea muta oricine dorea să
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
-și părăsi țara. De aceea, emigrația a rămas circumscrisă unei sfere individuale sau uneia de familie, sat sau zonă geografică. Emigrația română spre America nu a depășit mult timp un nivel local, rareori provincial. Cel plecat către țara de dincolo de Ocean era conștient de această circumstanță și reacționa ori se comporta ca atare. Emigrația română În direcția Americii a rămas mult timp una aleatorie, a plecării Întîmplătoare, nu ceva În sine, ci un act determinat mai ales de cauze personale de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o oficialitate sau un organism național, pentru a-i ajuta. Ei plecau, pur și simplu, În America, unde se pierdeau sau se regăseau, dar nu ca un grup etnic. Nu poate fi vorba despre vreun român care să fi traversat Oceanul cu intenția de a-și Însuși acolo ipostaza de „conqueror”, așa cum procedaseră altădată spaniolii, portughezii, englezii, olandezii etc. Singura „cucerire” a românilor era speranța, care, În cazul emigrării, comporta o doză de aventură, dar și de eroism. Dacă, În alte
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
puțini sînt care se mai reîntorc. Și pentru Împiedicarea acestui rău nu e destul să dăm sfaturi poporului, Îndemnîndu-l să nu-și părăsească vatra strămoșească, ci trebuie să lucrăm cu toate puterile noastre pentru Înlăturarea cauzelor emigrării oamenilor noștri peste ocean. Oricît s-ar simți de slabi conducătorii firești ai poporului român, au totuși destule mijloace pentru a reduce la minim numărul emigranților români care Își iau lumea În cap”. Particularitățile acestei stări de fapt rezidau În circumstanța că provinciile amintite
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai săraci și mai puțini competenți de a-și cîștiga viața la dînșii”. Deși autorul respectiv Își publica lucrarea În România, cunoscînd deci chestiunea emigrației transatlantice, el nici nu amintea măcar de o posibilă „transfuzie românească”, indiferent de dimensiuni, dincolo de Ocean. În 1928 Însă, René Gonnard enumera România, alături de Spania, Portugalia, Norvegia, Suedia și Grecia, printre țările care furnizau imigranți, precizînd chiar că „les Roumains (de la petite Roumanie) arrivaint avant la guerre, aux États-Unis, au nombre de près d’une dizaine
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În America de Nord. Lipsesc cifrele, lipsesc informații specifice emigrării, modalității de procurare a actelor necesare și deplasării În SUA etc. Nu știm atît cît s-ar cuveni despre descendenții emigranților etc. Dispunem doar de afirmații generale despre relațiile românilor stabiliți dincolo de Ocean și ale descendenților acestora cu românii rămași În țară. Contribuția grupului etnic român la progresul istoriei și al civilizației americane nu este Încă reconstituită. Nici evoluția organizării comunității românești americane nu a fost studiată În totalitate. De aceea, orice contribuție
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
emigrarea a fost blamată, iar stabilirea În America era considerată o mare greșeală și o pierdere irecuperabilă pentru țară, În 1937, cineva scria, cu Îndreptățită mîndrie, că „Românul american trece În rîndul celor mai respectați cetățeni ai marei republici de peste ocean, unde munca se cinstește și se răsplătește. Dragostea, pe care Românul o are pentru ordinea publică, Îl pune În rîndul celor mai pașnice națiuni din America, fapt care este confirmat de autoritățile americane de cîte ori coloniile noastre sînt vizitate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nici toți românii ajunși În „the American blast furnace”, au fost „cuceriți” de noua experiență, care În cazul lor este americanizarea, și reduși la condiția de anonimi, striviți de ofensiva și superioritatea afișate la orice pas de lumea de dincolo de Ocean. Uneori, și nu Întîmplător sau ca o excepție, imigranții traversează americanizarea influențînd ei Înșiși, În primul rînd, America. Începutul asimilării nu se situează În același punct pentru toți imigranții și nici unul nu pleacă de la nimic. Toți cei ajunși la o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
infusion into America’s Romanian communities and has influenced the nature of their members, self identity with their ancestral homeland”. Aceasta este, bineînțeles, o posibilă structurare a emigrației române În America, propusă de un cercetător care privește totul de dincolo de Ocean. Oricare altă Încercare asemănătoare va suscita, desigur, scepticisme și posibile amendamente. În cazul formulei propuse de Samuel Beck, ne putem Întreba dacă nu cumva prima perioadă de emigrare, În care au intrat, cu precădere, transilvăneni, bănățeni și bucovineni - sporadic și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În Statele Unite, redusă la cîteva zeci de persoane, [...] se Înscrie Într-un fenomen general european, anume refugierea unor revoluționari români În America după Înăbușirea Revoluției din 1848 din cele trei țări române, alături de alți imigranți ajunși din alte motive peste Ocean. În perioada 1880-1914 se Înscrie, propune el, a doua etapă a imigrării românilor”. Dar nu se cunoaște nici un revoluționar refugiat din România În SUA după 1848. Mary Leuca, profesor american, scriind despre Imigrația românească În America, evidențiază, Înainte de toate, că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și decizia lor de a rămîne În afara hotarelor României a fost motivată În principal politic și, În secundar, economic”. Acest val de emigrare a influențat serios comunitatea românilor americani, care a Încetat de a se mai considera o prelungire, dincolo de Ocean, a României, afirmîndu-și o identitate ireversibilă. Faptul acesta „a făcut pe mulți români-americani să recunoască starea lor ca «exil» și nu ca «diasporă»”. O asemenea disociere, motivată desigur, a devenit justificabilă, Întru totul, Începînd cu anul 1948, considerat primul an
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În 1994, „numai 16 procente din totalul cererilor de azil politic depuse de români după 1990 au primit un răspuns favorabil”. Comportamentul oficialităților americane poate fi comentat, desigur, dar acest fapt nu va influența decizia Washingtonului. Iar dorința emigrării dincolo de Ocean nu poate fi anulată prin măsuri coercitive și presiune morală, atît timp cît un român american declară că „fac parte dintr-un popor care dorește să emigreze și acum, cînd comunismul a fost alungat din România, dar nu au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
străină, nu au mai emigrat În ritmul de dinainte. Reformele politice și economice adoptate după război s-au constituit În tot atîtea justificări ale reducerii emigrației. În plus, Washingtonul a modificat legislația imigrării, stopînd tendințele antebelice ale acelora care traversau Oceanul cu intenția de a se stabili Într-un stat american. René Gonnard, schițînd acest nou cadru al imigrării, evidenția că „les États-Unis, qui recevaient avant la guerre 7 à 9.000 Roumains par an, n’en acceptent plus que quelques
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu se pot compara, din acest punct de vedere, cu emigranții proveniți din spații de limbă și cultură engleză. Faptul acesta Însă, privit din altă perspectivă, a contribuit la prezervarea unei comunități etnice care, altfel, s-ar fi topit În oceanul vorbitorilor de limbă engleză și, mai ales, În acela al purtătorilor unei culturi universale unanim recunoscute. Tuturor acestor considerente li se adaugă, fără Îndoială, Încă multe altele, nerelevate de noi. „Etapele de dezvoltare prin care au trecut românii-americani, experiențele lor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a se Înfățișa lumii zilelor noastre, ca și În urmă cu peste un secol sau mai mult, ca o Lume Nouă, una ce oferă fiecăruia, ca pe o idealitate măcar, un viitor realizabil. Românii americani, adică românii care au traversat Oceanul decenii de-a rîndul, și descendenții lor, născuți pe pămîntul Lumii Noi, s-au constituit, sau așa considerăm noi, Într-un grup etnic care reprezintă, indiferent de dimensiunile numerice și de istoria lui, o parte, o fracțiune a Americii. Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
vor păstra o poziție defensivă de-a lungul Dunării”. Nu pare să fie vorba despre granița sudică a României, dacă nu cumva Înseamnă renunțarea la o neverosimilă recuperare cu forța a Cadrilaterului, ci de o confuzie cu Nistrul, diplomația de peste ocean fiind notoriu dezorientată În geografia sud-estului european. „Ei”, românii, „considerau că astfel obligațiile lor” față de germani „erau Îndeplinite” este Încheierea acestei importante mărturii. Ar fi de văzut cine a vorbit cu americanii. În orice caz, după cîteva săptămîni, Ion Antonescu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
160]. Atacul Germaniei împotriva Norvegiei. Sfârșitul "războiului ciudat" Experții germani l-au convins pe Hitler de avantajele economice și strategice pe care le oferă cucerirea Norvegiei. Erau menționate în primul rând bogățiile sale minerale; apoi, Munții Norvegiei, care ajungeau până la ocean cu o salbă continuă de insule. Între aceste insule și țărmul principal, era un cordon de apă teritorială prin care Germania putea comunica cu largul mării, în ciuda blocadei. Industria de război germană se baza, în principal, pe aprovizionarea cu minereu
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Polonia, timp de doi ani nicio țară n-a putut rezista atacurilor sale. Franța însăși a capitulat în patruzeci de zile. Dificultățile pentru Germania au început în URSS, unde frontul s-a întins pe o suprafață imensă de la Marea Neagră la Oceanul Înghețat de Nord. Atât W. Churchill, cât și De Gaulle consideră că dacă Mussolini nu se împotmolea în Grecia și unde Germania a pierdut câteva săptămâni de timp favorabil, pe care l-ar fi folosit în spațiul sovietic, nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]