KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...385 386 387 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

cred că a fost, bine? Intervii dacă greșesc ceva. Stând tăcută În colț, agenta Watson lua notițe, trecând neobservată. — Geordie Stephenson vine din Edinburgh tot plin de el, căutând să facă o mică afacere. Cât e sus se dă un pic În stambă. Așa face jocurile pariorilor, și pierde serios. Numai că nu-și poate acoperi datoriile. Și nu prea le convin chestiile astea la Turf ’n Track. Logan făcu o pauză. Cât ți-au strecurat să te ocupi de el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Îndesându-și mâinile În buzunare ca să scape de frig. Am făcut șase, mai avem șaptezeci și opt. Watson mormăi. — Lasă. Logan Îi zîmbi. Dacă ești foarte, foarte cuminte, Îți fac cinste cu o halbă când terminăm. Asta păru s-o-nveselească un pic și Logan era pe punctul de a plusa cu o invitație la cină, când Își văzu reflexia În geamul de la mașină. Era prea Întuneric să poată desluși prea multe detalii la clădirea din spatele lui, dar ferestrele străluceau ca ochii de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
dezmembreze corpul unei fetițe? Cameron se cutremură, dar nu spuse nimic. — Vezi tu, știm că ai Încercat să tai cadavrul, dar n-ai putut, nu-i așa? Ți s-a făcut rău. Așa că ai vomitat. Doar că ai dat un pic În tăietură. Insch zâmbi ca un rechin. Știai că putem obține ADN din vomă, domnule Anderson? Deja am făcut analizele. Acum nu mai trebuie decât să-l potrivim cu al tău și te-ai dus naibii. Brusc, poza lui Cameron

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
care pâlpâia și la detestabila mamă a lui Strichen. Doar că nu-mi place să Încalc ordinele inspectorului. — Nu te spun dacă nici tu nu mă spui. Agentul Rennie apucă una din gecile groase care atârnau În hol. Mirosea un pic a cartofi prăjiți râncezi, dar avea să țină frigul la distanță. Vrei să mă pupi, să-mi poarte noroc? o linguși el. — Nici măcar dac-ai fi ultimul bărbat de pe pământ. Îl Împinse către ușă. Și ia și niște chipsuri. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

o pasiune copilărească, nejudecată. Mă auzi, Petre, auzi cum vreau să te alung din suflet? Taci? De ce taci, Petre? Nu-ți pasă? De ce nu pleci tu, dacă nu-ți pasă? Petre, te iubesc, nu pleca, nu mi-ai schimbat nici un pic iubirea, rămâi lângă mine așa cum ești, așa cum sunt, așa cum vom fi amândoi oameni pe pământ, fără iluzii deșarte, fără visuri bolnave. Eu cred că niciodată nu-mi vei da dragostea ta, dar mă voi zbate ca până acum să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
nu pot fi același E o crâncenă alergare a lucrurilor Dinspre originea lor indiferentă, inertă, Către afirmarea autoreflexivă În alții. Prea se vântură atâtea gesturi tandre dinspre mine spre pulpele femeii Și buruienile rodesc altfel când le scarpini cu un pic de perfecțiune Mă Învățasem din cărți siropoasa iubire de viață Am tulburat toate izvoarele până unde nu s-a mai putut Ce se mai văietau visele mele tuberculoase sinucigându-se În aerul stătut Mi-am pipăit gândurile șubrede, depășindu-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
În favoarea apariției revistei. Are prieteni la arhitectură și medicină, astfel că a strâns aproape două mii. „Văd că ai vrea să fii redactor-șef al revistei care nu există Încă.“ „Va exista“, răspunde el sigur pe sine. „Dar tu n-ai pic de talent și numai faptul că ești nepotul rectorului nu ajunge ca să conduci o revistă literară.“ Mă privește cu ură. (luni) Discut Îndelung, aproape la fiecare curs de literatură, cu poeta G.M. despre Ion Barbu. Azi, când ieșim din amfiteatrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
mai mic preț posibil, În mod banal, prozaic. Poate vei veni și tu o dată să mă cumperi, dar pe tine te voi refuza, oricât Îmi vei oferi. Ce izbucniri nebune aseară la beție, acuma-i dimineață ș-am adormit un pic, dar capul tot mă doare, mă doare tot din mine. Acum nu mai tremur, dar nu mai știu nimic. Idioată sunt! Ce amorțeală În mintea mea. De ce-s neliniștită și ce aștept, pe cine? 23 aprilie 1963 (marți) S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

îndoia de acest lucru, căci era logic structurată și, gândea el, infinită. Puteai scrie un număr infinit de melodii dacă voiai, deci nu prea aveai cum să te plictisești. Dar cum se face asta? De pildă el, nu avea niciun pic de creativitate. Așa gândea, cel puțin. Luase la un moment dat lecții de pian și, în ciuda faptului că se îndrăgostise nebunește de profesoară, nu reușise să ajungă prea departe. Singurele amintiri pe care le mai are legate de acest instrument

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pe nume Anthony Calvert. Era întins pe spate pe măsuța de cafea din sufragerie, cu membrele legate de picioarele mesei. Abdomenul fusese pur și simplu secționat până la coloana vertebrală. Sachs îi descria acum rana lui Rhyme. - Păi, spuse detectivul fără pic de emoție în glas, e consecvent. - Consecvent? - Da, eu spun că merge în continuare cu tematica magiei. Frânghii în primul caz, iar acum tăieturi. O întrebă apoi pe Kara, aflată încă în locuința lui Rhyme: - E un truc de magie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
sarcină: protejarea lui Bell. Amelia Sachs sunase și raportase că verifica orice ființă umană pe care o zărea, indiferent de vârstă, rasă sau talie (tocmai urmărise și legitimase un gardian mult mai înalt decât Weir și fără să semene vreun pic cu acesta, dar care o privise ciudat - se dovedise până la urmă că îl cunoscuse pe tatăl eiă. Terminase de inspectat o aripă a clădirii și urma să o înceapă și pe cealaltă. Sub comanda lui Sellitto și Bo Haumann, echipele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
s-a terminat. - A, da, Cirque Fantastique, incendiul, clătină Rhyme din cap cu gravitate, adăugând: Și totuși... Loesser se încruntă, măturând încăperea cu privirea, încercând să deslușească sensul celor spuse de Rhyme: - Ce? Ce vrei să spui? - Ia gândeșet-te un pic. Mai devreme în seara aceasta. Ești în Central Park, privești flăcările, fumul, distrugerea, asculți țipetele... Te gândești că ar fi mai bine să pleci, căci vom începe să te căutăm cât de curând. Ești pe drum spre casă. Cineva, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
dar ne temeam că ai să scapi. Ai tendința să faci așa ceva, știi bine. Și am presupus că vei urma un traseu complicat până la locul în care locuiai. Așa că am rugat-o pe Kara să se deghizeze și ea un pic. Se pricepe. Abia dacă am recunoscut-o eu. Când s-a ciocnit de tine, ți-a lipit senzorul de ceas. Sachs continuă: - Am fi putut să te prindem chiar pe stradă, dar deja aveai experiență cu evadările. Oricum, voiam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
uite cine a venit. Bună, draga mea. Dumnezeule, se gândi Kara, privindu-i ochii sclipitori. S-a întors. Chiar s-a întors. Se îndreptă spre femeie și o îmbrățișă, apoi trase scaunul mai aproape. - Cum te simți? - Bine. E un pic răcoare în seara asta. - Am să închid fereastra. Kara se ridică și o închise. - Credeam că nu o să mai ajungi, scumpo. - Am avut o seară agitată. Am să îți spun ce am făcut, mamă. Nu o să îți vină să crezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

cu brațele. Cred că intră trei cât tine în halatul ăla uriaș al ei. N-are nimic de-a face cu tine. Îmi aduc aminte de vremurile când erai rotunjoară și moale. Să știi că ți-ar mai trebui un pic de cărniță. —Dă-te la o parte, Charlie, hai. N-am acum timp de toate prostiile astea. Vreau să pregătesc odată cina și apoi să strângem masa, ca să-mi pot finaliza raportul. Nici nu știu de ce ne mai deranjăm să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Strigă-mă dacă ai nevoie de mine, o să lucrez puțin până e gata. Simțeam cum se acumulează în mine sentimentul de martiriu și cum mă scufund în el în vreme ce curățam un cartof mare, plin de noduri. Întotdeauna mă ajută un pic de bombănit la chiuvetă când îmi plâng de milă, chiar și-atunci când știu că sunt total absurdă. „Bine - e absolut în regulă, am bodogănit eu încet, tu vezi-ți de munca ta importantă, ce contează raportul meu, poate să aștepte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
încât să se amestece în bătăile și certurile lor. Am decis să fiu cu mintea la problemele de la Archer câtă vreme terminam plăcinta și, după ce am pus-o la cuptor, m-am dus sus cu intenția să mă aranjez un pic în dormitor, dar m-am oprit în pragul camerei lui Ben. Am bătut tare, sperând că ascuțimea sunetului își va croi drum prin conștiința lui, printre notele neîncetate, ritmice ale muzicii rap, dar după vreo două secunde am deschis ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
să le-o dea, atunci ar fi posibil să fie toată lumea fericită. Păcat că mama e atât de bună la bară. Eu cred că e vorba mai degrabă de abordarea aia cu „solidaritatea feminină“; e clar că judecătoarea e un pic partizană pentru că se apelează la feminitatea ei; mai ales din partea unei persoane drăguțe. Probabil că, fiind ea însăși o zgripțuroaică bătrână, se bucură că dă peste altă femelă care o mai poate identifica în cadrul aceluiași gen, ca să nu mai punem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
e tratată ca una dintre fete. Și totuși, nu mersese rău deloc. Și aveam chef să dau iar piept cu SavaMart, să-mi fac datoria de ființă umană, aducând un strop de bucurie în ziua fetei celei grase, apoi un pic de magie în bucătărie. În orice caz, voiam să-i dau lui Judy o pauză; tensiunea care se instalează în casă când își scrie ea rapoartele se întinde precum coardele de la pian - eu și copiii pășim cu grijă, de teamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Simțul umorului meu nu este cu totul neapreciat la tribunal, deși e puțin cam prea învechit, și exersat din plin, ca să fie atât de amuzant cum îmi pare mie, când stau în pat și planific. Dar, în general, înviorează un pic situația- măcar atât. Cu toate astea, presupune ca ascultătorul să fie cât de cât interesat, ca să poată asculta mai multe cuvinte odată. Sau, în cel mai rău caz, permite puțin contact vizual, cât să poată lua ființă însăși ideea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
încurajez, dar, dacă mă fac că nu știu ce vrea, o să zică de fiecare dată. N-am cum să ies bine. Proastă, așa crede că îs. Mă scuzați, zic io înainte să mai zică el ceva. Domnu’ Chipstead! Babalâcu’ a zâmbit un pic și s-a-ntors să se uite unde strigam. Doamne, domnu’ C arăta superb: dosu-i arată așa bine-n pantalonii ăia bleumarin de serviciu și nu-l vezi prea des, că-i ascuns sub haina aia lungă a lui, dar se apleca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
e bărbat cu totu’. Poate Gala3 - asta sună bine. O să-i scriu asta lu’ Crystal în scrisoarea următoare - ea-i mereu interesată de dosuri mișto. Îi plac alea musculoase - oare cum le zice? Vânjoase, sau așa ceva. Mie-mi plac un pic mai rotunjite. În fine, a venit într-un final, și babalâcu’ doar stătea și se uita la el. — Da, Stacey? Are și o voce superbă. —Pot să mă duc la masă acum, domnu’ Chipstead? Doar că-s în tură de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Eu pot să fac ceva? m-a întrebat. — Păi îmi puteți zice ce-i asta. Nu la asta mă refeream. Voiam să spun - păi, dacă e ceva ce pot face eu pentru tine - la modul ăsta, în general. Păreai un pic supărată. Când era domnul Chipstead aici. — Cartof dulce, am zis. L-am găsit. Ce tip ciudat. Unu’ din ăia de le plac femeile mari, cum le zic ei. De-a dreptu-nfiorător. Mă-ntrebam dacă pot să-l chem înapoi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
că-i genu’ ăla care face reclamații și-o să-mi aducă numai necazuri, așa că am tăcut din gură. — Poftim, Stacey, a zis. Îmi cer scuze că m-am amestecat - voiam doar să te ajut, să știi. M-am uitat un pic la el când mi-a dat banii și trebe să recunosc că fusesem un pic rea atunci că nu-i răspunsesem și așa mai departe. Mă privea cu o expresie așa îngrijorată că nu mai părea, de fapt, așa sinistru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
tăcut din gură. — Poftim, Stacey, a zis. Îmi cer scuze că m-am amestecat - voiam doar să te ajut, să știi. M-am uitat un pic la el când mi-a dat banii și trebe să recunosc că fusesem un pic rea atunci că nu-i răspunsesem și așa mai departe. Mă privea cu o expresie așa îngrijorată că nu mai părea, de fapt, așa sinistru - mai degrabă cum se uită mama când știe că mă doare și așa mai departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]