10,559 matches
-
oxigen și ca un absorbant de dioxid de carbon. Este utilizat in sistemele portabile de respirație si la scară largă de submarine și navete spațiale, având un volum mai mic decât al O (g). 4KO + 2CO → 2KCO + 3O Cloratul de potasiu este un oxidant puternic, fiind folosit în fabricarea chibriturilor și în agricultură ca erbicid. Potasiul reacționează în mod violent cu apa producând hidrogen gazos, care de obicei se aprinde. Este ținut în uleiuri precum cel mineral sau kerosen, pentru a
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
respirație si la scară largă de submarine și navete spațiale, având un volum mai mic decât al O (g). 4KO + 2CO → 2KCO + 3O Cloratul de potasiu este un oxidant puternic, fiind folosit în fabricarea chibriturilor și în agricultură ca erbicid. Potasiul reacționează în mod violent cu apa producând hidrogen gazos, care de obicei se aprinde. Este ținut în uleiuri precum cel mineral sau kerosen, pentru a opri reacția dintre metal și vaporii de apă prezenți în aer. Cu toate acestea, spre deosebire de
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
violent cu apa producând hidrogen gazos, care de obicei se aprinde. Este ținut în uleiuri precum cel mineral sau kerosen, pentru a opri reacția dintre metal și vaporii de apă prezenți în aer. Cu toate acestea, spre deosebire de litiu și sodiu, potasiul nu trebuie ținut definitiv în ulei. Dacă este menținut în acest mediu mai mult de șase luni spre un an, pe metal se poate forma peroxid sensibil la șoc, fiind un factor periculos care poate determina o explozie prin deschiderea
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
Dacă este menținut în acest mediu mai mult de șase luni spre un an, pe metal se poate forma peroxid sensibil la șoc, fiind un factor periculos care poate determina o explozie prin deschiderea capacului mediului colector. Este recomandat ca potasiul, rubidiul sau cesiul să nu fie stocate mai mult de trei luni, decât dacă sunt ținute într-un mediu cu gaz inert (fără oxigen) sau în vid. Corpul se protejează în mod natural de intoxicația cu potasiu prin dizolvarea și
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
Este recomandat ca potasiul, rubidiul sau cesiul să nu fie stocate mai mult de trei luni, decât dacă sunt ținute într-un mediu cu gaz inert (fără oxigen) sau în vid. Corpul se protejează în mod natural de intoxicația cu potasiu prin dizolvarea și excreția mineralului. În cazuri severe, o persoană va vomita, pentru a păstra limitele biologice ale sângelui în parametri optimi. Dacă excesul de potasiu nu poate fi înlăturat, se instalează problemele cardiace. Potasiul este extrem de coroziv și distructiv
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
fără oxigen) sau în vid. Corpul se protejează în mod natural de intoxicația cu potasiu prin dizolvarea și excreția mineralului. În cazuri severe, o persoană va vomita, pentru a păstra limitele biologice ale sângelui în parametri optimi. Dacă excesul de potasiu nu poate fi înlăturat, se instalează problemele cardiace. Potasiul este extrem de coroziv și distructiv asupra țesuturilor umane, iar toxicitatea potasiului metalic în organismul uman este aproape tot timpul atribuită anionului; își manifestă proprietățile toxice prin indigestie, absorbție dermală și ingestie
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
mod natural de intoxicația cu potasiu prin dizolvarea și excreția mineralului. În cazuri severe, o persoană va vomita, pentru a păstra limitele biologice ale sângelui în parametri optimi. Dacă excesul de potasiu nu poate fi înlăturat, se instalează problemele cardiace. Potasiul este extrem de coroziv și distructiv asupra țesuturilor umane, iar toxicitatea potasiului metalic în organismul uman este aproape tot timpul atribuită anionului; își manifestă proprietățile toxice prin indigestie, absorbție dermală și ingestie. Nu s-au raportat efecte carcinogenice, teratogenice sau mutagenice
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
În cazuri severe, o persoană va vomita, pentru a păstra limitele biologice ale sângelui în parametri optimi. Dacă excesul de potasiu nu poate fi înlăturat, se instalează problemele cardiace. Potasiul este extrem de coroziv și distructiv asupra țesuturilor umane, iar toxicitatea potasiului metalic în organismul uman este aproape tot timpul atribuită anionului; își manifestă proprietățile toxice prin indigestie, absorbție dermală și ingestie. Nu s-au raportat efecte carcinogenice, teratogenice sau mutagenice datorate expunerii cronice la potasiu. Inhalarea prafurilor și particulelor de potasiu
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
distructiv asupra țesuturilor umane, iar toxicitatea potasiului metalic în organismul uman este aproape tot timpul atribuită anionului; își manifestă proprietățile toxice prin indigestie, absorbție dermală și ingestie. Nu s-au raportat efecte carcinogenice, teratogenice sau mutagenice datorate expunerii cronice la potasiu. Inhalarea prafurilor și particulelor de potasiu pot irita ochii și căile respiratorii. Potasiul poate reacționa cu apa conținută de pasajul bronhial pentru a forma hidroxid de potasiu, care datorită causticității sale poate cauza distrugeri ale țesuturilor, arsuri, ulcerații. Vaporii de
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
potasiului metalic în organismul uman este aproape tot timpul atribuită anionului; își manifestă proprietățile toxice prin indigestie, absorbție dermală și ingestie. Nu s-au raportat efecte carcinogenice, teratogenice sau mutagenice datorate expunerii cronice la potasiu. Inhalarea prafurilor și particulelor de potasiu pot irita ochii și căile respiratorii. Potasiul poate reacționa cu apa conținută de pasajul bronhial pentru a forma hidroxid de potasiu, care datorită causticității sale poate cauza distrugeri ale țesuturilor, arsuri, ulcerații. Vaporii de potasiu în stare de oxid pot
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
tot timpul atribuită anionului; își manifestă proprietățile toxice prin indigestie, absorbție dermală și ingestie. Nu s-au raportat efecte carcinogenice, teratogenice sau mutagenice datorate expunerii cronice la potasiu. Inhalarea prafurilor și particulelor de potasiu pot irita ochii și căile respiratorii. Potasiul poate reacționa cu apa conținută de pasajul bronhial pentru a forma hidroxid de potasiu, care datorită causticității sale poate cauza distrugeri ale țesuturilor, arsuri, ulcerații. Vaporii de potasiu în stare de oxid pot de asemenea să irite ochii, nasul, gâtul
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
Nu s-au raportat efecte carcinogenice, teratogenice sau mutagenice datorate expunerii cronice la potasiu. Inhalarea prafurilor și particulelor de potasiu pot irita ochii și căile respiratorii. Potasiul poate reacționa cu apa conținută de pasajul bronhial pentru a forma hidroxid de potasiu, care datorită causticității sale poate cauza distrugeri ale țesuturilor, arsuri, ulcerații. Vaporii de potasiu în stare de oxid pot de asemenea să irite ochii, nasul, gâtul și căile respiratorii și pot cauza tuse, presiune toracală, stări de rău, vomă și
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
Inhalarea prafurilor și particulelor de potasiu pot irita ochii și căile respiratorii. Potasiul poate reacționa cu apa conținută de pasajul bronhial pentru a forma hidroxid de potasiu, care datorită causticității sale poate cauza distrugeri ale țesuturilor, arsuri, ulcerații. Vaporii de potasiu în stare de oxid pot de asemenea să irite ochii, nasul, gâtul și căile respiratorii și pot cauza tuse, presiune toracală, stări de rău, vomă și pneumonită. Poate reacționa violent sau chiar să explodeze în contact cu mucoasa umedă, ochi
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
ionici. Este constituent al unor minerale pegmatice, însă datorită solubilității sale ionice, este prezent în apă oceanelor și obținut din saramuri și argile. Pe scală comercială, litiul este izolat electrolitic dintr-un amestec de clorura de litiu și clorura de potasiu. Literatura de specialitate menționează că litiul (mai ales Li) a fost unul dintre puținele elemente sintetizate în urmă Big Bang-ului, desi cantitatea lui a scăzut semnificativ. Motivele dispariției și procesele prin care litiul este produs continuă să fie unul
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
mină de pe insulă Utö, Suedia. Cu toate acestea, abia în 1817 Johan August Arfwedson va descoperi prezența unui nou element în timp ce analiza minereul de petalit în laboratorul lui Jöns Jakob Berzelius. Acest element formă compuși asemănători celor ai sodiului și potasiului, desi carbonatul de litiu și hidroxidul de litiu erau mai puțin solubile în apă și mult mai alcaline. Berzelius numise materialul alcalin ""lithion"/"lithina"", din grecescul "λιθoς" ("lithos", însemnând "piatră"), sugerând descoperirea să într-un material solid, spre deosebire de potasiul descoperit
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
și potasiului, desi carbonatul de litiu și hidroxidul de litiu erau mai puțin solubile în apă și mult mai alcaline. Berzelius numise materialul alcalin ""lithion"/"lithina"", din grecescul "λιθoς" ("lithos", însemnând "piatră"), sugerând descoperirea să într-un material solid, spre deosebire de potasiul descoperit în cenușă plantelor și sodiul care este foarte abundent în sângele animalelor. Ulterior, va numi metalul din interiorul materialului solid ""lithium""., iar Arfwedson va demonstra că spodumenul și lepidolitul de asemenea conțin litiu. În 1818, Christian Gmelin a fost
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
success) să izoleze elementul pur din sărurile acestuia. Elementul a fost izolat abia în 1821, cănd William Thomas Brande a obținut litiul prin electroliza oxidului de litiu, process care a fost utilizat în trecut de către Șir Humphry Davy să izoleze potasiul și sodiul. Brande a descris unele săruri pure ale litiului, precum clorura de litiu și, folosindu-se de estimarea conținutului de litiu din oxidul sau (55% metal), a estimat masă atomică a metalului ca fiind în jurul valorii de 9.8
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
de către Robert Bunsen și Augustus Matthiessen. Descoperirea acestui procedeu a condus la producția litiului în scop comercial, incepand cu anul 1923, de către compania germană Metallgesellschaft AG, care au realizat electroliza unui amestec lichid de clorura de litiu și clorura de potasiu. Structura atomului de litiu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Li, litiul are 3 protoni și 7 neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Rază atomică medie este de 152 pm, rază
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
doar sub formă de compus. Litiul se găsește în zăcăminte pegmatitice, dar se poate obține de asemenea din apa de mare și argilă; la scară industrială, litiul este izolat electrolitic dintr-o mixtura de clorura de litiu și clorura de potasiu. Litiul se gaseste foarte putin răspândit în natură. În cantități mici însoțește potasiul și sodiul în unele roci, cum sunt "spodumenul", un silicat de litiu și aluminiu, LiAl[SiO], "lepidolitul", un fluoro- sau hidroxo-aluminosilicat de litiu, potasiu și aluminiu, LiKAl
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
poate obține de asemenea din apa de mare și argilă; la scară industrială, litiul este izolat electrolitic dintr-o mixtura de clorura de litiu și clorura de potasiu. Litiul se gaseste foarte putin răspândit în natură. În cantități mici însoțește potasiul și sodiul în unele roci, cum sunt "spodumenul", un silicat de litiu și aluminiu, LiAl[SiO], "lepidolitul", un fluoro- sau hidroxo-aluminosilicat de litiu, potasiu și aluminiu, LiKAl[Al(SiO)(OH, F)], "zinnwalditul", o varietate de lepidolit cu mult fier, etc.
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
și clorura de potasiu. Litiul se gaseste foarte putin răspândit în natură. În cantități mici însoțește potasiul și sodiul în unele roci, cum sunt "spodumenul", un silicat de litiu și aluminiu, LiAl[SiO], "lepidolitul", un fluoro- sau hidroxo-aluminosilicat de litiu, potasiu și aluminiu, LiKAl[Al(SiO)(OH, F)], "zinnwalditul", o varietate de lepidolit cu mult fier, etc. Cantități mici de compuși de litiu se găsesc în unele ape minerale, în diferite plante (că de exemplu, tutun, sfecla de zahăr, trestie de
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
de zahăr), etc. Litiul se obține, de obicei, prin electroliza clorurii de litiu topite. Este un metal moale; are cea mai mica densitate dintre metale. Prepararea litiului se face prin electroliza unui amestec de clorura de litiu și clorura de potasiu. Celulă metalică de litiu este construită dintr-un înveliș de oțel cu conținut scăzut de carbon, care funcționează drept catod și un container ce conține sare fuzionată și o tijă de grafit, care funcționează ca anod. Celulă este încărcată inițial
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
cu conținut scăzut de carbon, care funcționează drept catod și un container ce conține sare fuzionată și o tijă de grafit, care funcționează ca anod. Celulă este încărcată inițial cu un amestec de clorura de litiu (55%) și clorura de potasiu (45%); amestecul electrolitic se topește la aproximativ 400C, care este considerat mai jos decât punctul de topire al clorurii de litiu (610C). Încălzitori auxiliari încep să topească electrolitul pentru a se începe conducția electrică, iar în momentul când aceasta este
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
aerul, manganul formează un strat de oxid protector. Manganul se dizolvă ușor în acid sulfuric diluat. Manganul face parte din grupa elementelor care se presupune că sunt generate în stelele masive cu puțin înainte de exploziile de tip supernovă. Permanganatul de potasiu este un reactiv chimic des utilizat în laboratoare datorită proprietăților oxidante, dar și în medicină ca dezinfectant și pentru tratarea externă a bolilor infecțioase ale pielii. Se folosește de asemenea pentru tratarea bolilor parazitare ale peștilor. Oxidul-bioxidul de mangan(IV
Mangan () [Corola-website/Science/302786_a_304115]
-
la condițiile camerei) se află în stare lichidă. Are un miros puternic, neplăcut, de unde provine și numele său (din "bromos" înseamnă "miros urât"), posedând un caracter nemetal. Bromul formează compuși importanți, printre care bromurile (menționate mai sus, exemple: bromură de potasiu și bromură de sodiu) și acidul bromhidric. Unele utilizări importante ale bromului sunt în industria farmaceutică, fotografică (în acest caz se folosește sarea de argint numită bromură de argint), în pesticide, în tratamentele cu băi termale, etc. În antichitate, fără
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]