10,832 matches
-
interbelică, unii Vlahi au emigrat în Cadrilaterul dobrogean, alții precum Alcibiade Diamandi au început să promoveze regruparea Vlahilor într-un teritoriu compact și independența acestuia, proiectul respectiv, susținut de dictatorul italian Benito Mussolini dar ne-concretizat, luând denumirea pompoasă de „Principatul de Pind și Meglen”. „Legionarii” lui Diamandi s-au confruntat după toamna 1943 (când Mussolini a pierdut puterea iar Italia a trecut de partea Aliaților) cu rezistența comunistă greacă „ELAS” care a preluat controlul teritoriilor Vlahe, păstrându-l până la sfârșitul
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
celte și germanice cunoscute sub denumirea de belgi. În secolul al V-lea regiunea este ocupată de triburi germanice și aceasta intră treptat în componența Imperiului Carolingian. Până în secolul al XIV-lea regiunea intră în posesia ducilor de Burgundia cu excepția Principatului episcopal Liège care are o existență mai mult sau mai puțin independentă. În 1477 linia acestora se stinge, regiunea intrând în posesia habsburgilor. Din 1556 întreaga regiune intră sub tutela ramurii spaniole a casei de Habsburg, iar din 1713 aceasta
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
drepturi. Prima atestare documentară a robiei romilor pe teritoriul românesc datează din 3 octombrie 1385. Conform statisticilor, în jurul anilor 1850, o treime din țiganii Europei locuiau în Moldova și în Țara Româneacă, iar ponderea lor în raport cu populația din interiorul granițelor principatelor române era de 7%. La 22 decembrie 1855, Divanul Obștesc din Principatul Moldovei a votat "„Legiuirea pentru desființarea sclaviei, regularea despăgubirei și trecerea emancipaților la dare”". La 20 februarie 1856 domnitorul Barbu Știrbei a promulgat "„Legiuirea pentru emancipația tuturor țiganilor
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
3 octombrie 1385. Conform statisticilor, în jurul anilor 1850, o treime din țiganii Europei locuiau în Moldova și în Țara Româneacă, iar ponderea lor în raport cu populația din interiorul granițelor principatelor române era de 7%. La 22 decembrie 1855, Divanul Obștesc din Principatul Moldovei a votat "„Legiuirea pentru desființarea sclaviei, regularea despăgubirei și trecerea emancipaților la dare”". La 20 februarie 1856 domnitorul Barbu Știrbei a promulgat "„Legiuirea pentru emancipația tuturor țiganilor din Principatul Românesc”" pe baza unui text întocmit de Petre Mavrogheni și
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
era de 7%. La 22 decembrie 1855, Divanul Obștesc din Principatul Moldovei a votat "„Legiuirea pentru desființarea sclaviei, regularea despăgubirei și trecerea emancipaților la dare”". La 20 februarie 1856 domnitorul Barbu Știrbei a promulgat "„Legiuirea pentru emancipația tuturor țiganilor din Principatul Românesc”" pe baza unui text întocmit de Petre Mavrogheni și Mihail Kogălniceanu. Această lege elibera din sclavie și ultima categorie de robi, aceia care aparțineau proprietarilor particulari. O foarte mare parte din țigani au trecut prin procese de asimilare și
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
După cea de-a doua revoltă sârbă din 1815, Șerbia și-a dobândit o independență parțială, recunoscută oficial de Înaltă Poartă în 1830. În 1841, prințul Milan Obrenovici a mutat capitala de la Kragujevac la Belgrad. Odată cu dobândirea completă a independenței Principatului Șerbiei în 1878 și schimbarea în Regatul Șerbiei în 1882, Belgrad a redevenit acel oraș-cheie în Balcani și s-a dezvoltat rapid. Cu toate acestea, Șerbia a rămas, în ansamblul ei, o țară preponderent agrara, chiar și după deschiderea unei
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
nume fiindcă în momentul invaziei tătare din secolul al XIII-lea se afla în zona de frontieră a Rusiei medievale. A fost cunoscută (mai ales în perioada țaristă) și sub numele de "Rusia Mică", prin contrast cu "Rusia Mare", când principatul său medieval s-a separat de restul Rusiei, în urma invaziei tătare. În limba ucraineană "kraina" înseamnă "țară". Cele mai vechi așezări umane de pe teritoriul Ucrainei datează din preajma anului 4500 î.e.n., perioada de înflorire a culturii Cucuteni, din neolitic, într-o
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
Rusiei. Conform "Cronicii lui Nestor", elita rusă era constituită, inițial, din varegii din Scandinavia. Varegii au fost, ulterior, asimilați de populația slavă locală și au devenit parte din prima dinastie rusă, dinastia Rurik. Rusia Kieveană era compusă din câteva cnezate (principate) guvernate de cnejii înrudiți din dinastia Rurik. Cnezatul Kievului, cel mai prestigios și influent din toate principatele, a devenit subiectul rivalităților între rurikizi, fiind premiul cel mai de preț în lupta lor pentru putere. Epoca de Aur a Rusiei Kievene
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
ulterior, asimilați de populația slavă locală și au devenit parte din prima dinastie rusă, dinastia Rurik. Rusia Kieveană era compusă din câteva cnezate (principate) guvernate de cnejii înrudiți din dinastia Rurik. Cnezatul Kievului, cel mai prestigios și influent din toate principatele, a devenit subiectul rivalităților între rurikizi, fiind premiul cel mai de preț în lupta lor pentru putere. Epoca de Aur a Rusiei Kievene a început cu domnia lui Vladimir cel Mare ("Volodîmîr", 980-1015), care a îndreptat Rusia spre creștinismul bizantin
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
al forței militare. Aceasta a fost urmată de fragmentarea progresivă a statului, importanța puterilor regionale crescând din nou. După o ultimă revigorare, în timpul domniilor lui Vladimir Monomah (1113-1125) și a fiului său Mstislav (1125-1132), Rusia Kieveană s-a divizat în principate separate. Invazia mongolă din secolul al XIII-lea a devastat Rusia Kieveană, Kievul fiind complet distrus în 1240. Pe teritoriul Ucrainei de azi, Rusia Kieveană a fost urmată de principatele Halici și Volînia, care au fost unite, ulterior, sub numele
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
fiului său Mstislav (1125-1132), Rusia Kieveană s-a divizat în principate separate. Invazia mongolă din secolul al XIII-lea a devastat Rusia Kieveană, Kievul fiind complet distrus în 1240. Pe teritoriul Ucrainei de azi, Rusia Kieveană a fost urmată de principatele Halici și Volînia, care au fost unite, ulterior, sub numele de Halici-Volînia. La jumătatea secolului al XIV-lea, Halici-Volînia a fost supusă regelui polon Casimir cel Mare, iar centrul fostei Rusii Kievene, inclusiv Kievul, a fost preluat de Marele Ducat
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
din teritoriu este considerată ca parte din Alpi, însă o mică zonă este parte din bazinul râului Po. În antichitate această regiune era locuită de poporul celtic Helvetii. Regiunea este anexată statului roman relativ târziu, cel mai probabil la începutul principatului. În Evul Mediu suprafața actualului Canton Ticino era guvernată de Ducii de Milano. În secolul XV confederații elvețieni cuceresc văile de la sudul Alpilor în trei campanii succesive. Cantonul Uri a cucerit Valea Leventina în 1440. Între 1403 și 1422 câteva
Cantonul Ticino () [Corola-website/Science/297531_a_298860]
-
Franței, Francisc I și papa, regii nemaifiind interesați să sprijine reforma. Regii aveau nevoie permanent de fonduri, datorită creșterii aparatului birocratic și a necesităților militare cauzate de războaie. Motivația economico-politică a funcționat doar în statele mici, în orașe, cantoane și principate. Spre deosebire de Anglia, nici un alt stat absolutist nu a fost câștigat pe deplin de ideile reformei. Astfel, în perioade diferite și în diferite zone ale Europei, au apărut și s-au cristalizat idei reformiste, precum cele afirmate cu forță de Luther
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
este conducerea, a aceluia este și religia). Toleranța religioasă nu era recunoscută încă, ci doar era afirmat dreptul principilor de a impune religia pentru care au optat și supușii lor. Cine nu dorea să accepte schimbarea de confesiune, putea părăsi principatul. Astfel, reforma a avut succes în sud-estul Germaniei, în zona renană, diviziunea religioasă fiind durabilă. Faptele pioase, participarea la slujbele religioase, pomenile, pelerinajele, cumpărarea indulgentelor, sfintele taine (cu excepția botezului și împărtășaniei) nu mai erau necesare. Legătura cu divinitatea nu mai
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
au ajuns să domine Mediterana și să monopolizeze rutele comerciale către Orient. În sud, Sicilia devenise emirat islamic în secolul al IX-lea, înflorind până când a fost cucerită de italo-normanzi la sfârșitul secolului al XI-lea împreună cu mare parte din principatele lombarde și bizantine din Italia sudică. Printr-un șir complex de evenimente, Italia sudică s-a dezvoltat ca regat unitar, la început sub dinastia Hohenstaufen, și apoi sub și, începând cu secolul al XV-lea, cu dinastia de Aragon. În
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
de astăzi și a Bărăganului, în care predomina la acea vreme vegetația de stepă care se termina brusc spre sud cu întinderi de nisipuri mișcătoare apoi mlăștinoase în jurul Dunării. Muntenia este regiunea din sudul României care a format împreună cu Oltenia principatul medieval al Țării Românești, începând cu domnia lui Basarab I sau după alți istorici a lui Vladislav I (Vlaicu Voda) și până la unirea principatelor (1859). Toate capitalele Țării Românești s-au situat în Muntenia (cu excepția perioadei 1770-1771 când aceasta s-
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
mișcătoare apoi mlăștinoase în jurul Dunării. Muntenia este regiunea din sudul României care a format împreună cu Oltenia principatul medieval al Țării Românești, începând cu domnia lui Basarab I sau după alți istorici a lui Vladislav I (Vlaicu Voda) și până la unirea principatelor (1859). Toate capitalele Țării Românești s-au situat în Muntenia (cu excepția perioadei 1770-1771 când aceasta s-a aflat în Craiova). Până în secolul XVIII denumirea "Muntenia" se întindea și asupra Olteniei, care abia după stăpânirea habsburgică a început să fie percepută
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
administrat direct de către domnitor, iar teritoriul Olteniei (adica județele situate dincolo de râul Olt) era administrat de catre banii Craiovei, supuși domnitorului muntean. Între 1718-1739, când Oltenia a fost sub dominație habsburgică, Țara Românească a fost alcătuită numai din Muntenia. După Unirea Principatelor, în 1872 la o nouă împărțire teritorială s-a revenit la delimitarea medievală iar pe emblema Principatelor Unite au fost introduse separat, simbolurile Munteniei(vulturul) și Olteniei(leul) alături de bourul moldovenesc. După Marea Unire de la 1 decembrie 1918 Muntenia dispare
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
Craiovei, supuși domnitorului muntean. Între 1718-1739, când Oltenia a fost sub dominație habsburgică, Țara Românească a fost alcătuită numai din Muntenia. După Unirea Principatelor, în 1872 la o nouă împărțire teritorială s-a revenit la delimitarea medievală iar pe emblema Principatelor Unite au fost introduse separat, simbolurile Munteniei(vulturul) și Olteniei(leul) alături de bourul moldovenesc. După Marea Unire de la 1 decembrie 1918 Muntenia dispare ca regiune administrativă până în 1952 când se revine la împărțirea regională. După 1968 titlul de regiune Muntenia
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
victoria lui Basarab I de la Posada, acesta și (sau?) Vladislav I își extind stăpânirea asupra teritoriului Munteniei și al sudului Moldovei (sub denumirea de "Basarabia") în urma unor campanii victorioase împotriva tătarilor care ajunseseră stăpânitori peste aceste teritorii dând astfel naștere principatului medieval al Țării Românești cu capitala la Câmpulung. Acestea sunt județele actuale ale României aflate în întregime sau parțial în Muntenia:
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
fiind prima capitală a revoluției pe care o pregăteau oamenii "Frației": Nicolae Bălcescu, Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Magheru, Costache Romanescu, Cristian Tell înainte de a duce revoluția la București. Oltenia a fost un foarte puternic centru unionist. Chiar și după Unirea Principatelor, Oltenia continuă să fie regiunea cea mai fierbinte, în perioada războiului de independență, căci Oltenia devine, din nou, regiunea cel mai puternic implicată în război, trecerea Dunării de către armata română are loc la Corabia, iar teatrul principal de desfășurare al
Oltenia () [Corola-website/Science/296690_a_298019]
-
a Republicii Moldova prevalează asupra prevederii referitoare la limba moldovenească conținute în articolul 13 al Constituției. Denumirea politică de „limbă moldovenească” nu trebuie confundată cu denumirea lingvistică „graiul moldovenesc” care desemnează forma tradițională a limbii române populare vorbită pe teritoriile fostului principat al Moldovei în România (Moldova occidentală), Republica Moldova și Ucraina; limba română este limbă maternă pentru aproximativ 2,5 milioane de locuitori ai Republicii Moldova (76,5% din populația țării). La nivel de populație, deși majoritatea locuitorilor capitalei Chișinău și, conform sondajelor
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
rusa. La nivel oral, graiul moldovenesc și limba română standard sunt între ele ușor inteligibile, dar există diferențe de vocabular, care au următoarele cauze: Basarabia, provincie istorică din care face parte teritoriul actualei Republici Moldova, a fost parte componentă a principatului (voievodatului) românesc "Moldova" în timpul Evului Mediu. In 1812, însă, Basarabia a fost anexată de Imperiul Rus. În 1918 Sfatul Țării de la Chișinău a hotărât unirea cu România. În regiunea din stânga Nistrului autoritățile sovietice au înființat în 1924 RASS Moldovenească, ca
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
Cernăuți și Transcarpatia. În perioada de început a URSS, înainte de al doilea război mondial, au existat școli moldovenești și în alte regiuni. Așezăminte moldovenești sunt menționate în stânga Nistrului încă din secolul XVII, cu toate că acestea nu au făcut niciodată parte din Principatul Moldovei. Până la includerea acestui spațiu în Imperiul Rus la sfârșitul secolului XVIII, așezările s-au aflat sub stăpânirea tătarilor, cu excepția nordului inclus în Regatul Poloniei. Odată cu formarea în 1924 a "Republicii Sovietice Socialiste Autonome Moldovenești", limba română a fost introdusă
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
și cel mai mare oraș este Barcelona, al doilea cel mai populat municipiu din Spania. Constituie nucleul original și cel mai important și mai extins teritoriu al limbii și culturii catalane. Spre deosebire de Regiunea autonomă , cunoscută uneori și sub numele de "Principat" sau de "Catalonia strictă" (catalană: "Catalunya estricta"), există și regiunea istorică Catalonia, mai extinsă ca suprafață, care, pe lângă provincia autonomă Catalonia, include Catalonia de Nord (catalană: "Catalunya Nord"), o provincie a Franței din 1659, provincia vecină Valencia, (catalană: "València"), Insulele
Catalonia () [Corola-website/Science/296731_a_298060]