10,251 matches
-
același timp ne compătimesc pentru nivelul de trai scăzut la care am ajuns și curios este că toți știu ce belșug a fost în țara noastră. Domnule Ceaușescu, Dvs. trebuie să știți mai bine ca oricine că românul are multă răbdare, dar mai trebuie să știți că și răbdarea are o limită. Acest lucru îl știm de la părinții noștri. Nemțeanu Alecu, [mai] 1984, difuzată la 10 iunie 1984 Organ de miliție sau loterie? De fiecare dată când se apropie sezonul turistic
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
scăzut la care am ajuns și curios este că toți știu ce belșug a fost în țara noastră. Domnule Ceaușescu, Dvs. trebuie să știți mai bine ca oricine că românul are multă răbdare, dar mai trebuie să știți că și răbdarea are o limită. Acest lucru îl știm de la părinții noștri. Nemțeanu Alecu, [mai] 1984, difuzată la 10 iunie 1984 Organ de miliție sau loterie? De fiecare dată când se apropie sezonul turistic, mulți cetățeni români doresc să-și petreacă, și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
s-a luat pământul plătit cu câțiva lei la CAP și trebuie să fure ca să poată trăi de pe o zi pe alta, iar din puținul care se mai cultivă se mai și exportă. Domnule Ceaușescu, noi am ajuns la capătul răbdării, nu mai putem suporta. Singura soluție ca poporul român să-și recapete demnitatea de om este să urmeze exemplul poporului polonez. Deja au început greve și demonstrații la București, la Galați, în Valea Jiului și minerii din Maramureș. Dacă situația continuă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care au reușit, realmente, s-o dobândească cei care conduc astăzi destinele țării, cât și de lipsa capacității lor de a interpreta corect realitățile românești, de fumurile care le-au înfierbântat imaginația elucubrantă, delirantă, până la urmă. Dacă cineva ar avea răbdarea și documentarea necesară de a pune pe două coloane planificările partidului, ale conducătorului său necontestat și realizările de fapt (poate o veți face dvs. cândva!), ar vedea, cu o surpriză imensă, lipsa de acoperire a celor cocoțați în funcții de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu eram deloc asemeni: oficiali de partid, scriitori din toate generațiile, zgomotosul grup al „oniricilor”, amante, săteni din vecinătate. Mă simțeam Împovărat, Însingurat, Îmi reproșam că nu ținusem o mai strânsă legătură... niciodată nu știm când timpul nu mai are răbdare și fulgeră, brusc, separarea. * Timpul are grijă de urmările nebănuite ale aventurilor noastre. Dintr-o carte poștală primită de la Lena Paraschivescu, la finele anului 1971, nu mult după dispariția soțului, aveam să aflu că mă considera „un copil fidel al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În experiența cotidiană a cititorului... povestirile lui Kleist sunt poezie genuină, limba perfect clară. Nu vei găsi Înflorituri verbale, nimic pretențios”. În „tensiunea vizionară Între om și destin”, Kafka citește refuzul iluziilor, ca și al acrobațiilor verbale. „Modestia, Înțelegerea și răbdarea se aliau la Kleist În puterea necesară oricărei nașteri reușite.” Convins că poezia, arta sunt expediție, nu experiment, Kafka se definește În fața tânărului său interlocutor printr-un laconism și o simplificare ce ar putea contraria: „Poezia este totdeauna o expediție
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
parte din establishment-ul politic românesc, ci și cel cultural? Ce semnificație are marginalizarea sa (cu injuriile aferente) Încercată imediat după 1989, ca și Înainte, În Patria de care a rămas dureros și amoros Înlănțuit? Nu știm cine ar avea răbdarea să mai recepteze, astăzi, amarul unor asemenea Întrebări. Învățăturile revitalizatoare ale negației sale respiră, Însă, chiar și În câteva epistole modeste, ne place să credem. * Ion Negoițescu către Norman Manea ș1ț München, 30 noiembrie 1988 Dragă Norman Manea, Chiar dacă nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu pot cristaliza epic, În proza de ficțiune. Am și scris, cândva, Într-o anchetă asupra romanului românesc, În același sens. Nu Îndrăzneam a spera, atunci, În prea multe jurnale și memorii autentice, cuprinzătoare, poate pentru că nu aveam, eu Însumi, răbdarea de a-mi depăși nevrozele zilnice, descriindu-le conjunctura. Jurnalul reușește, În acest sens, deplin. Un titlu ca „Meseria de a bănui”, excelenta parafrază la Pavese, mi s-ar părea, Într-adevăr, perfect, ca emblemă a existenței românești În epocă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se convingă că nu fabulez. I-am descris pas cu pas cum se face potcoava de cal (cea de boi e diferită și mai puțin interesantă). Formidabil! Îți plăcea să lucrezi cu el? Nu, zic, era repezit și Își pierdea răbdarea, dacă nu prindeai repede ce e de făcut. Și avea și mâna grea...” Nu prea Înțeleg nici eu de ce se tot mira Geo Bogza că necunoscutul care Îl oprise pe stradă și despre care aflase doar că aducea un mesaj
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reconfirmă, până la urmă, și În sincopele senectuții. „Nu mai pot să mă supăr pe prieteni, pentru că nu mai am timp să mă Împac”, spunea Paul Georgescu, când era la vârsta dintre vârstele noastre... Într-adevăr, timpul are tot mai puțină răbdare cu noi și nici noi nu prea mai avem multă răbdare cu noi Înșine. * Cum poți lucra zi de zi la un institut israelian care se ocupă, masochist, de studierea antisemitismului?... M-am gândit adesea la Leon În această postură
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mă supăr pe prieteni, pentru că nu mai am timp să mă Împac”, spunea Paul Georgescu, când era la vârsta dintre vârstele noastre... Într-adevăr, timpul are tot mai puțină răbdare cu noi și nici noi nu prea mai avem multă răbdare cu noi Înșine. * Cum poți lucra zi de zi la un institut israelian care se ocupă, masochist, de studierea antisemitismului?... M-am gândit adesea la Leon În această postură și mai ales de când ne-am trezit, după 1989, „asociați”, ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Încordare și cu privirea ațintită spre viitor. Vrând-nevrând, aceasta se numește (paradoxal?) speranță, n-are alt nume. Aici, acasă, este așa cum știți. Ba, ceva și mai! Frig, frig, frig. Nu ne vedem aproape cu nimeni. N-avem nici chef, nici răbdare, nici condiții nu prea sunt” - scrie vechiul meu prieten din București. „Am intrat Într-o (lungă) fază de dependență față de alții și de nesiguranță (fază și mai lungă, indefinită) - Va trebui să ne acomodăm cu viața de pe o zi pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
români (români, nu din «naționalitățile conlocuitoare»), n-am Întâlnit nimic din amalgamul de vrăji și vrăjeli pe care o gașcă de pontifi, uzurpând și monopolizând reprezentarea culturii și spiritualității românești, le propagă drept specifice. În schimb, câtă tristețe și autoironie, răbdare și blândețe, zeflemea, mândrie și cultură adevărată, fără tricolor și cruce”. Și adăuga: „Apropo de «specificul românesc»: ce mult am iubit amestecul de zeflemea, autoironie și franchețe, cu ambele picioare pe pământ! Și ce mult Îmi lipsește aici, printre nemți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mi sono perso” - „La naiba, ăsta nu sunt eu. M-am pierdut pe mine În atâta amar de lume pe stradă”. Prin anii ’70, povestește criticul de artă Harold Rosenberg, Saul n-a mai suportat, Însă, situația. Și-a pierdut răbdarea: l-a sunat pe omonimul său din East Hampton. „Vorbesc cu Saul Steinberg?” a Întrebat artistul. „Da”, i s-a răspuns. „Dumneata ești chiar adevăratul Saul Steinberg?”, a insistat agresorul, subliniind, firește, cuvântul suspect. „Nu”, a răspuns, liniștit, bietul cetățean
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lupta noastră. Unii nu o cunosc, alții sunt indiferenți, iar câți dintre români nu ne dușmănesc și ni se pun în cale din prostie, din interes personal sau din suflete întunecate ce sunt. M-am gândit la Căpitan, la toată răbdarea lui în fața tuturor neînțelegerilor și răutăților omenești. Începusem să mă rușinez de sentimentul pe care l-am încercat la încheierea zilei aceleia și să-mi facă imputări de prea puținul spor pe care l-am obținut. Mă gândeam că, luându
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să nu dăm înapoi. Jertfa noastră se înalță sfântă Camarazi viteji, venim la voi. Cu dușmani mișei, care v-au ucis, Ne-om încleșta și-i vom nimici. Biruință, biruință, biruință, E al nostru gând. Făurit-am dârz și cu răbdare Armă nouă să vă răzbunăm, Cu credință-n jertfa voastră mare Pe morminte vrem să ne-nchinăm. Vă vom răzbuna, duhul cel vrăjmaș îl vom strivi ca și Arhanghelul. Răzbunare, răzbunare, răzbunare, Prin oțel și foc. Brațe tari de gărzi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu prietenul nostru, Călin, venea urcând dealul spre spital. În mijlocul lor, ținut de mâini venea copilul. N-au putut intra curând la mine. Au așteptat mult, până a venit din nou maiorul de jandarmi. între timp copilul nu mai avea răbdare. Un jandarm l-a luat de mână și l-a adus în cameră. Se deschide ușa și văd în fața mea un copil frumos și delicat ca o fetiță. Era îmbrăcat cu pantaloni scurți de catifea neagră, cu ciorapi albi de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
s-a îngrijit să fie prezenți toți acei pe care conta să-i împingă în opoziție față de Comandant. Adunarea a avut loc în casa lui Radu Budișteanu. Cu toate prevenirile, s-a dus și Comandantul acolo. Ceasuri întregi a avut răbdarea să asculte toate teoriile fiecăruia despre tactica de luptă pe care trebuia să o adopte Mișcarea Legionară. cât și asupra formei pe care urma să o aibă conducerea ei. Toate erau îndreptate împotriva lui. Nu s-a economisit nici timp
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Fier. A simțit în el chemarea de a se avânta în această vâltoare, pe care a stăpânit-o cu hotărârea și curajul lui de a înfrunta la fiecare pas primejdia morții. Voința lui nezdruncinată a condus lupta întregului an 1938. Răbdarea și nervii săi tari au putut birui toate greutățile de reorganizare ale Legiunii, atunci când trebuia întâi să se apere și să lovească un dușman mult superior pe toate terenurile de luptă. În 1939 când, pentru o vreme oarecare, posibilitățile de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
N-a plecat cu gândul să ajungă șef al Mișcării Legionare și n-a acceptat aceasta decât atunci când s-a convins și el și legionarii că nu sar fi putut altfel. Câte greutăți au fost de întâmpinat și de câtă răbdare a fost nevoie! Adversarul a căutat să-l combată și pe planul intern al Mișcării, favorizând ambiții și scăderi omenești ce nu se puteau ridica la un grad mai înalt de înțelegere legionară. Căpitanul s-a prezentat în fața istoriei românești
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
trăia refugiindu-se din calea așa zișilor „eliberatori”, ascunzându-și copii și femeile prin poduri, de ochii bestiali ai ostașilor armatei roșii. Cazurile de jafuri, de ucideri, de violuri și samavolnicii nemaiîntâlnite erau la ordinea zilei. Regele care nu avusese răbdarea și înțelepciunea să-l lase pe Antonescu, să încheie un armistițiu legal cu trupele față în față, ale cărui condiții erau în faza de finalizare, a deschis poarta dușmanilor, iar el se refugiase undeva în Oltenia. Țara trăia un naufragiu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
închisorilor, vedeam soluția pe această linie și pentru dânsul. De la masaje am trecut la conducerea piciorului cu mâna, imitând mișcarea făcută normal, pentru a face pasul. Desigur era foarte dureros pentru pacientul nostru, dar timp aveam la dispoziție nelimitat și răbdare din partea mea deasemeni. Mai greu era pentru D-nul Pătrașcu căci îl vedeam cum închidea ochii și strângea din dinți de durere. Trebuia perseverență și pentru dânsul și pentru noi, care îl ajutam. Căutam să-l ambiționez, acuzându-l de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ca și dispariția unora prin moarte, cum au fost și cele două cazuri de sinucidere, menționate mai sus, îmbolnăvirea gravă a unora, i se imputau lui Nicolae Petrașcu atât de către Crăciun, cât și de unii dintre camarazii, ajunși la limita răbdării, în momentul când puteau să comunice cu el. Încet, încet se instituise în conștiința lui un complex de vinovăție, care se agrava cu orice nouă știre despre înrăutățirea situației unora dintre camarazii lui de suferință. În Mișcarea Legionară, aceasta armată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și l-a aruncat în farfurioara de pe masă. — Trebuie să aștepți pentru binele tău. Dacă ești nechibzuit și te apropii prea mult de ea acum, o să dai de bucluc. S-au mai văzut asemenea cazuri. Trebuie să mai ai puțină răbdare. Am încuviințat tăcut. Oricum, n-aveam cu cine vorbi. În plus, apucasem să schimb două cuvinte cu Umbra, așa că nu-mi rămânea decât să aștept să se ivească ocazia potrivită. Paznicul se ridică și se duse la chiuvetă. Bău câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Cincisprezece minute. Deci, treizeci de minute funcționează, cincisprezece minute pauză. Ar trebui să ajungă cât să ne mișcăm între birou și laborator. Bateria are capacitate cam mică. Oricum, mai bine decât nimic, mi-am zis resemnat. Să ne înarmăm cu răbdare! Nu avem de ales. Am scos mașina din parcare și-am pornit la drum. Ne-am oprit la un supermarket non-stop pentru două cutii de bere și o sticluță de whisky. Am tras mașina într-o parcare, am băut berile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]