11,500 matches
-
grav. — Adică? A vrut să zică ceva, a oftat adânc și apoi a clătinat puternic din cap, disperată. — N-am timp să-ți explic acum. Trebuie să fugim. E singurul mod în care ne mai putem salva. Chiar dacă te doare rana de la burtă... tot e mai bine decât să murim aici. — Bine, am zis resemnat. Am luat-o la goană, ca nebunii, de-a lungul șanțului. Eram legați unul de altul cu funia. Fata agita ritmic lanterna în sus și-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
seismografic dințat. Rucsacul îmi sălta în spate și auzeam lucrurile dinăuntru zdrăngănind: conservele, termosul, sticla de whisky. Aș fi vrut să mă opresc și să arunc tot ce nu-mi trebuia, dar n-aveam răgaz nici măcar să mă gândesc la rană. Pe deasupra, mai eram și „în lesă“, așa că nu puteam slăbi pasul. În bezna aceea neagră, gâfâitul fetei și zdrăngănitul lucrurilor din rucsac au fost acoperite de un zgomot puternic. Cu cât înaintam mai mult, cu atât se auzea mai clar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
facem nimic. Am fugit tare mult. Nici nu știu cât. Puteau foarte bine să fi fost trei-patru minute sau treizeci-patruzeci de minute. Pierdusem complet noțiunea timpului din pricina spaimei și a zăpăcelii. Îmi paralizaseră resortul interior cu totul. Uitasem de oboseală, uitasem de rană. Simțeam o amorțeală ciudată în ambele coate, dar asta era tot în materie de senzație fizică, singura pe care o percepeam în timp ce continuam să fug nebunește. Nu-mi rămăsese decât dorința de a fugi. Picioarele se mișcau și loveau pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în gât, mă zgâriasem la piept. Toate astea le aveam sub control, dar de la brâu în jos, nimic. Nici o senzație. Poate nu mai aveam partea de jos. Posibil să se fi pulverizat din pricina șocului. Să se fi desprins chiar în dreptul rănii de la burtă. Picioarele, unghiile, penisul, testiculele... Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mi se părea mai anormal să se fi întâmplat așa ceva. Cu siguranță că aș fi simțit și alte dureri, nu numai pe cea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
funia deoparte și am decis să mă ridic în mâini. Trupul îmi atârna greu, lespedea era plină de sânge și foarte alunecoasă. Nu pricepeam de ce era așa, dar nici n-aveam timp să mă gândesc la fleacuri. Mi-am atins rana de colțul stâncii și am avut senzația că iar mă tăia cineva cu cuțitul. Parcă mă călca intenționat în picioare... mă călca până-mi făcea praf trupul, mintea, propria-mi existență. Cu toate astea, reușeam să urc centimetru cu centimetru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-mi existență. Cu toate astea, reușeam să urc centimetru cu centimetru. Cureaua pantalonilor ajunsese la marginea lespezii, dar în același timp funia de nailon de care era legată cureaua mă trăgea în față. În loc să mă ajute, mă încurca mai tare. Rana mă durea de vedeam stele verzi și nu-mi puteam concentra eforturile pentru ceea ce aveam de făcut. — Nu trage de funie! am țipat eu întorcându-mă spre lumină. Încerc să mă descurc singur. Nu mai trage! — Ești teafăr? — Să zicem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
când în când privirile și vedeam lanterna fetei fluturând în aer, dar nu eram capabil să apreciez distanța din pricina luminii care-mi bătea în ochi. Poate era îngrijorată și aștepta să ajung sus mai repede. Începuse iar să-mi pulseze rana de la burtă. Capul mă durea și el de la căzătura zdravănă. Oricum n-aveam ce face în poziția în care mă aflam. Nu-mi rămânea decât să suport durerile cu stoicism. Când am ajuns destul de aproape de vârf, lumina lanternei era îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fata a strivit-o imediat cu talpa tenisului. Am simțit o arsură pe piele. Când am întors puțin capul spre stânga, fără să vreau, am crezut că o să-mi plesnească pielea precum coaja unei roșii răscoapte. Dacă mai continuam cu rănile vreo săptămână, eram bun de pozat pentru afișe cu reclamă făcută plasturilor din vitrinele farmaciilor. Tăiat la burtă, lovit la cap, cu vânătăi de la lipitori... Ca să fie și mai comică situația, poate nu strica și un penis în erecție incompletă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întunericul. Nu se auzea decât clipocitul provocat de mâinile și picioarele noastre. Ecoul părea mult amplificat în beznă. Abia după ce-am intrat în apă, mi-am dat seama că uitasem să-l rog pe Profesor să se ocupe de rana mea. Sper că nu înoată pe-aici și peștii ăia cu gheare, nu? am zis eu arătând în jur. — Nu, bineînțeles. Sunt doar un mit. Sau cel puțin așa sper, spuse ea. Cu toate asigurările ei, n-am fost capabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
plină de religii și mituri, dar când e vorba de moarte, toate seamănă între ele. Orfeu a traversat râul Styx, dar nu cu bocceluță pe cap. Vechii greci au fost mult mai deștepți decât mine. Începuse să mă supere și rana, dar nu voiam s-o bag în seamă. Nu-mi ajuta la nimic. Oricum, nu era o rană mortală, chiar dacă se deschisese iar. Chiar nu ești supărat pe bunicul meu? Vocea ei a răsunat din adâncurile beznei. Mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
râul Styx, dar nu cu bocceluță pe cap. Vechii greci au fost mult mai deștepți decât mine. Începuse să mă supere și rana, dar nu voiam s-o bag în seamă. Nu-mi ajuta la nimic. Oricum, nu era o rană mortală, chiar dacă se deschisese iar. Chiar nu ești supărat pe bunicul meu? Vocea ei a răsunat din adâncurile beznei. Mi-a fost greu să-mi dau seama dincotro venea. — Nu știu ce să zic. Și ecoul vocii mele venea parcă dintr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
siguranță exista un tunel. Mi-am sprijinit coatele de o ieșitură în stâncă, am pus un picior într-o scobitură și m-am ridicat deasupra. — Am găsit-o! Vocea mea a răsunat ciudat din pricina durerii pe care o simțeam în rana ce pulsa puternic. — Slavă Domnului! exclamă ea. I-am luat lanterna din mână și am tras-o și pe ea sus. Ne-am așezat în fața grotei. Tremuram de frig. Mi se udaseră pantalonii și cămașa. Aveam senzația că înotasem într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mașinilor în America. Dar absolut nimeni nu știa că eu mi-am petrecut toată noaptea în labirintul subteran, că am înotat în apă rece ca gheața, că lipitorile mi-au supt sângele, că am strâns din dinți de durere din cauza rănii de la burtă. Oamenii habar nu aveau că pentru mine lumea adevărată se va termina în douăzeci și opt de ore și patruzeci și două de minute. Nu cred că ar fi interesat pe cineva așa ceva și nici nu se transmitea la știri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sac cu nisip. Nu mai puteam pune frână situației. Eu, care nici n-am mai apucat să văd stelele de câteva luni! — Nu mai suport, am zis. — Ce nu mai suporți? mă întrebă fata. — Întunegrii, mirosul de mucegai, pantalonii uzi, rana care pulsează de durere... Nici măcar nu știu cum e vremea de afară. Ce zi e azi? — Mai ai puțină răbdare. Se termină imediat coșmarul. — E un talmeș-balmeș în capul meu. Nu-mi pot aminti nici măcar cum arată lumea de afară. Toate imaginile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu te mai gândi la nimic. Mai avem puțin și ieșim. Am decis să-mi alung gândurile. Dar pentru că nu mă mai gândeam la nimic, mi-am dat seama că pantalonii uzi mi se lipiseră de picioare, îmi era frig, rana mă durea. Mi se părea ciudat că nu-mi venea să urinez cu toate că îmi era frig. Oare când făcusem pipi ultima oară? Am încercat să mă concentrez ca să-mi pot aminti, dar degeaba. Oricum, de când am coborât în subteran n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pus să-mi fac bagajele și-am plecat imediat. N-am apucat nici să merg la toaletă. Dar înainte de asta? Am făcut eu ceva, dar nu-mi aminteam exact. A, da, am fost la doctor. Cred că mi-a cusut rana. Nu mai știam cum arăta, dar sigur a fost doctor. Era îmbrăcat în halat alb. M-a cusut deasupra părului pubian. Oi fi făcut pipi înainte sau după aceea? Nu mai știu. Cred că nu. M-ar fi durut cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de timp și arăta ca o ceapă uriașă, umflată de apă. Nu-mi mai era nimic clar. Totul se învârtea în capul meu ca roata norocului. Evenimentele se apropiau sau se îndepărtau. Nu le puteam localiza. Când naiba îmi făcuseră rana de la burtă cei doi? Când am așteptat-o pe fată la supermarket, dis-de-dimineață, înainte sau după? De ce naiba mă preocupă atât de mult problema urinatului? Hei! strigă ea, apucându-mă de cot. Am ajuns la ieșirea din canal. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Police. I-am spus tare adresa și m-am rezemat relaxat de spătarul banchetei. — De ce sunteți atât de murdari? ne întrebă șoferul, privindu-ne prin oglinda retrovizoare. — Ne-am caftit pe ploaie, zise fata. — Arătați îngrozitor, comentă el. Dumneata ai rana ai oribilă la gât... — Știu, am zis. — Nu-i nimic. Pe mine nu mă deranjează asemenea lucruri, zise el. — Cum așa? întrebă fata. — Sunt tânăr, pasionat de rock și nu iau decât pasageri dispuși să asculte o asemenea muzică. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar pur și simplu nu-mi face plăcere. Mi-am șamponat părul, m-am spălat repede, m-am bărbierit, m-am spălat pe dinți. Mi-am pus chiloți curați și niște pantaloni uscați. În ciuda faptului că trecusem prin momente grele, rana de la burtă mă durea mai puțin decât cu o zi în urmă. Până n-am intrat în cadă, uitasem cu totul de ea. Fata stătea în pat, își usca părul și citea mai departe Balzac. Ploaia n-avea de gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
legate de: ameliorarea condiției organismului în stările de alergie prin diminuarea producerii și eliberării de histamină; menținerea stratului de colagen, esențial în păstrarea bunei structuri a stratului exterior al pielii epiderma; rolul său esențial pentru absorbția vitaminei C; facilitarea vindecării rănilor; întărirea capilarelor sanguine, motiv pentru care este recomandat în tratamentul venelor varicoase, ulcerațiilor și hemoroizilor; cancer recidivant (Mateescu, 2005). MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE 86 Mineralele 233 din polen: sodiu, potasiu, nichel, titan, vanadiu, crom, fosfor, zirconiu, beriliu, bor, iod234, zinc
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
și pastișarea prefăcut naivă a unor șabloane și locuri comune ale limbajului curent, utilizarea cu distorsiuni ironice sau afectuoase a unor rezonanțe intertextuale trimițând la surse culte sau populare, confesarea directă sau prin interpuși, jovialitatea intonației, care uneori ascunde o rană: „Aflați despre mine că o duc foarte singur/ ca un tren fără cale ferată și gări/ că o duc în beție de toamnă-mpușcată/ cu arome de struguri putrezind lângă nări/ ceea ce vă doresc câteodată și vouă...” În unele poezii apar
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
scoată lucru curat din tină? - Nimeni!”) și înverșunare a Creatorului împotriva lui („Ce sunt eu, Doamne: fiară ori mare-ntărâtată,/ De-ai pus tu împrejuru-mi atâtea îngrădiri?”). Capacitatea de a transpune un conflict interior în simboluri și imagini sugestive („De-a rănilor dogoare și bulgării de piatră,/ Pe care-mi culc durerea, sub mine se topesc”) și de a exprima liric o filosofie străveche, precum și armonia versurilor au făcut ca, în epocă, Iov să fie considerată una dintre cele mai bune scrieri
GARBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287167_a_288496]
-
1991; Introducere în retorica juridică, Craiova, 1993; Zero dinamic, Craiova , 1994; Retorica oglinzii, București, 1995; Ademenirea, Brâncoveni, 1995; George Bacovia sau Monologul pe mai multe voci, Iași, 1996; Retorică. Oratoria greacă și latină, Craiova, 1996; Grădina din pustiu, Craiova, 1997; Rana întunericului, Craiova, 1998; Cioran sau Mântuirea prin negare, Craiova, 1998; Sărbătoarea pierderii, postfață George Astaloș, București, 2001; Poeme, Drobeta-Turnu Severin, 2001; Antologia lecturii, Craiova, 2001; Mărturisiri recuperate, Craiova, 2001. Ediții: Poeți olteni (1944-1980), pref. Marin Sorescu, Craiova, 1982; Poezie și
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
înăuntru. [...] Are o față întunecată și nu l-am văzut zâmbind niciodată. E un adevărat gramatic. El transcrie în aur psaltirea” (VII. Celălalt Ferapont); „Dedesubtul celuilalt Ferapont e celălalt Lazăr. Dedesubtul celuilalt Lazăr nu mai e nimeni. Cenușa picură pe rănile lui și-i acoperă trupul. El nu scrie la nici o psaltire. E prea slab ca să mai poată scrie ceva. Fiecare rană a lui e ca o fântână. Într-una din rănile sale stau eu și-mi continui psaltirea. Fratele Daniel
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
VII. Celălalt Ferapont); „Dedesubtul celuilalt Ferapont e celălalt Lazăr. Dedesubtul celuilalt Lazăr nu mai e nimeni. Cenușa picură pe rănile lui și-i acoperă trupul. El nu scrie la nici o psaltire. E prea slab ca să mai poată scrie ceva. Fiecare rană a lui e ca o fântână. Într-una din rănile sale stau eu și-mi continui psaltirea. Fratele Daniel nu știe nimic din toate astea. El îmi va continua psaltirea” (VIII. Celălalt Lazăr); „Se sfârșea luna april și începea luna
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]