10,216 matches
-
din secolul al XIX-lea menționăm pe arhimandritul grec Inochentie care a devenit în anul 1820 mitropolit de Ilicopoleos și pe ieromonahul Iosif Gheorghian (1864), viitor mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române. În perioada administrării mănăstirii de către călugării greci s-a refăcut pictura murală originală în tehnica „a secco” (tempera), a fost adăugat un amvon baroc fixat în peretele nordic al naosului și un cafas în pronaos. Legea secularizării averilor mănăstirești din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii de moșiile deținute, iar
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
iar la baza absidei Sfinții Ierarhi. Singurele picturi originale păstrate sunt "capetele lui Iisus și al îngerului" din altar, scene din "Ciclul patimilor" pictate pe absidele naosului și bustul unui "profet" de pe peretele nordic al pronaosului. Celelalte picturi au fost refăcute în secolul al XIX-lea. Tabloul votiv, aflat pe peretele despărțitor dintre pronaos și naos, a dispărut în secolul al XVIII-lea. În anul 2002 a fost realizată o expertiză tehnică a picturii din biserica Mănăstirii Popăuți, constatându-se o
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
a fost devastată în timpul războiului ruso-turc din 1769-1774, chiliile au fost arse și zidurile prăbușite. În anul 1785 s-au efectuat lucrări de reparație a lăcașului de cult, sub îngrijirea egumenului Anania, mitropolit al Sevastiei. Cu acest prilej, au fost refăcute zugrăvelile și iconostasul de către zugravul grec Veniamin din Troada și s-a adăugat o tâmplă, importantă din punct de vedere artistic. Mitropolitul Anania a înființat aici și o școală de catiheți, care a funcționat până la desființarea mănăstirii. La această școală
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
în 1852. Ei sunt mai mici (și apar de jos fără limbă). Podul a primit numele actual în 1898. El a fost proiectat pe secțiuni și transportat din Marea Britanie în Ungaria pentru construcția finală. Structura metalică a podului a fost refăcută și consolidată în 1914. În timpul celui de-al doilea război mondial, el a fost grav avariat în Asediul Budapestei, fiind reconstruit și redeschis în 1949. În 2001, pilotul maghiar Péter Besenyei a zburat cu avionul chiar pe sub pod, manevră care
Podul cu Lanțuri din Budapesta () [Corola-website/Science/316586_a_317915]
-
Edwards) în "Top Gun" și a apărut în mai multe scene. Ryan a jucat rolul "Lydia Maxwell" în filmul "Spațiu interior", în care a jucat și fostul ei soț, Dennis Quaid. Apoi, Ryan a apărut în filmul de gen noir, refăcut ("D.O.A.") și în filmul de acțiune ("Garnizoana"). Primul ei rol major ca protagonist a fost în comedia romantică "Când Harry a întâlnit-o pe Sally..." (1989), în care a jucat alături de actorul de comedie Billy Crystal. Modul în
Meg Ryan () [Corola-website/Science/316584_a_317913]
-
de modernizare a lăcașului de cult. Astfel, în 1973 a fost introdusă încălzirea centrală și în 1974 apa și instalațiile sanitare. În 1975 a fost înlocuită pardoseala din plăci de piatră cu o pardoseală din mozaic roman și a fost refăcut prezbiteriul. Interiorul bisericii a fost renovat în 1980 de către Candit Sava și Romi Loghin, după cum atestă o inscripție pictată în colțul de nord-vest al lăcașului de cult (""RENOVAT în anul 1980. CANDIT SAVA ROMI LOGHIN""). Din cauza faptului că autoritățile laice
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
fără biserici (Mihoveni, Frumoasa, Ipotești, Lisaura și Sfântu Ilie). Biserica filială din Bulai-Moara a primit la 1 iulie 1995, prin decret episcopal, statutul de parohie. În timpul păstoririi pr. Ștefan Babiaș (2006-2010), s-a renovat biserica în exterior și s-a refăcut altarul. Urma să se refacă altarele laterale și picturile, consacrarea altarului fiind fixată pentru 9 mai 2010. Totuși, în dimineața zilei de duminică, 21 martie 2010, înainte de a celebra liturghia în limba polonă din biserica din Suceava, părintelui Babiaș i
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
Lisaura și Sfântu Ilie). Biserica filială din Bulai-Moara a primit la 1 iulie 1995, prin decret episcopal, statutul de parohie. În timpul păstoririi pr. Ștefan Babiaș (2006-2010), s-a renovat biserica în exterior și s-a refăcut altarul. Urma să se refacă altarele laterale și picturile, consacrarea altarului fiind fixată pentru 9 mai 2010. Totuși, în dimineața zilei de duminică, 21 martie 2010, înainte de a celebra liturghia în limba polonă din biserica din Suceava, părintelui Babiaș i s-a făcut rău în
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
posesie a mandatului încredințat “usque ad beneplacitum”, așa cum se stipulează în document, adică până la noi dispoziții. În duminica de 16 mai 2010, de sărbătoarea hramului, a avut loc consacrarea altarului principal și sfințirea altarelor laterale ale bisericii, care au fost refăcute și înfrumusețate la inițiativa pr. Ștefan Babiaș. După sfintele Liturghii în limbile germană și polonă (celebrate de pr. prof. dr. Lucian Farcaș și pr. Marius Bucevschi), a urmat sfânta Liturghie pontificală de hram la care, alături de Aurel Percă (episcop auxiliar
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
românilor de către sașii din Vermeș s-a petrecut în urma „Ultimatum”-ului care suna așa: „Dacă la 1 iunie (1713) se mai află case (românești) pe loc, acelea vor fi arse și prefăcute în cenușă”. Unele case și biserica au fost refăcute dar în luna mai, 1760, toți românii din sat au fost obligați să plece. Li s-a demolat și biserica și casele. După cum rezultă din acte și izvoarele nescrise, prin anul 1850 s-au așezat 10 familii de români creștini
Biserica de lemn din Vermeș () [Corola-website/Science/316664_a_317993]
-
îndeplinit funcțiunea de punct de observație al pompierilor. Violentul incendiu din 1854 a pustiit întregul oraș Suceava, fiind distruse atunci acoperișul bisericii, cu acel turn fals plasat pe pridvor, iconostasul pictat în 1788 și pictura murală interioară. Acoperișul a fost refăcut de Mendel Eisenberg din tablă de calitate inferioară și a fost construit un fronton în partea de vest a bisericii. Iconostasul a fost înlocuit în anul 1876, cu un altul pictat în parte de pictorul Epaminonda Bucevschi. În perioada 1850-1855
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
pardoseala altarului și a naosului era din cărămidă, iar cea a pronaosului și a pridvorului din lespezi de piatră. În deceniul șase al secolului al XX-lea, pardoseala era din lespezi de gresie. În urma ultimei restaurări, pavimentul bisericii a fost refăcut din plăci de marmură alb-cenușie. Biserica a fost pictată în frescă pe exterior între anii 1537-1538, în prezent mai existând urme din vechea pictură pe fațada sudică (fragmente din Asediul Constantinopolului, Imnul Acatist și Arborele lui Iesei) și pe turlă
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
Io Alexandru Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei a binevoit să zidească această clopotniță, în anul 7068 (=1560)"". Turnul a fost modificat ulterior, adăugându-i-se în secolul al XIX-lea (în anul 1845, când a fost refăcut turnul după un incendiu) un nou etaj de forma unei turle cu baza octogonală, peste care se înalță, pe opt colonete de lemn, vârful acoperișului. În prezent, turnul-clopotniță are 40 metri înălțime, fiind cel mai înalt turn de biserică din
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
sfârșitul secolului al XIII-lea (1293) și doar în secolul al XVI-lea ar fi fost mutată din pădure la vechea mănăstire. Adevărul nu se poate afla decât printr-o datare exactă, dendrocronologică. La mutarea în Fânațele Silivașului s-a refăcut exact cum a fost, doar s-a înlocuit șindrila cu țiglă și s-au tăiat spații pentru geamuri, până atunci neavând decât mici orificii pentru aerisire. Clopotnița a fost acoperită cu tablă zincată. Din anul 1938, când a fost adusă
Biserica de lemn din Fânațele Silivașului () [Corola-website/Science/316668_a_317997]
-
, comuna Dobra, județul Hunedoara a fost construită în 1733 și refăcută în sec. XIX. Are hramul „Sf.Cuvioasă Paraschiva” (14 octombrie). Figurează pe lista monumentelor istorice, . Comuna Dobra este păstrătoarea câtorva lăcașuri de închinare din lemn de o valoare neprețuită. Biserica-monument istoric a satului Rădulești, cu hramul ,Cuvioasa Parascheva”, a fost
Biserica de lemn din Rădulești () [Corola-website/Science/316766_a_318095]
-
atacă și cuceresc cetatea Valcau în iarna aceluiași an. La acek moment cetatea n-avea apărare, ultimul căpitan al cetății fiind Teleky Mihaly.20 În același an, principele Mihai Apaffi a trimis o armată condusă de Mihai Makai pentru a reface cetatea, gândindu-se la întărirea ei în timp. Hamza Pasă, care staționa cu trupele sale la Oradea, află de intențiile principelui referitor la Valcau și trimite o armată care devastează din nou cetatea Valcaului. De abia în anul 1716 se
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
de Mijloc, se ia hotărârea să contribuie și orașul Zalău la refacerea cetății Valcau, cu materiale (roabe, sine de fier și praf de pușcă) și cu 30 de oameni.21 Toate încercările se soldează cu eșecuri, cetatea nu se mai reface după atacurile turcești repetate din anul 1665.
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
soldați pe parcursul drumului. Armata sârbă (ajutată în principal de către armata franceză și italiană) a fost capabilă să se vindece, iar soldații bolnavi și răniți au primit asistență medicală, deoarece acestea au fost departe de liniile de frontieră. După ce s-au refăcut și regrupat, au revenit pe câmpul de luptă. În 1918, armata sârbă a scos afară Puterile Centrale din Kosovo, care la rândul lor, au comis atrocități împotriva albanezilor și sârbilor. Kosovo a fost unificată cu Metohia muntenegreană, iar ulterior, Muntenegru
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
este palatul-fortăreață, bogat decorat cu cărămizi smălțuite policrome sau cu reliefuri din același material. Motivele decorative erau animaliere, florale sau geometrice. Deși orașul a fost distrus de nenumărate ori, el a fost reconstruit de către Nabucodonosor al II-lea care a refăcut vechile fortificații, adăugând în fața lor, la intrare, "Poarte zeiței Iștar" din cărămidă arsă și smălțuită. Tot în acea epocă au fost realizate celebrele Grădini suspendate ale Semiramidei și "Templul lui Marduk" (sau Turnul Babilonului). Templele și palatele babiloniene erau construcții
Arta mesopotamiană () [Corola-website/Science/315155_a_316484]
-
de crize și revolte sociale, apar unele inovații în arhitectură și se dezvoltă pictura și sculptura. Perioada Regatului Mijlociu Egiptean este caracterizată prin efortul faraonilor Mentuhotep II, Amenemes și Sesostris pentru redobândirea echilibrului politic, pierdut în perioadele anterioare. Încercând să refacă tradiția Regatului Vechi, arta egipteană atinge al doilea apogeu, mai ales în timpul dinastiei a XII-a, când cultura atinge o strălucire maximă. Reprezentările artistice ies în evidență prin splendoare și somptuozitate. Sub domnia lui Mentuhotep II are loc reînnoirea stilului
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
Acoustic Bullet". Pe fondul neînțelegerilor din trupă, Victor Solomon și Vichi Stephanovici decid să își reia cariera în România, în timp ce Radu Almășan și Andrei Cebotari doresc să ia viața în piept în America. Dupa acest moment, Vichi, Misu, și Solo refac formula aducând un nou vocalist și un nou baterist, sub o alta denumire. Totuși trupa se întoarce împreună la București și continuă să concerteze în vara lui 2005 cu Adrian Ciuplea (viitorul membru Vița De Vie) pe post de colaborator
Bosquito () [Corola-website/Science/315180_a_316509]
-
tradiție, conform datelor Evangheliei, a rămas încărcat cu întreaga sa valoare simbolică și istorică. Această credință se sprijină, în sânul comunității creștine din Ierusalim, pe o tradiție ce nu poate fi dovedită, născută cu mult înainte ca împăratul Hadrian să refacă, în anul 135, orașul. Ca în cazul mormântului Sfîntului Petru, toate discuțiile sunt niște tertipuri, în care dovezile sunt subiective iar armele criticii, mântuite de ideologie. Abia după Conciliul de la Niceea, în anul 325, Constantin a poruncit episcopului Macarie al
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
urmate doar de niște restaurări sumare. În anul 614, cu ocazia cuceririi Ierusalimului de către perșii lui Chosroe II, Sfântul Mormânt a fost incendiat și relicva Crucii furată. Însă împăratul Heraclius a recuperat-o, iar patriarhul Modest al Ierusalimului i-a refăcut părțile deteriorate. Cucerirea arabă din 632 a pus capăt prezenței bizantine în această regiune. Toleranța era o regulă, și califul Omar s-a mulțumit să se roage în afara Sfântului Mormânt, fiindcă, zicea el "dacă m-aș fi rugat înaceastă biserică
Sfântul Mormânt () [Corola-website/Science/315243_a_316572]
-
parte și forțele contrarevoluționare pe de altă parte în timpul revoluției de la 1848, localitatea Cocova Ierii a suferit pierderi semnificative. Printre acestea și vechea biserică de lemn. După reintrarea vieții de zi cu zi în normal, comunitatea a încercat șă își refacă și viața spirituală, construind în perioada 1852-1854 actuala biserică de lemn. Purtând hramul „Sfintei Treimi” biserica a fost adusă din localitatea Ocoliș, comitatul Alba. Acest moment este amintit de câteva inscripții care încă se mai păstrează în biserică. Există și
Biserica de lemn din Cacova Ierii () [Corola-website/Science/315254_a_316583]
-
comitatul Alba. Acest moment este amintit de câteva inscripții care încă se mai păstrează în biserică. Există și unele opinii care afirmă că biserica ar fi edificată de către comunitate, nefiind adusă din Ocoliș. După 1989 comunitatea greco-catolică nu s-a refăcut, iar biserica uniților construită la 1910 a rămas pustie. Construită din lemn de stejar, biserica este alcătuită, sub aspectul planimetriei, dintr-un naos și pronaos dreptunghilar la care se adaugă absida altarului, decroșată cu cinci laturi. În partea de vest
Biserica de lemn din Cacova Ierii () [Corola-website/Science/315254_a_316583]