10,776 matches
-
În capitolul VI ce urmează, unde fac oarecare caz de „libertinajul“ meu enunțat Încă din capitolul de față. E un cuvânt cu a cărui valoare semantică, destul de complexă, am vrut să explic pe omul care se spovedește aci mai cu rușine sau chiar fără rușine. Libertinus, după o definiție pe care o găsesc În Suetoniu, anec dotierul celor doisprezece cezari romani, de la Iuliu Cezar la Domițian, se numea cel liberat de sclavie, cum și oamenii liberi născuți din sclavi liberați. Dar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
urmează, unde fac oarecare caz de „libertinajul“ meu enunțat Încă din capitolul de față. E un cuvânt cu a cărui valoare semantică, destul de complexă, am vrut să explic pe omul care se spovedește aci mai cu rușine sau chiar fără rușine. Libertinus, după o definiție pe care o găsesc În Suetoniu, anec dotierul celor doisprezece cezari romani, de la Iuliu Cezar la Domițian, se numea cel liberat de sclavie, cum și oamenii liberi născuți din sclavi liberați. Dar Într-o scrisoare din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Într-un tumult de lumi care se frământau și se ciocneau. [...] Din toate astea și altele a rezultat, printre mulțimea cusuru rilor congenitale, o intemperanță pe latura afectivă și o incon sec vență generală de caracter (de care mi-e rușine și astăzi noaptea, mai ales noaptea, când veghez asupră mi cu capul pe pernă), identificată și suportată de-a lungul unei vieți de com promisuri și pe care am denunțat-o la timp (1919) În acea Încer care a mea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
treizeci-patruzeci de ani, jună și zglobie studentă În Litere și la conservator, o prostuță de fată pe care o alintam părintește ( Îmi spunea „tată Beldie!“) sub ochii Înduioșați, de astă dată, ai nevestei mele, m-a sedus și violat, spre rușinea mea că v-o spun aci, ca pe un licean, des chizân du-mă la pantaloni. Alta, pogorâtă, să juri, nu altceva!, din pânzele pictorilor prerafaeliți celebrați de Ruskin, m a stupefiat cu erudiția ei erotică, dezarmându-mă de toate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ci la propriu, rufăria lor murdară În aceeași albie comună?... și cum participă toți trei Împreună la aceste și Încă alte multe mici și mari mizerii ale unui trai Îm preună, ale acelui trai Împreună de care uneori ți-este rușine chiar de tine Însuți, ba chiar și de nevastă-ta cea veche sau de femeia din casă obișnuită a-ți spăla izmenele de toate necură țeniile și slăbiciunile acestui trup plin de imperfecții?... Cum? Carevasăzică, să n-aibă nici un sentiment
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
totdeauna mirate, proastele, când, prin 1920, deci Încă tânăr, le culegeam de pe stradă În pantofii lor găuriți, prin zloată, le Încălțam și le duceam din urmă, ca pe niște gâște rătă cite, la părinții lor din provincie, de unde fugiseră de rușinea unui copil făcut din flori - așa cum m-a zămislit mama pe mine, căsă torindu-se cu tata Înainte de a mă fi născut - și astea toate fără să le cer nimic, chiar când, cum este cazul uneia, ajungeau figuri mărețe ale demimondului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sus, fără bai de biet român obidos de felul lui și de toate marazurile tristeții omenești.) Spectacolul, dacă poate fi numit așa, nu era deloc comic, cum s-ar crede și cum aș vrea să mi-l reamintesc aci, din rușine și din teamă de cititor, căci nu totdeauna virtutea, rațiu nea, bunul-simț, decența și cuviința noastră de acasă biruie și scapă nevătămate din această Încăierare cu instinctele noastre greu domesticite, cărora, În ce mă privește, le-am purtat Întotdeauna frică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu cântatul lor nebunesc, lăsând slobod să ne năvălească, nopțile, până În așternut, epi talamul modulat, intonat În la major, al trilului de privi ghetori În plin rut. Într-un asemenea cadru și cu un asemenea tacâm de om, reputat fără rușine și-ndurare, mă Întreb și acum, ca pentru cine-o vrea să mă asculte: Unde rătăcise, oare, În acel ceas dintâi al poposirii noastre aci, paznicul Înaripat al virtuților și al inocenței? și unde fu uitată, ca pe naiba, acea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
obrazul pur al dragos tei, un cancer pe inimă. Gelozia, spune Anatole France, este ca sarea presărată pe gheață: lucrează și topește toată ființa noastră. și, la fel ca gheața, te topești până În noroi. E un chin și este o rușine. Ești condamnat să știi tot și să vezi tot. Da! Da! Să vezi tot! Fiindcă a-ți Închipui ceva este ca și cum l-ai vedea; ca și cum l-ai vedea fără să ai măcar putința să-ți Întorci privirea de la el, sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de prinț adorat al Pari sului galant 1900. Pentru nu mai știu nici eu ce anume virtuți sau metehne ale mele, femeile, ba chiar și unii bărbați prieteni, m-au răs fățat cu diminutive, unele ridicole, de mi-e și rușine, sau mă car nepotrivite unuia ca mine, nu prea lesne dedat cu drăgălășeniile și nici cu toată lumea. Poetul bon enfant Ion Minulescu Îmi spunea, când aveam treizeci de ani, iar el treizeci și cinci, „Tata Beldie“ și la fel Păstorel Teodoreanu, starostele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
reformatori sociali, un mucos, un neisprăvit fizic și moral, un analfabet (spunea „accesor“ la ascensor), coco țat de un politician altfel inteligent, Grigore Iunian, În scaunul de prim-ajutor de primar al Capitalei, Îmi șoptea la ureche, fără pic de rușine fiindcă abia Îl cunoscusem: „Nu mă las până n-oi face milionul!“ și să știți că l-a făcut! Începând, adică, Îndată după Înscăunare, să reglementeze bordelurile, Închizându-le cu mare zgomot prin presa moralizantă a vremii și redes chizân
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
obraz, sau cu nenea lor cel negricios și păros ca un câine sub cămașa lui cu arnici roșu la gât, pe care l-am văzut odată, prin gaura cheii, cum pru băluia la pat pe o biată fată fugită de rușine sau de foame din cine știe ce fund de provincie și picată de curând, „tr ufanda“ sau „prospătură“, pe pavajul Bucureștilor și de acolo În bordel. O lăudabilă inițiativă a unor cucoane cu dispozițiuni largi sufletești, filantropice, instalase, mai acum zece-cincisprezece ani
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care se învîrtea pe loc în jurul lui, iar eu alergam în cerc ca o pisică lovită la cap de o mașină, să ajung la geam. Am ajuns în cele din urmă și am redus maneta avansului. De ciudă și de rușine am plecat fără să-i mulțumesc salvatorului meu. 6. Pilotul trebuie să aibă reflexe iuți. Pe un teren în pantă, tăiat de un drum cam pe la mijlocul lui, eram trei aviatoare cu avioanele RWD-13 cu câte doi răniți fiecare, din care
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Sfintele Taine, dar sunt conștient că nevrednicia mea Încă atârnă ca o stâncă, nu ca un bolovan. Nu mai departe, am primit observație că nu am lăsat aseară telefonul pe pervazul din holul stăreției și am intrat În pământ de rușine, deși nu Îl folosisem decât pe post de deșteptător. E un semn de neascultare, pe care nu-l mărturisisem și nu-i exclus să fie și altele, pe care inconștientul de mine le fac, fie fără voie, fie În deplină
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
piese de teatru sau spectacole de revistă, care aveau loc pe scena Casei Populare. Uneori se mai nimerea și câte un spectacol bun. Îmi amintesc că atunci i-am văzut pentru prima oară pe Birlic și Beligan, tineri amândoi, în „Rușinea Familiei”. Sau filmul sovietic Balada Siberiei, ale cărei melodii le fredonau tinerii mult timp după aceea. Bune-rele, erau distracția adolescenților din vremea aceea, lipsiți de televiziune și discoteci. Toate bune, dar nimic nu era gratuit. Iar noi nu aveam bani
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
și-a mai revenit puțin. Atunci a repetat în gând lecția pe care tocmai o învățase pe propria sa piele, și anume că un om în aceste vremuri nu face nici cât o ceapă degerată, și apoi a simțit o rușine apăsătoare pentru ce trăiește, pentru ce i se întâmplă, avea impresia că și el, victima, este vinovat laolaltă cu călăii săi. A luat din buzunarul de la piept cărticica sa și a citit, cu mare greutate, câteva versete. Tremura în continuare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să devină partizani. În noaptea aceea Victor i-a scris Monicăi, asigurând-o de dragostea lui până la capăt, mărturisindu-i că e de datoria lui să facă pasul acesta, să se împotrivească acelora „ce siluiesc viața“, altfel i-ar fi rușine să se mai privească în oglindă și nu s-ar mai chema om și nu ar mai merita nici iubirea ei. A lăsat un bilet și alor săi: Iubită mamă, dragă frate Vlad, vă iubesc, am hotărât să plec la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
jucat eu. Lazarus îmi ia din mâini cu blândețe cărticica pecetluită și îmi spune: -Învață să ai răbdare, Veniamin, n-a sosit încă ora, dar e aproape. Pregătește-te să citești curând cartea. Îmi dau lacrimile, de neputință și de rușine. Așa e, nu trebuia să mă grăbesc, trebuia să-l ascult pe bunul și înțeleptul Lazarus. Mai apoi mă gândesc la ceea ce m-a anunțat și tresar: curând?! Abia aștept să treacă timpul. De aceea mă retrag în culcușul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dificil datorită confruntărilor electorale, dar parcă prea ne-am obișnuit să eșuăm. Dacă ne-am fi ascultat și respectat până acum unii pe alții cu sinceritate, chiar și în normala adversitate politică, ar fi fost posibil și am fi evitat rușinea ce ne apasă. Ar fi luat sfârșit în scurt timp bâlbâiala privind promisiunea, repetată de la o ediție la alta și a construirii unei săli de concert încăpătoare, corespunzătoare acustic, râvnită, exprimată și așteptată mereu de muzicienii lumii. Este de la sine
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
1917, pe teritoriul Transnistriei, precum și după 28 iunie 1940, din Basarabia, regimul comunist rusesc de ocupație a impus populația băștinașă românească la un genocid cumplit, nemaiîntâlnit. Ilie Ilașcu, prin fapta sa, prin cuvintele sale “Vă iubesc, popor român!”, a șters rușinea cedării Basarabiei la 28 iunie 1940, a șters și pata rușinii cedării în 1997 Ucrainei, de teritorii naționale românești... Cu ajutorul lui Dumnezeu, Ilie Ilașcu și colegii săi de luptă vor fi eliberați, iar românii se vor uni sub un singur
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
regimul comunist rusesc de ocupație a impus populația băștinașă românească la un genocid cumplit, nemaiîntâlnit. Ilie Ilașcu, prin fapta sa, prin cuvintele sale “Vă iubesc, popor român!”, a șters rușinea cedării Basarabiei la 28 iunie 1940, a șters și pata rușinii cedării în 1997 Ucrainei, de teritorii naționale românești... Cu ajutorul lui Dumnezeu, Ilie Ilașcu și colegii săi de luptă vor fi eliberați, iar românii se vor uni sub un singur steag și un singur domnitor! Vă mulțumesc.” Elvira Opran: “Stimată doamnă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
acea dată, 22 decembrie 1998, lemnele au ajuns și găsesc curtea plină. N-a fost să fie așa și am aflat ulterior de la doamna Poenaru că Bucureștiul nu au dat aprobarea ca aceste lemne să ajungă în Basarabia. Halal guvernanți! Rușine să le fie celor care au fost atât de haini la suflet! Nu au vrut să dea aprobarea ca acele lemne să treacă Prutul, această blestemată de graniță!... îi spun măicuței că doamna Nina a fost la Ilie: „Am auzit
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de asta am ajuns așa, că am vrut limbă română. Dar poate ne-a învrednici Dumnezeu, doar suntem toți români. O țară am fost, nu câteva raioane, gata, îi republică! Transnistria îi tot republică, Găgăuța tot îi republică, mai mare rușinea!...” Povestește apoi măicuța despre preotul din sat, despre biserică, că se pictează în interior și că-i tare frumoasă boiala, că ștefan Ilașcu, tatăl patriotului, este trecut ctitor: “îi frig tare. M-aș duce la biserică, dar tare-i frig
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
drumului, acel pelerinaj pe la mănăstiri, pe care l-a făcut măicuța Natalia și fiica Eugenia. știu peripețiile pe care le-a avut și pe acelea care nu s-au scris prin ziare... Astăzi domnul Chirilă a spus: <Să le fie rușine celor de la București!>. Dar eu zic așa: Să le fie rușine nu numai celor de la București, ci și celor de la Chișinău! și mai ales acelora care sau folosit de votul lui Ilie Ilașcu ca să ajungă în parlament, să ajungă în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Natalia și fiica Eugenia. știu peripețiile pe care le-a avut și pe acelea care nu s-au scris prin ziare... Astăzi domnul Chirilă a spus: <Să le fie rușine celor de la București!>. Dar eu zic așa: Să le fie rușine nu numai celor de la București, ci și celor de la Chișinău! și mai ales acelora care sau folosit de votul lui Ilie Ilașcu ca să ajungă în parlament, să ajungă în guvern și astăzi să nu facă nimic, practic nimic pentru eliberarea
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]