11,090 matches
-
material, au plecat din țară, unul în Germania (fata) și altul în Anglia (băiatul). Atunci am simțit că am trăit degeaba și că toată munca noastră nu mai avea nici un rost. Ne-am văzut lipsiți de tot ce era mai scumpe pe lume: copiii, care până atunci ne umpleau viața, viața trăită fără Dumnezeu, fără nicio speranță. Ei erau totul pentru noi. Cred acum că Dumnezeu a îngăduit acest lucru pentru a mă face să pricep că toată munca noastră a
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cumnate Costache, că ești mai umblat cu chiriile pentru negustori sau pentru boier și auzi mai multe...cum pot să scadă mereu cerealiștii iștia evrei costul sacului de grâu, de la an la an, da’ marfa din prăvăliile lor e din ce în ce mai scumpă, întrebă cumnatul Ghiță Cocuz. Costache nu se grăbește să răspundă, el este lămurit cu unele lucruri, dar trebuie să le spună mai pe înțelesul lor, de oameni mai puțin școliți. Aruncă o scurtă privire spre socrul lui Ghiță, moș Negruș
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mama Elena stătea întinsă în cosciug, cu mâinile împreunate pe crucea de pe piept. Plânsul Mariei izbucni năvalnic, lacrimile se scurgeau fără oprire și toți cei de fașă, chiar și bărbații, nu se putură stăpâni văzând-o atât de îndurerată. „Mamă scumpă, cât de bună și înțeleaptă ai fost, ne-ai crescut pe toți, ne-ai învățat să fim cumpătați și cinstiți...de ce ne-ai părăsit, mamă dragă, cine să ne mai sfătuiască și să ne învețe de bine? Tare ai să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
putea să găzduiască pe tânărul nepot bolnav și în acelaș timp cum să-i ferească pe copii de molipsire. Nici sănătatea lui bărbatu-său Costache nu era de invidiat. După pățania din satul Rediu au cheltuit ceva bani pe medicamente scumpe, nici n-a putut, câtă vreme a bolit în pat să-și continuie ocupația de chirigiu, care aducea bani în casă. Procesele continuau să înmulțească cheltuielile lor, ba chiar au fost nevoiți să vândă ceva animale din ocol ca să facă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
un metru de prezidiu se așezară în formație. Apărură deodată două viori și un solist gata să dea un mic spectacol. învățătorul Obreja, deschide reprezentația cu un cuvânt ce a ajuns la inima tuturor. Apoi continuă : - începem cu un cântec scump inimii românului: « Trei culori cunosc pe lume Ce le țin de-un sfânt odor, Sunt culori de -un vechi renume Suvenir de-un brav popor... De la începutul cântecului, asistența se ridică în picioare, stimulând puternic sentimentele patriotice prin cuvinte și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mers la târgul din Plopana iar de cumpărat, se gândeau să meargă la târgul din Băcești unde ce căutau ei, se vindea cu prețuri mai mici. Au plecat acolo într-o joi, când era zi de târg. Caii se vindeau scump, din cauza războiului, plus că acei care erau oferiți erau cai reformați, cu diferite năravuri și metehne. Costache se hotărî să meargă pe gândirea lui Maria, adică să cumpere o pereche de junici pentru a le învăța la jug. Maria pusese
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
datorită în special jafului din timpul domniei lui Carol al doilea. Hotărâri ale justiției obligau pe fostul rege să restituie statului român o sumă uriașă, de aproape 1,2 miliarde lei; fostul rege luase cu el în străinătate și tablouri scumpe, care fuseseră donate statului român de către înțeleptul rege Carol I. Acum își explicau mulți români luminați de ce țara s-a zbătut în nevoi și de ce armata, deși însuflețită de patriotism și de simțul datoriei de a apăra țara nu putea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
prin cireșii uriași de lângă casa noastră, savurând câte o carte în vremea îndepărtatei mele copilării. S-a stins fulgerător ca o flacără, fără suferință! M-am îngrijit de toate conform datinei și cu respectul cuvenit pentru mama mea dragă și scumpă! Am încercat o mare durere sufletească simțind că am rămas sărăcit de marea dragoste a ei, a celei care mă născuse. Oricum, viața nu stă în loc!... Muncesc relaxat, mulțumit de munca din școală și de relațiile mele cu lumea. Puțin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
din farsa tragică 1 Aprilie din lașul absolut devine cel care fără ezitare, dintr-o lovitură care are precizia unui calcul mate- matic, își elimină adversarul, iar în O noapte furtunoasă „6 d-a-ndoaselea” devine nouă, confuzie care îl poate costa scump pe amorezul ghinionist. Să nu uităm că în 1884, cu romanul său De‑a‑ndoaselea (Á rebours), tradus și În răspăr, Joris-Karl Huysmans stabilea principiul de defor- mare al decadentismului, inversiunea, pe care Gilbert Durand îl recupera printre cele șase
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
am vizitat în prima zi, după ce-am plecat de la Sfinx, fabrica de covoare, magazinul de bijuterii, fabrica de obiecte de alabastru), dar absolut toate, aveau mărfuri asemănătoare cu cele pe care le-am aflat în marele bazar, dar mai scumpe, exact invers decât ne-a asigurat el (Vasile cum l-a botezat o doamnă pe ghid). Nu asta este important. Impresionant a fost drumul spre acel magazin de bijuterii, deoarece era însoțit de o porțiune destul de considerabilă, pe ambele părți
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
trebuiesc făcute pentru ca Centrul să poată exista în continuare. A treia persoană cu care se mai poate comunica este Raul care-i român de-al nostru (a fost trimis aici de Liviu), dar tânăr și misterios, își încurcă drumurile, e scump la vedere, astfel încât am renunțat să sperăm că împreună cu el putem pune țara la cale conform obiceiului strămoșesc. Pe lângă aceste persoane importante care constituie „constelația San Antoni e San Pere”, mai apar comete care revin în raza noastră de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a fi și a gândi. Nicolas muncitor, tenace, dar boem ca stil de viață și ca manieră de a cheltui banii juca în fiecare săptămână la Pronosport 1000 de dolari și ținea morțiș să aibă, ca unic proprietar, cea mai scumpă mașină din Chile. Carlos chibzuit, abil, strâns la pungă -, exact opusul lui Nicolas. Doi oameni bine situați, după zeci de ani de muncă, erau Cornelia și Sandu, "părinții adoptivi" ai tuturor românilor veniți în delegație sau pripășiți prin Chile. Niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cinci ani că s) m) c)s)toresc În New Jersey. Rabinul meu este la Ierusalim. —Cum se face c) nu vorbești engleză? La ce-mi trebuie? Așadar, primiți cei cincisprezece dolari ai mei? Mâncarea cușer este cu mult mai scump) decât alte tipuri de alimente, Îi spun. Cincisprezece dolari nu sunt suficienți. —Pot s) v) ofer maximum dou)zeci și cinci. Nu pot accepta din partea dumitale un asemenea sacrificiu. Ridicând din umeri, se d) b)țuț, iar eu m) Întorc
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
vacanțele de iarn) și coasta dalmat) pentru turiști vară, Israelul și palestinienii sunt pentru nevoia Occidentului de dreptate - un fel de stațiune pentru dezbaterile morale. Dreptul Israelului de a exista, spune Talmon, trebuie câștigat prin eforturi deosebite, „printr-o r)scump)rare special) a greșelilor, fiind mai buni decât alții”. Acesta este cel mai persistent supliciu și paradox al Israelului. „Cerem mai mult de la acest stat”, spune Sartre. Ins), având În vedere c) suveranitatea Israelului este pus) sub semnul Întreb)rii
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
mai toate marile case de operă europene, simțind nevoia să atragă un public nou, invitau regizori din teatru și film ca să aducă o viziune proaspătă?! La Met, atât timp cât Pavarotti aducea cu el pe lângă batista sa proverbială o pepinieră de staruri scumpe și cu voci strălucitoare, era liniște și pace și toată lumea era fericită, deși ce se vedea pe scenă era adesea vechi și prăfuit. Au existat și excepții prestigioase, căci au fost chemați, printre alții, artiști precum Zeffirelli sau Ponnelle, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fie capabil de un efort continuu. Aici e problema, pentru că prea ușor credem că floarea (talentul) este un cadou meritat, pentru care nu trebuie să plătim, nu trebuie să facem nimic. Calitatea de actor organic nu se obține decât plătind scump. În plus, organicitatea, dacă apare, nu este o stare permanentă. Cartea lui Stanislavski, Munca actorului cu sine Însuși, spune clar despre ce e vorba, numai că puțini fac mai mult decât să citească titlul. Cei care evoluează cu adevărat, lucrând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ridica și ieșea Împleticindu-se, din sufragerie. Treptat, adevărul ieșea la iveală. Să zicem, de pildă, că se discuta la masă despre vasul de război comandat de unchiul meu și ea percepea toată povestea ca pe o Înțepătură răutăcioasă la adresa scumpei ei Elveții, care nu avea flotă de război. Sau o apuca plânsul pentru că Își Închipuia că ori de câte ori se vorbea franțuzește, jocul era Încercarea deliberată de a o Împiedica pe ea să Îndrume și să ornamenteze conversația. Sărmana de ea, era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
plăcea să recurgă la ceea ce el numea franceza colocvială) pe Boulevard Arago, la Paris; nu știu Însă cum se făcea, dar nu reușea niciodată să se apropie destul pentru a observa totul În detaliu și minusculul aparat de fotografiat extrem de scump ascuns În mâneca trenciului lui nu era atât de bun pe cât crezuse. În ciuda unei răceli zdravene, călătorise până la Regensburg unde decapitarea era efectuată violent cu securea; se așteptase să fie un spectacol grandios, dar, spre profunda lui dezamăgire, subiectul părea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să remarce cu satisfacție că situația lui este mai bună decât a mea, deși este cu treizeci de ani mai bătrân decât mine. Se fudulea cu Premiul Nobel pe care tocmai Îl primise și m-a invitat la un restaurant scump și la modă din Paris, ca să stăm de vorbă de la suflet la suflet. Din păcate, Întâmplător am o aversiune morbidă față de restaurante și bistrouri, În special față de cele pariziene - detest Îmbulzeala, chelnerii agitați, boemii, cocktailurile cu vermut, zakuski, spectacolele de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Dar ei veneau! Buluc-buluc veneau! Nu mai pridideam tăind la turcime!... Dar ei veneau valuri-valuri veneau!... Allah ekbeeer!! Allah!! Allah!! Ne copleșise puhoiul! Eram sleiți! Sfârșiți! Nu mai aveam strop de putere! Cădeam sub iatagane, ca muștele cădeam!... Ne vindeam scump pielea! Începusem să dăm îndărăpt! Eram în primejdie de moarte! Atunci, am alergat, m-am prăbușit la picioarele Măriei sale, și cu ultima suflare am strigat: Suntem... suntem înfrânți!! Înfrânți!!" Măria sa, ca pământul, m-o fulgerat c-o privire de m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
omului. Și moldovanu-i blând, sare de colo Duma. Blând nevoie mare, zâmbește el. Da' calcă-l numai pe bătătură, leagă-te de "Moldova lui", că-i sare muștarul, de te miri ce zace în curu' blajinului!... Da... l-a costat scump pe moldovanu' ista "blajin, cu bătătura lui", dar am făcut o trebușoară pe cinste. Pentru noi... Pentru "Creștinătate". Noi ne-am cucerit "Neatârnarea". Lor, le-am fost bună pavăză. Socot că pentru trebușoara aiasta bine făcută și scump plătită merităm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a costat scump pe moldovanu' ista "blajin, cu bătătura lui", dar am făcut o trebușoară pe cinste. Pentru noi... Pentru "Creștinătate". Noi ne-am cucerit "Neatârnarea". Lor, le-am fost bună pavăză. Socot că pentru trebușoara aiasta bine făcută și scump plătită merităm respectul, chiar recunoștința și, mai ales, ajutorul Apusului. Numa' să nu facă precum aceia: "După ce-și văd sacii-n căruță, dau bice cailor"... Au mai pățit-o și alții, spune Stanciu. Amu, n-o să mai cârâie nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a pluti victorioase spre Cetatea Mangopului! Dat-a Domnul! își face cruce Alexandru și o îmbrățișează pe Maria. Azi e o zi mare, sora mea dragă! Să crezi în mine, unchiule! spune și îl îmbrățișează și pe Țamblac. Și ție, scumpă Domniță, îți voi pune la picioare, ofrandă, Cetatea Mangopului! i se adresează înflăcărat Voichiței, strângând-o în brațe. Mă bucur, Alexandre, grăiește Țamblac. Cuget că nu e totul să cucerești Mangopul; greu e să-l aperi. Visul lui Mahomed e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mulțămește c-o bătaie pe umăr: Bine, Mare Spătare, bine... Mihail face stânga-n-prejur. Stai!! strigă din urmă, Ștefan. Văzut-ai cum se-ncleie musca ce trage la miere? Văzut! Ei, așa să faci și tu! Încarci două chervane cu marfă scumpă, la vedere. Ascunzi sub coviltir oșteni zdraveni cu sabie sub caftanul de negustor. Bați șleaurile negustorești, zi și noapte mai cu samă noaptea. Tâlharii vor trage la miere și vor mușca momeala... Fantastic! strigă Mihail în culmea admirației rupând-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-Laurii aiștea-s stropiți cu sânge! Nedreptate strigătoare la cer! Curată batjocură! Ștefan tace copleșit de o surdă mânie pe care și-o stăpânește, totuși. Ridică mâna... Și se făcu liniște. Țamblac continuă răsfoindu-și însemnările: "... Ștefan îți este ție foarte scump, îi scria Papa. Mântuirea lui Ștefan și a Moldovei ajută foarte mântuirii tale și Ungariei..." Bravo Pater! exclamă Ștefan. "...Să-i faci și lui parte din suta de mii degalbeni trimiși", îl îndeamnă Preasfântul. Mortu' de la groapă... Aleluia! pufăie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]