11,293 matches
-
internat în cadrul grupului școlar, am primit bonuri de masă cumpărate de cumnatul meu după care el s-a întors acasă. Eu am rămas să fac vizita medicală și să dau examenul de admitere. Sigur că nici nu m-am străduit să iau examenul. Tot mai speram că voi merge la liceu. La afișarea rezultatelor unii se bucurau pentru reușită, alții plângeau că nu au luat examenul de admitere în timp ce eu eram indiferent că nu eram trecut pe listă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
acționăm ca ele. Avem impresia că asta ne va contamina și pe noi cu ceva din condiția lor de supraoameni, din gloria și bogăția lor. În acelați timp, ne amărâm că, oricâte eforturi am face și oricât de mult neam strădui să le copiem, viața noastră e în continuare fără sare și piper, că nu avem abdomenul mai suplu și pectoralii mai vânjoși, că soția sau iubita nu arată ca soțiile sau iubitele lor. În România, singura fabrică veritabilă de vedete
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dinainte, de când îl văzusem pe la diferite manifestări sau la propria lui emisiune, pe careo are tot la TVR Cultural, La porțile ceriului. Miera destul de suspect că un tip care trăiește la oraș poartă cu ostentație o pălărie țărănească și se străduiește să vorbească numai în regionalisme. Apropo de vorbirea lui „țărănească“, am văzut la un moment dat în emi siunea lui o scenă de tot hazul. Grigore Leșe îi pune o întrebare - pre limba „țărănească“, desigur - unui țăran, un fel de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dumneavoastră; credem că acest lucru ne va fi de foarte mare folos mai ales nouă, și Societății. Dar, întrucât văd că nu ne îndepliniți rugămintea, îndrăznesc să vă făgăduiesc că, dacă faceți ceea ce ne dorim atât de mult, ne vom strădui să folosim bine acest dar; dar dacă nu, nu vom deznădăjdui, ci vom păstra aceeași încredere în Domnul ca și cum ați fi scris totul”. Părintele n-a răspuns nimic; dar cred că în aceeași zi l-a chemat pe Părintele Luis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
trebuia să-l mai întreb nimic, pentru că nu uita nimic trebuincios pentru înțelegerea povestirii sale. Mergeam imediat să scriu totul fără să-i spun Părintelui; îmi însemnam mai întâi câte ceva, apoi mai pe larg, așa cum este scris acum. M-am străduit să nu scriu nici un cuvânt pe care să nu-l fi auzit din gura Părintelui. Lucrul de care mă tem este acela că, pentru a nu mă îndepărta de cuvintele Părintelui, poate nu am reușit să pun în scris deslușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îi spunea că era un bărbat drept, gând care-l muncea vârtos și pe care el nu putea decât să-l respingă, punându-i înainte păcatele de odinioară. Acest gând îl muncea mai mult decât febra însăși. Dar oricât se strădui, nu reuși să-l izgonească. Când febra mai scăzu puțin și scăpă de pericolul morții, rugă fierbinte și cu glas puternic pe niște doamne care veniseră să-l viziteze ca, din dragoste pentru Dumnezeu, dacă l-ar mai vedea vreodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
începu să învețe, veniră mulți să-l asculte, până și fratele lui. În afară de învățătura creștină, duminica și în zilele de sărbătoare predica, cu mult folos și ajutor dat sufletelor celor ce veneau de la mai multe leghe ca să-l asculte. Se strădui, de asemenea, să dezrădăcineze unele obiceiuri rele și, cu ajutorul lui Dumnezeu, puse rânduială în unele lucruri. Astfel, în ceea ce privește jocurile de noroc, făcu în așa fel încât fură oprite din poruncă, după ce-l lămuri pe judecător cu privire la aceasta. Mai era și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
părându-mi-se că simt în mine o neputință pentru a șleț afla, chiar dacă doream să șleț am sau să șleț aflu. Apoi, după puțin timp, în capelă, mi s-a părut că este voință dumnezeiască, pentru ca eu să mă străduiesc să caut și să aflu, și ștotușiț nu aflam, chiar dacă mi se părea bine ca eu să caut, nefiind în puterea mea să aflu; apoi, Dătătorul harurilor mi-a oferit o mare revărsare de cunoaștere, vizitare și savoare spirituală, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
altădată, cu multe vizite, mi se părea că eram șmaiț mulțumit socotind că ar fi fost mai bine dacă nu eram vizitat de Dumnezeu, Domnul nostru, căci mi se părea că vizita îmi lipsea din cauză că nu m-am pregătit și străduit în timpul întregii zile, sau că am făcut loc unor gânduri care m-au îndepărtat de la cuvintele liturghiei și de Maiestatea Sa dumnezeiască. Astfel, mi se părea că era mai bine să nu fiu vizitat atunci când greșeam și că Dumnezeu, Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ei3. 16. A șaisprezecea. Pentru aceasta, și anume pentru ca Dumnezeul și Creatorul nostru să lucreze mai sigur în creatura Sa, dacă din întâmplare sufletul este alipit și înclinat spre un lucru în mod neorânduit, este foarte potrivit să se urnească, străduindu-se din toate puterile să ajungă la contrariul lucrului spre care este rău înclinat; de pildă, dacă este înclinat spre căutarea și dobândirea vreunei funcții sau beneficiu, nu pentru cinstea și slava lui Dumnezeu, Domnul nostru, nici pentru binele spiritual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Domnul nostru, o va face să voiască și i se va părea mai bun unei astfel de persoane spre slujirea și lauda Maiestății Sale dumnezeiești; iar, între timp, să ia aminte că s-a dezlipit de toate în inima sa, străduindu-se să nu dorească nici acel lucru, nici vreun altul, decât dacă ar fi mișcată doar de slujirea lui Dumnezeu, Domnul nostru; astfel încât dorința de a putea sluji mai bine lui Dumnezeu, Domnul nostru, să o miște să ia sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
privesc ce fac și să trag vreun folos. 195. Al patrulea punct. Să cântăresc ceea ce Cristos, Domnul nostru, pătimește sau vrea să pătimească în firea Sa omenească, în funcție de scena pe care o contemplu; și aici să încep cu multă putere, străduindu-mă să sufăr, să fiu trist și să plâng; și să lucrez la fel și în celelalte puncte care urmează. 196. Al cincilea punct. Să mă gândesc cum dumnezeirea șlui Cristosț se ascunde, și anume, cum Și-ar putea nimici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
doua și a șasea. A doua va fi: de îndată ce mă voi fi trezit, să am înaintea ochilor unde mă îndrept și pentru ce, trecându-mi pe scurt prin minte contemplația pe care vreau să o fac2, după cum ar fi misterul, străduindu-mă în timp ce mă ridic și mă îmbrac să mă întristez și să sufăr pentru atâta durere și chin al lui Cristos, Domnul nostru. A șasea se va schimba astfel: îndepărtând orice gânduri vesele, fie ele bune sau sfinte, cum ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
întristez și să sufăr pentru atâta durere și chin al lui Cristos, Domnul nostru. A șasea se va schimba astfel: îndepărtând orice gânduri vesele, fie ele bune sau sfinte, cum ar fi cele ale învierii și ale slavei, și, dimpotrivă, străduindu-mă să ajung la durere, chin și suferință, aducându-mi adesea în minte caznele, ostenelile și durerile lui Cristos, Domnul nostru, pe care le-a îndurat din ceasul nașterii Sale până la misterul pătimirii, în care mă aflu acum3. 207. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
i se potrivește mai mult pentru a-și hrăni trupul. 214. A cincea regulă. În timp ce persoana mănâncă să se gândească cum Îl vede pe Cristos, Domnul nostru, mâncând cu apostolii Săi, și cum bea și cum privește și cum vorbește, străduindu-se să-L imite. În acest fel, înțelegerea să fie ocupată în cea mai mare parte cu gândul la Domnul nostru, iar în cea mai mică parte, cu hrănirea trupului, pentru ca astfel să dobândească mai multă armonie și ordine în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
deși nu-l simte în mod clar: pentru că Dumnezeu l-a lăsat fără multa evlavie, marea iubire și harul îmbelșugat, lăsându-i totuși îndeajuns har pentru mântuirea veșnică. 321. A opta regulă. Cel care se află în dezolare să se străduiască să rămână în răbdare, care se opune umilirilor care îl asaltează, și să se gândească la faptul că va fi în curând consolat, îndreptându-și toată strădania împotriva unei astfel de dezolări, precum s-a spus în a șasea regulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
celelalte părți ale consolării spirituale. 323. A zecea regulă. Cine se află în consolare să se gândească cum se va afla în dezolarea care va veni după aceea, adunând puteri pentru atunci. 324. A unsprezecea. Cine este consolat să se străduiască să se umilească și să se înjosească atât cât îi stă în putință, gândindu-se cât e de neputincios în dezolare fără acest har sau consolare. Dimpotrivă, să se gândească cel care se află în dezolare că poate multe cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Regionalei CFR Iași, cu acoperire pe toată Moldova (1971-1986). La 1 octombrie 1987 a fost pensionat la cerere. După pensionare nu s-a despărțit de calea ferată. În întreaga sa activitate de feroviar, de cinci decenii și jumătate, s-a străduit să rezolve principalele probleme ale Regionalei CFR Iași. A mărit capacitatea de transport pe calea ferată, întrucât traficul era în creștere și nu se mai putea face față cu capacitățile care erau. A realizat peste 400 km de cale ferată
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
și din lume; reflexograma tiroidiană în diagnosticul bolilor tiroidiene, primele înregistrări în România în anii 1960; PIC - injecția intracavernoasă și papaverină (metodă de diagnostic și terapeutică în impotențele sexuale masculine), prima experiență în România. În ultimii zece ani s-a străduit și a reușit să aducă, la Iași, programul național de osteoporoză, care are în grijă bolnavi din toată Moldova. Ca o recunoaștere a meritelor sale științifice deosebite a deținut numeroase funcții: președintele Societății Române de Endocrinologie (2000-2004); membru titular al
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Trăgând mai mult aer în piept, încercă să risipească starea care puse stăpânire pe ea. Toate gândurile negre nasc o stare de proastă calitate, iar această stare aduce și inevitabila indispoziție. Ori ea nu avea nevoie de așa ceva. Oricât se străduia, parcă toate gândurile puseră stăpânire pe ea și reveneau cu o nouă forță. Dacă mama ei nu ar fi murit, acum i-ar fi fost aproape, iar lucrurile ar fi stat altcumva. Ochii i se împăienjeniră, capul i se aplecă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
doar adevărul?!” Acum nu-l avea decât pe Alin, el era singura ființă pe care s-ar mai fi putut bizui. Celălalt copil mai mare era căsătorit, avea familia lui, o avea pe Victoria, fetița de câțiva anișori și se străduia să trăiască după regulile lui. Alin era un adolescent, un tânăr ce promitea multe și era destul de înțelept. Urmărită de ghearele ascuțite ale deznădejdii, Carlina își propuse să găsească prin cotloanele sufletului sâmburele puterii de a merge mai departe, crezând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un public de surzi ?), tautologic acolo unde ne-am fi așteptat la ”panaș” (petrecerea cu conga e ruptă parcă din Serata Malvinei Urșianu !). Sau pur și simplu inadvertent (Hitler vorbește germana, stafful german de la București românește !). Pesemne că Oglinda se străduiește să prindă cât mai mult din atmosfera epocii să devină prismatică , însă nu reușește decât o mărșăluială de locuri comune (vezi strângerea cetățenilor în jurul radiourilor pentru a asculta comunicatul Regelui, vezi Lili Marlen cântată fassbinderian peste imagini de arhivă etc.
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu experiență și cu vederi înaintate și care, înainte de toate, erau oameni de omenie. Învățătură pe care mi-au transmis-o acești dascăli luminați, foarte severi, dar înțelegători în același timp, a format cultură generală pe temelia căreia m-am străduit să clădesc o cultură de specialitate, pe care am dorit-o temeinică, pusă în slujba cunoașterii și binelui, pentru că și aceasta am învățat-o de la profesorii mei din liceu. Cu respect și dragoste îmi amintesc de cei ce m-au
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pot încheia acest omagiu fără să-mi exprim marea bucurie de a fi acum aici, laolaltă cu alte generații, spre a cinsti vechea și mereu tânără noastră școală din Huși, spre a aduce din inimă mulțumiri celor ce s-au străduit să ne adune la această mare sărbătoare a spiritului, spre a preamari generozitatea cu care harnicii gospodari și conducători ai acestei urbi au știut și știu să sprijine școală de toate gradele, să respecte pe slujitorii ei. Pentru liceul nostru
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
care în marea lor componentă nu sunt străine de duhul ortodoxiei. Astfel datorită comunicării dintre cler și credincioși, au existat în practicile creștinismului multiple elemente străine, insă Biserică a rămas fidelă practicilor ritualice săvârșite de Mântuitorului și de Sfinții Apostoli, străduindu-se în eliminarea unora ori resemantizarea altora, pe unele încreștinându-le iar la altele renunțând, datorită faptului că o parte din aceste elemente erau compatibile cu doctrina creștină. 2. Considerații generale privind cultul popoarelor antice, cultul iudeilor și cultul creștin. Căsătoria
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]