9,796 matches
-
trad. în 1813) Constant, Reflecții despre tragedia Wallenstein și asupra teatrului german Kleist, Despre teatrul de marionete D-na de Staël, Despre Germania Stendhal, Racine și Shakespeare (I) Manzoni, Scrisoare către M.C. asupra unității de timp și de loc în tragedie Stendhal, Racine și Shakespeare (II) Hugo, Prefața la Cromwell Vigny, Scrisoare către Lordul *** despre seara din 24 otombrie 1829 și despre un sistem dramatic Hugo, Prefața la Hernani Hegel, Estetica Hugo, Prefețele la Marie Tudor și Lucrèce de Borgia Musset
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Racine și Shakespeare (II) Hugo, Prefața la Cromwell Vigny, Scrisoare către Lordul *** despre seara din 24 otombrie 1829 și despre un sistem dramatic Hugo, Prefața la Hernani Hegel, Estetica Hugo, Prefețele la Marie Tudor și Lucrèce de Borgia Musset, Despre tragedie Hugo, Prefața la Ruy Blas Hugo, Prefața la Les Burgraves Wagner, Opera de artă a viitorului Wagner, Opera și drama Hugo, William Shakespeare Nietzche, Nașterea tragediei Zola, Naturalismul în teatru Autorii noștri dramatici Becq de Fouquières, Arta regiei scenice Strindberg
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Hernani Hegel, Estetica Hugo, Prefețele la Marie Tudor și Lucrèce de Borgia Musset, Despre tragedie Hugo, Prefața la Ruy Blas Hugo, Prefața la Les Burgraves Wagner, Opera de artă a viitorului Wagner, Opera și drama Hugo, William Shakespeare Nietzche, Nașterea tragediei Zola, Naturalismul în teatru Autorii noștri dramatici Becq de Fouquières, Arta regiei scenice Strindberg, Prefața la Domnișoara Julie Antoine, Teatrul liber Maeterlinck, Cuvinte neînsemnate Quillard, Despre inutilitatea absolută a regiei scenice exacte Appia, Punerea în scenă a dramei wagneriene Jarry
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
note de lucru ale unui actor Genet, Cum să fie jucate Bonele Brecht, Mic organon pentru teatru Baty, A căzut cortina Pitoëff, Teatrul nostru Barrault, Reflecții despre teatru Jouvet, Mărturii despre teatru Montherlant, Prefața la Port-Royal Camus, Conferință asupra viitorului tragediei Adamov, Notă preliminară la tomul II din Teatru Vilar, Tradiția teatrală Genet, Pentru a juca Negrii (Les Nègres) Genet, Cum să fie jucat Balconul (Le Balcon) Claudel, Ideile mele despre teatru Genet, Scrisori către Roger Blin Ionesco, Note și contranote
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
târziu, importat din Europa, în secolul al XIX-lea. 11 În greacă nu există termen echivalent cu franțuzescul "personnage" [rom. "personaj"], ci numai participiul prezent al verbului "agir" ["a acționa"]: prattontes=agissant (acționând, cel care acționează). 12 Agathon a scris tragedii din care nu ne-a mai rămas decât titlul. Aristofan în Thesmophoriile, Platon în Banchetul, îl zeflemisesc, unul pentru aspectul său efeminat, celălalt pentru stilul său afectat. 13 Să reamintim că Pisălogii este o comedie-balet și că muzica și dansul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
răzbuna pe Agamemnon, tatăl său, pe care aceasta l-a asasinat, fapt pentru care el a simțit remușcări eterne. 30 Arhilocus este un poet liric din secolul al VII-lea î.H., care a inventat versul iambic. Coturnii sunt simbolul tragediei, ghetele încălțămintea actorilor de comedie. 1 Du Bellay (Apărarea și ilustrarea limbii franceze) consideră că Moralitățile și Misterele au servit totdeauna drept tragedii. Nu citează Misterele pentru că tocmai fusese interzisă reprezentarea lor la Paris prin ordinul Parlamentului din 1548. Cât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
poet liric din secolul al VII-lea î.H., care a inventat versul iambic. Coturnii sunt simbolul tragediei, ghetele încălțămintea actorilor de comedie. 1 Du Bellay (Apărarea și ilustrarea limbii franceze) consideră că Moralitățile și Misterele au servit totdeauna drept tragedii. Nu citează Misterele pentru că tocmai fusese interzisă reprezentarea lor la Paris prin ordinul Parlamentului din 1548. Cât despre "arhetipurile" (modele), la care face aluzie, acestea sunt piesele antice. 2 Vauquelin de la Fresnaye, discipol al lui Ronsard, face câteva analize valoroase
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu regulile o neliniștește. Când Corneille scrie Cidul, în 1636, el califică piesa drept tragi-comedie, gen fără reguli. Cum piesa îi este taxată, chiar de la primele reprezentații din 1637, de nerespectare a regulilor, el o plasează, începând din 1648, printre tragedii, gen conform cu regulile. 23 "M-aș încrede destul de mult în aprobarea parterului, pe motivul că printre cei care îl compun, există mai mulți care sunt capabili să exprime o părere asupra unei piese conforme cu regulile, iar ceilalți o judecă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Godeau care, în scrisoarea pe care i-a adresat-o, condamnă folosirea versului în teatru și-i cere părerea în această chestiune. 32 Se pare că în această "Apologie", d'Aubignac a vrut să-l convingă pe Richelieu de superioritatea tragediei în proză asupra tragediei în versuri. 33 Sublinierea noastră. 34 Corneille a utilizat frecvent stanțele, în vogă în teatrul dintre 1630 și 1660, în timp ce Racine nu recurge la ele decât în prima sa piesă, Tebaida, căci moda lor este în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care i-a adresat-o, condamnă folosirea versului în teatru și-i cere părerea în această chestiune. 32 Se pare că în această "Apologie", d'Aubignac a vrut să-l convingă pe Richelieu de superioritatea tragediei în proză asupra tragediei în versuri. 33 Sublinierea noastră. 34 Corneille a utilizat frecvent stanțele, în vogă în teatrul dintre 1630 și 1660, în timp ce Racine nu recurge la ele decât în prima sa piesă, Tebaida, căci moda lor este în declin atunci când își începe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tr.) 55 Subiectul lui Scédase este împrumutat din Plutarh. Doi tineri orășeni, veniți din Sparta, le violează pe fiicele țăranului Scédase care le-a oferit ospitalitate, apoi aruncă trupul acestuia într-un puț. Corneille face aici aluzie la propria lui tragedie, Theodora fecioară și martiră care cunoaște, în 1645, un usturător eșec. 56 "O Doamne! ce chin îngrozitor! Astă jignire tatălui meu e adresată, De al Ximenei tată ofensator!" (n.tr.) 57 "Eteocle: Și unul și celălalt o ură de moarte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a vrut să scoată la lumină Tot ceea ce ură nesfârșită și dragoste dezbină." (n.tr.) 58 Agnition în orig. (lat. agnitio), termen folosit de Corneille, ca și de unii comentatori ai lui Aristotel, pentru a denumi "recunoașterea" ca moment al tragediei clasice. (n.tr.) 59 Călugăr din ordinul fondat de Gaetano de Tiene și P. Carafa (episcop de Theato), pentru a reforma moravurile clerului. (n.tr.) 60 Bossuet este departe de a fi primul care-l taxează pe Molière de imoralitate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
după Tatăl de familie (Le Père de famille), el a fost primit cu destulă reținere. Grimm nu-și arată obișnuitul entuziasm față de Diderot, chiar dacă, în Corespondența sa, subliniază punctul de vedere interesant al celor trei căi ce se oferă între tragedie și comedie: comedia terențiană, comedia patetică și tragedia domestică. Lessing va fi primul care va sublinia modernitatea acestui text-manifest. 22 Mercier simțea, se pare, remușcări pentru că a creat un personaj de om cinstit care s-a îmbogățit, dacă dăm crezare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el a fost primit cu destulă reținere. Grimm nu-și arată obișnuitul entuziasm față de Diderot, chiar dacă, în Corespondența sa, subliniază punctul de vedere interesant al celor trei căi ce se oferă între tragedie și comedie: comedia terențiană, comedia patetică și tragedia domestică. Lessing va fi primul care va sublinia modernitatea acestui text-manifest. 22 Mercier simțea, se pare, remușcări pentru că a creat un personaj de om cinstit care s-a îmbogățit, dacă dăm crezare Memoriilor lui Fleury (1750-1822), actor la Comedia-Franceză care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Saurin, în piesa Béverley, pusă în scenă în 1768. 49 Lessing îi ia aici în bătaie de joc pe autorii dramatici francezi. 50 Este vorba de J.-B. Vivien de Chateaubrun, care-a dat, în 1756, Filoctet, sub forma unei tragedii în cinci acte. 51 Lessing citează Scrisoarea către D-l d'Alembert asupra articolului său Geneva. 52 Această dramă a D-nei de Graffigny, creată la Paris în 1750, a avut un mare succes. 53 Il Teatro comici, tradus prin Le
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scrisă în exil. 82 Vigny îi realizează acestă dorință în La Maréchale d'Ancre, Musset cu Lorenzaccio în 1834. Cât despre Hugo, el își consacră aproape întreaga operă dramatică teatrului istoric. 83 Stendhal, în Racine și Shakespeare, utilizează termenul de "tragedie romantică" după modelul lui Schiller, acolo unde Hugo vorbește de "dramă romantică". 84 Stendhal dă ca exemplu de "iluzie perfectă" pe cel al unui soldat din teatrul de la Baltimore care, văzându-l pe Othello pe punctul de a o sugruma
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ar putea spune corporal trăită) a unității, a caracterului inepuizabil al existenței, care era în grotescul Evului Mediu și al Renașterii." 91 Rachel, comediană foarte precoce, a jucat marile roluri din Corneille și Racine. Datorită ei, după părerea lui Musset, tragedia clasică a revenit la modă. A se vedea "Despre tragedie, privitor la debuturile D-rei Rachel", in Oeuvres en prose, Pléiade. 92 Zola scrie pentru Le Bien public din aprilie 1878, apoi pentru Voltaire din iulie 1878 în august 1880. 93
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al existenței, care era în grotescul Evului Mediu și al Renașterii." 91 Rachel, comediană foarte precoce, a jucat marile roluri din Corneille și Racine. Datorită ei, după părerea lui Musset, tragedia clasică a revenit la modă. A se vedea "Despre tragedie, privitor la debuturile D-rei Rachel", in Oeuvres en prose, Pléiade. 92 Zola scrie pentru Le Bien public din aprilie 1878, apoi pentru Voltaire din iulie 1878 în august 1880. 93 Fr., "Abstraction de la domesticité qui finit par se perdre dans
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tr.) 19 Craig, în Arta teatrului, își comunică experiența de regizor scenic sub forma unui dialog filosofic între un regizor și un amator de teatru. 20 El consacră un întreg capitol din Arta teatrului lui Shakespeare, intitulat " Despre spectrele din tragediile lui Shakespeare". 21 Craig este inițiat foarte de tânăr în arhitectură de tatăl său, care este arhitect. 22 Serlio, architect și sculptor italian, și-a petrecut ultimii ani ai vieții în Franța, invitat de Francisc I. El își continuă Tratatul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și la sate. Era o acțiune propagandistică și de aceea criteriul selectării pieselor era cel etico-național. S-au pus în scenă piese accesibile, de obicei comedii inspirate din viața satului, scenete umoristice, vodeviluri, melodrame și, mult mai târziu, drame și tragedii. Autorii cei mai gustați sunt Vasile Alecsandri și Iosif Vulcan. Au fost jucate și O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, Ovidiu și Despot-Vodă de V. Alecsandri. După o perioadă de stagnare, între 1890 și 1895, când nici nu mai au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
jur prin gesturi ce denotau tărie de caracter - dimensiune remarcabilă a personalității sale. Pus în libertate în 1964, hotărăște să-și continue profesiunea de interpret scenic tot la Iași, unde dă relief, prin creațiile pe care le șlefuiește (Nero, din tragedia Britannicus a lui Racine, pe care o și traduce, Oreste, Thomas Becket, Bălcescu), câtorva stagiuni. Actor rasat, de tip cerebral, a lăsat un gol prin transferul, în 1968, la București. În 1972, profitând de o invitație la o reuniune de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
cel mai lucid și cel mai tragic dintre eroii shakespearieni”. Și în Othello, chef d’oeuvre en sursis (1990), cu un avant-propos de Jan Kott, O., confruntat cu „ambiguitatea” unor personaje „indefinisabile”, își probează astuția abordând „poetica incertitudinii” din această „tragedie a incomprehensiunii”. Ca și Hamlet („Hamletul meu”, „mon Hamlet”), și Prospero din Furtuna, „ultimul melancolic shakespearian”, e pentru exeget „mon Prospéro”, și el camuflează o triplă identitate: „Dumnezeu, magician și dramaturg” (Shakespeare, son art et sa „Tempête”, 1993). Temerara cercetare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Furtuna, „ultimul melancolic shakespearian”, e pentru exeget „mon Prospéro”, și el camuflează o triplă identitate: „Dumnezeu, magician și dramaturg” (Shakespeare, son art et sa „Tempête”, 1993). Temerara cercetare La Métamorphose de la tragédie (1978), atacând o pretențioasă temă - „splendoarea și decadența tragediei” -, urmărește, cu un complex spirit de sistem, să deceleze categoriile și formele străvechiului gen în zilele noastre. Concluzia se cristalizează într-un dens pasaj sintetic. Tragedia contemporană „se îndepărtează de excepție, sub orice formă, de spectacular, înlocuiește sublimul prin umor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Temerara cercetare La Métamorphose de la tragédie (1978), atacând o pretențioasă temă - „splendoarea și decadența tragediei” -, urmărește, cu un complex spirit de sistem, să deceleze categoriile și formele străvechiului gen în zilele noastre. Concluzia se cristalizează într-un dens pasaj sintetic. Tragedia contemporană „se îndepărtează de excepție, sub orice formă, de spectacular, înlocuiește sublimul prin umor, nu recunoaște transcendentul, refuză eroul ca și intriga, reconsideră spațiul, descalifică timpul, ca să ne introducă într-un univers insignifiant, dar cu atât mai teribil, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
un demi-dieu (1998), unde sunt depliate, cu eficiență dramatică, efectele nefaste („azi, ieri sau mîine”) ale dictaturii, într-un regim totalitar. Cel ce schițează o împotrivire este anihilat în acest distrugător angrenaj care - temă recurentă - oprimă și izgonește iubirea. Dacă „tragedia într-un act” Cântul 35 („România literară”, 1968) era un exercițiu de teatru absurd, în turnură beckettiană, în Comme des cafards sur un plafond laqué (1998) precumpănesc înrâuririle din teatrul ionescian. Sugerat de mecanica schimbului de replici purgate de sensuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]