99,695 matches
-
și simțământ. Valéry dezvoltă teoria semnificației multiple a poeziei: ""Versurile mele au sensul care li se dă în momentul lecturii. Ar fi o mare greșală - care ar contrazice esența poeziei - să se afirme că fiecare poezie corespunde unei anumite intenții reale și unice a autorului"" [[Categorie:Nașteri în 1871]] [[Categorie:Decese în 1945]] [[Categorie:Poeți francezi]] [[Categorie:Scriitori francezi]] [[Categorie:Autori de aforisme]] [[Categorie:Membri ai Academiei Franceze]] [[Categorie:Nașteri pe 30 octombrie]] [[Categorie:Decese pe 20 iulie]] [[Categorie:Profesori ai
Paul Valéry () [Corola-website/Science/298297_a_299626]
-
tehnice). Brevetul de invenție protejează soluții sau idei originale, iar marca înregistrată protejează modul de identificare a unui producător sau a altei surse de reputație. Aceste drepturi pot fi cedate, închiriate ( licențiate), uneori chiar folosite ca garanție, similar unei proprietăți reale. Aceste drepturi au însă limitări specifice, cum ar fi limitări în timp. Există diferențe substanțiale față de proprietatea clasică; consumul proprietății clasice este exclusiv - dacă cineva mănîncă un măr, nimeni altcineva nu-l mai poate mînca. În cazul intangibilelor acest lucru
Proprietate intelectuală () [Corola-website/Science/298293_a_299622]
-
baza ecuației Helmholtz. Este esențial în electrostatică și în mecanica fluidelor, prin prezența sa în ecuația Laplace și în ecuația Poisson. În matematică, funcțiile al căror laplacian este nul se numesc funcții armonice. Dacă "f" este o funcție cu valori reale derivabilă de două ori, atunci laplacianul lui "f" este suma tuturor derivatelor parțiale "nemixte" de ordinul doi în coordonate carteziene formula 1: O altă contribuție însemnată a lui Laplace, în analiza funcțională, este "transformata Laplace". Aceasta, formula 3, este un operator liniar
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
tuturor derivatelor parțiale "nemixte" de ordinul doi în coordonate carteziene formula 1: O altă contribuție însemnată a lui Laplace, în analiza funcțională, este "transformata Laplace". Aceasta, formula 3, este un operator liniar asupra unei funcții "f"("t"), numită "funcție original", de argument real "t" ("t" ≥ 0). Acest operator transformă originalul într-o altă funcție "F"("s") de argument complex "s", numită "funcție imagine". Transformata Laplace are o proprietate extrem de utilă, și anume aceea că multe relații și operații ce se efectuează în mod
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
la rezolvarea ecuațiilor diferențiale și integrale. În fizică, este folosită la analiza sistemelor liniare invariante în timp, cum ar fi circuitele electrice, oscilatorii armonici, dispozitive optice și sistemele mecanice. Transformata Laplace a unei funcții "f"("t"), definită pentru toate numerele reale "t" ≥ 0, este o funcție "F"("s"), definită prin expresia: Limita inferioară 0 este o notație prescurtată care înseamnă Parametrul "s" este în general număr complex: Această transformare integrală are un număr de proprietăți care o fac utilă în analiza
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
de atracție capilare pot fi asimilate cu legile lui Newton (ale forțelor de gravitație). În 1816, Laplace a dat prima explicație științifică a motivului pentru care teoria lui Newton a mișcărilor oscilatorii furnizează o valoare imprecisă a vitezei sunetului: viteza reală este mai mare decât cea calculată de Newton, din cauza căldurii dezvoltate prin comprimarea aerului, care crește elasticitatea și, implicit, viteza sunetului transmis. Spre deosebire de alți matematicieni, Laplace nu considera că matematica ar avea un statut special față de alte științe, ci o
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
ziua de azi, zonele în care se mai vorbesc limbi berbere sunt răspândite pe teritoriile unor state ca Algeria, Maroc, Libia, Tunisia și Egipt. Din anii 1990, intelectualii berberi încearcă să resusciteze interesul pentru aceste limbi, și astăzi există un real sentiment de aparținere culturală comună în toate comunitățile berbere. Există și un alfabet berber comun numit "Tifinağ". Un element strâns legat de modul specific de viață al berberilor îl constituie locuințele acestora. Familiile berbere trăiesc în câteva încăperi săpate în
Berberi () [Corola-website/Science/298315_a_299644]
-
definiții posibile ale integralei, fiecare cu suportul său tehnic. Acestea sunt însă compatibile. Oricare două moduri de integrare a unei funcții vor da aceleași rezultate când ambele sunt definite. În mod intuitiv, integrala unei funcții continue, pozitive, "f", de variabilă reală și luând valori reale, între două puncte "a" și "b", reprezintă valoarea ariei mărginite de segmentele "x=a", "x=b", axa "x" și graficul funcției "f". Formal, considerând atunci integrala funcției "f" între "a" și "b" este măsura lui "S
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
fiecare cu suportul său tehnic. Acestea sunt însă compatibile. Oricare două moduri de integrare a unei funcții vor da aceleași rezultate când ambele sunt definite. În mod intuitiv, integrala unei funcții continue, pozitive, "f", de variabilă reală și luând valori reale, între două puncte "a" și "b", reprezintă valoarea ariei mărginite de segmentele "x=a", "x=b", axa "x" și graficul funcției "f". Formal, considerând atunci integrala funcției "f" între "a" și "b" este măsura lui "S". Termenul "integrală" se poate
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
o funcție de mai multe variabile, iar domeniul de integrare poate fi o suprafață, un volum, o regiune de dimensiune superioară sau un spațiu abstract care nu are o structură geometrică în sensul obișnuit. Cazul cel mai simplu, integrala unei funcții reale "f" de o variabilă reală "x" pe un interval formula 4, se notează cu Simbolul ∫ un „S” alungit, reprezintă integrarea; "a" și "b" sunt limita inferioară și limita superioară de integrare, definind domeniul de integrare; "f" este integrandul, de evaluat în raport cu
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
iar domeniul de integrare poate fi o suprafață, un volum, o regiune de dimensiune superioară sau un spațiu abstract care nu are o structură geometrică în sensul obișnuit. Cazul cel mai simplu, integrala unei funcții reale "f" de o variabilă reală "x" pe un interval formula 4, se notează cu Simbolul ∫ un „S” alungit, reprezintă integrarea; "a" și "b" sunt limita inferioară și limita superioară de integrare, definind domeniul de integrare; "f" este integrandul, de evaluat în raport cu variația lui "x" în intervalul
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
pentru această integrală este Într-o primă aproximare, ne uităm la pătratul unitar dat de laturile "x"=0 la "x"=1 și "y"="f"(0)=0 și "y"="f"(1)=1. Aria sa este exact 1. Se pare că valoarea reală a integralei trebuie să fie puțin mai mică. Scăzând lungimea dreptunghiurilor de aproximare se obține un rezultat mai bun; deci dacă împărțim intervalul în cinci pași, folosind punctele de aproximare 0, formula 9, formula 10, și tot așa până la 1. Dacă construim
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
din motive pedagogice. Cele mai comune definiții sunt cele ale integralei Riemann și a integralei Lebesgue. Integrala Riemann este definită în termeni de sume Riemann ale unor funcții în raport cu diviziuni ale intervalului. Fie ["a","b"] un interval închis de pe dreapta reală; atunci o diviziune cu puncte intermediare a lui ["a","b"] este o secvență finită Aceasta împarte intervalul ["a","b"] în "n" sub-intervale ["x", "x"], fiecare având un punct ales "ξ" ∈ ["x", "x"]. Fie Δ = "x"−"x" lățimea sub-intervalului "i"; atunci
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
măsurabilă generală "f", este împărțită între valorile sale pozitive și negative definind În final, "f" este integrabilă Lebesgue dacă și integrala este definită de Dacă spațiul pe care sunt definite funcțiile este spațiu topologic local compact (ca în cazul numerelor reale formula 30), pot fi definite diferit măsuri compatibile cu topologia (Măsuri Radon, din care face parte și măsura Lebesgue) și integrale în raport cu acestea, începând de la integralele de funcții continue cu suport compact. Mai exact, funcțiile cu suport compact formează un spațiu
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
altele, printre care: Liniaritatea, împreună cu unele proprietăți naturale de continuitate și normalizare pentru o anume clasă de funcții "simple", se poate folosi pentru a da o definiție alternativă a integralei. Aceasta este abordarea lui Daniell pentru cazul functiilor cu valori reale pe o mulțime "X", generalizate de Bourbaki la funcții cu valori într-un spațiu vectorial topologic local compact. Sunt valabile mai multe inegalități generale pentru funcții integrabile Riemann, definite pe un interval închis și mărginit ["a", "b"]. Acestea pot fi
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
mai multe inegalități generale pentru funcții integrabile Riemann, definite pe un interval închis și mărginit ["a", "b"]. Acestea pot fi generalizate și pentru alte feluri de integrală (cum ar fi integralele Lebesgue și Daniell). Fie "f" o funcție cu valori reale integrabilă Riemann. Integrala pe un interval ["a", "b"] este definită dacă "a" < "b". Aceasta înseamnă că sumele inferioară și superioară ale funcției "f" sunt evaluate pe o partiție "a" = "x" ≤ "x" ≤ . . . ≤ "x" = "b" cu valorile "x" crescătoare. Geometric, aceasta înseamnă
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
apoi derivată, se obține funcția originală. O consecință importantă, uneori numită "a doua teoremă fundamentală a calculului integral", permite calculul integralelor folosind o primitivă a funcției de integrat. Cea mai simplă tehnică de calcul a integralelor de o singură variabilă reală este cea bazată pe teorema fundamentală a calculului integral: Se observă că integrala nu este chiar primitiva, ci teorema fundamentală permite folosirea primitivelor la evaluarea integralelor definite. Pasul cel mai dificil este adesea găsirea unei primitive a lui "f". Rareori
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
fi funcțiile Legendre, funcțiile hipergeometrice, funcția Gamma). Extinderea algoritmului Risch-Norman pentru a include și aceste funcții este posibilă, dar dificilă. Integralele întâlnite într-un curs de inițiere în analiza matematică sunt alese intenționat pentru simplitatea lor; cele găsite în aplicațiile reale sunt adesea mult mai complicate. Unele integrale nu pot fi calculate exact, altele necesită funcții speciale care sunt ele însele dificil de calculat, iar altele sunt atât de complicate încât găsirea răspunsului exact durează prea mult. Aceasta a motivat studiul
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
Goya va fi preferatul principelui Osuna, care îi comandă mai multe lucrări, devenind, alături de rege, cel mai mare mecenat al artistului. Recunoașterea oficială va veni în anul 1786, când devine pictor al Curții Regale, cu o rentă de 15.000 "reali" pe an. În 1788, noul rege al Spaniei, Carol al IV-lea, îl menține pe Goya în funcția dobândită. În anul 1792, artistul se îmbolnăvește de o maladie care ne este necunoscută. După convalescența petrecută în Andaluzia, se întoarce la
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
fondatorii națiunilor - de exemplu; faptul că Lenin a fost glorificat în Uniunea Sovietică nu constituie un cult al personalității, deoarece acțiunile s-au petrecut după moartea sa), și nici nu se referă la lideri onorifici, care nu au o putere reală. Un astfel de caz este cel care legat de monarhi, așa cum este regele Tailandei, al cărui portret este expus cu respect în numeroase locuri publice, dar convențiile sau legile împiedica transformarea acestei forme de respect în putere politică reală. Alte
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
putere reală. Un astfel de caz este cel care legat de monarhi, așa cum este regele Tailandei, al cărui portret este expus cu respect în numeroase locuri publice, dar convențiile sau legile împiedica transformarea acestei forme de respect în putere politică reală. Alte cazuri notabile ale cultului personalității mai sunt: Adolf Hitler - Germania Nazistă, Kemal Atatürk - Turcia, Ho Chi Minh - Vietnam, Tito - Iugoslavia, Nicolae Ceaușescu - România, Enver Hoxha - Albania, Dalai Lama în Tibet, încercarea lui Siad Barre în Somalia și Saddam Hussein
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
judecăți drepte. „Plusează”, cum se zice în limbajul boemei literare, și este firesc să fie așa, pentru că de multe ori destinul scriitorului este mai puternic decât opera lui. Nu-i grav, cine știe să citească își dă seama de proporțiile reale ale operei. [...] El încearcă o formulă complexă de critică culturală, în care amestecă informația cu o estetică dominată de conceptele arhetipale și de acelea [...] luate de la trăiriști (Noica în primul rând). (Eugen Simion)
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
Immortality from Recollections of Early Childhood"" ("Odă înțelegerii nemuririi din amintirile fragedei copilării" 1802-1807). Unele poezii sunt scrise în formă de sonete. Poetului i se pare că vede pretutindeni în natură manifestarea unor forțe superioare, care se află deasupra lumii. Realul și irealul se contopesc în vesurile lui, vorbindu-i cititorului despre frumusețea și, totodată, despre misterul vieții, în care nu ar exista hotar între viață și moarte. Interpretarea naturii de către Wordsworth are un colorit mistic și spiritual. Wordsworth intenționa să
William Wordsworth () [Corola-website/Science/298371_a_299700]
-
Cadrele didactice sunt furibunde, îi prezic un viitor negru, de pușcăriaș. Mama, speriată, îl transferă la Liceul "Costache Negruzzi", unde absolvă. La majorat, declară că renunță la studiul viorii, nemulțumit de propriile performanțe muzicale. Renunță și la secția cu profil Real a liceului, având greutăți cu matematica, deși, dintr-o familie de ingineri, are acasă tot sprijinul. Se transferă la cea Umanistică. Începe din liceu studiul anatomiei, pregătindu-se pentru o carieră medicală. Pentru copiii de intelectuali admiterea la facultate era
Mircea Daneliuc () [Corola-website/Science/298372_a_299701]
-
din apropierea sa, fiind relativ aproape de Pământ, pot trece în scurt timp dintr-o constelație în alta. Spre exemplu, cometa Lovejoy a trecut în decurs de câteva zile prin constelațiile Orion, Taurul și Andromeda. Spre deosebire de galaxii, constelațiile nu sunt grupări spațiale reale de stele, ci doar aparente. Deși în general se vorbește despre „stele fixe”, poziția relativă a stelelor pe cer nu este chiar fixă: ea se schimbă simțitor în decursul mileniilor. De aceea, grupările aparente de stele de pe cer se deformează
Constelație () [Corola-website/Science/298380_a_299709]