101,403 matches
-
exclusă. Austriacul Karl Landsteiner este considerat descoperitorul sistemului AB0, el primind în 1930 Premiul Nobel pentru aceasta. Totuși, cehul Jan Janský a descris și el același sistem în 1907, se pare, printr-o activitate independentă de cea a lui Landsteiner. Grupa AB (IV) a fost descrisă tot în 1907 de către Decastrello și Sturli. Landsteiner și Alexander S. Wiener au descoperit și celălat sistem important de antigene, Rhesus (Rh), în 1937 (rezultate publicate în 1940). Sistemul AB0 se bazează pe existența a
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
niciodată în plasmă aglutinina omoloagă. Un individ poate dispune de unul, ambele sau de nici unul din aglutinogene. Întotdeauna există aglutinine corespunzătoare aglutinogenului care lipsește, iar când sunt prezente atât A cât și B, nu vor exista aglutinine. Astfel, există 4 grupe principale în sistemul AB0: Primele eritroblaste care prezintă pe membrană aceste antigene apar în luna a III-a de viață intrauterină. Antigenele A și B au o structură de bază comună, ele formându-se astfel: 1. Un substrat mucopolizaharidic de
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
care atașează la substanța H un rest de D-Galactoză, rezultând antigenul B. 4. Dacă genotipul cuprinde atât gena A cât și gena B, relația dintre ele este de codominanță, fenotipul rezultant prezentând ambele aglutinogene, în cantități aproximativ egale, adică grupa sanguină AB. Sunt anticorpi (gamaglobuline, imunoglobuline) cu structură și origine obișnuite, din clasele IgM și IgG. Cea mai mare parte sunt IgM, netraversând bariera placentară. Mai sunt numite și "hemaglutinine" sau "izohemaglutinine". Titrul lor este aproape nul la naștere, devenind
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
determinismul genetic al sistemului AB0: I (sau A), I (sau B) și i. Relațiile funcționale dintre ele sunt următoarele: Alela i mai este notată și I sau 0. Ea este nefuncțională, adică nu codifică sinteza niciunei glicoziltransferaze. Genotipul ii corespunde grupei 0 și se caracterizează prin prezența pe hematii a antigenului H, nemodificat. Locusul alelelor menționate este situat pe cromozomul 9, brațul lung, banda 3, subbanda 4 (9q34). Genotipurile posibile pentru fiecare fenotip sunt dupa cum urmeaza : Gena H, care condiționează
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
cauză are sânge de grup 0 fals(fenotip "Bombay"), notat 0 sau 0. Numele vine de la primul caz documentat, al unei femei din Bombay. Persoanele cu fenotip Bombay sintetizează anticorpi anti H și, deși la testările uzuale apar ca având grupă 0, nu pot primi sânge decât de la alte persoane cu fenotip Bombay, deoarece grupa 0 adevărată are antigen H. Alela cea mai frecventă la nivelul întregii populații umane este I, urmată de i și de I. Se consideră că I
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
o deleție. Deoarece I este a treia ca frecvență, se poate spune că a apărut ultima, probabil tot din I. La români, frecvența fenotipurilor este: În populația globală, frecvențele sunt: S-a constatat o lipsă de omogenitate mai ales la grupa A în pivința afinității pentru aglutininele specifice α. S-au descris astfel mai multe subgrupe A: A, A, A, A... A, A, A, A. Subgrupa A este grupa A clasică. Existența acestor subgrupe se datorează unor alele diferite I. Cu
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
frecvențele sunt: S-a constatat o lipsă de omogenitate mai ales la grupa A în pivința afinității pentru aglutininele specifice α. S-au descris astfel mai multe subgrupe A: A, A, A, A... A, A, A, A. Subgrupa A este grupa A clasică. Existența acestor subgrupe se datorează unor alele diferite I. Cu cât indicele subgrupei este mai mare, cu atât capacitatea de sinteză a antigenului A este mai mică, rămânând și o cantitate de antigen H neconvertit în A. Rezultă
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
I. Cu cât indicele subgrupei este mai mare, cu atât capacitatea de sinteză a antigenului A este mai mică, rămânând și o cantitate de antigen H neconvertit în A. Rezultă deci fenotipuri intermediare între A și 0, cu hematii de grupă A ce prezintă și antigen H, specific grupei 0. Subgrupele cele mai frecvente sunt A și A. Existența alelelor modificate I poate fi pusă și ea pe seama vârstei acesteia. Sistemul Rh clasifică sângele uman după prezența sau absența unor proteine
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
cu atât capacitatea de sinteză a antigenului A este mai mică, rămânând și o cantitate de antigen H neconvertit în A. Rezultă deci fenotipuri intermediare între A și 0, cu hematii de grupă A ce prezintă și antigen H, specific grupei 0. Subgrupele cele mai frecvente sunt A și A. Existența alelelor modificate I poate fi pusă și ea pe seama vârstei acesteia. Sistemul Rh clasifică sângele uman după prezența sau absența unor proteine specifice pe suprafața hematiilor. Determinarea statutului Rh ține
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
D pe membrană sunt considerați Rh+ (pozitiv), ceilalți Rh- (negativ). Spre deosebire de sistemul AB0, în sistemul Rh absența antigenului nu presupune existența anticorpilor specifici; indivizii Rh- nu au "în mod normal" în ser anticorpi anti D. Statutul Rh se asociază obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel că "grupa sanguină" este exprimată prin adăugarea semnului + sau - la grupa AB0; de exemplu: A+, B+, 0+, 0- etc. Aceste informații reprezintă minimul necesar în practica medicală pentru realizarea unei transfuzii. Factorul D este codificat de
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
pozitiv), ceilalți Rh- (negativ). Spre deosebire de sistemul AB0, în sistemul Rh absența antigenului nu presupune existența anticorpilor specifici; indivizii Rh- nu au "în mod normal" în ser anticorpi anti D. Statutul Rh se asociază obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel că "grupa sanguină" este exprimată prin adăugarea semnului + sau - la grupa AB0; de exemplu: A+, B+, 0+, 0- etc. Aceste informații reprezintă minimul necesar în practica medicală pentru realizarea unei transfuzii. Factorul D este codificat de o genă (1p36.2-p34) D. Aceasta
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
Rh absența antigenului nu presupune existența anticorpilor specifici; indivizii Rh- nu au "în mod normal" în ser anticorpi anti D. Statutul Rh se asociază obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel că "grupa sanguină" este exprimată prin adăugarea semnului + sau - la grupa AB0; de exemplu: A+, B+, 0+, 0- etc. Aceste informații reprezintă minimul necesar în practica medicală pentru realizarea unei transfuzii. Factorul D este codificat de o genă (1p36.2-p34) D. Aceasta determină direct sinteza antigenului D, și are o alelă
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
Rh+, iar ca medie pentru populația europeană se consideră 85% Rh+. Există abateri remarcabile de la medie în cazul unor populații. Spre exemplu, la africani, asiatici și eschimoși, frecvența fenotipului Rh+ este peste 95%. La nivelul populației globale, frecvențele medii ale grupelor AB0 coroborate cu Rh sunt: Problema compatibilității se pune atunci când se dorește realizarea unei transfuzii sanguine. Clasic, în sistemul AB0, există noțiunile de "donator universal" (cu referire la grupa 0, care nu are aglutinogene) și de "primitor universal" (cu referire
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
Rh+ este peste 95%. La nivelul populației globale, frecvențele medii ale grupelor AB0 coroborate cu Rh sunt: Problema compatibilității se pune atunci când se dorește realizarea unei transfuzii sanguine. Clasic, în sistemul AB0, există noțiunile de "donator universal" (cu referire la grupa 0, care nu are aglutinogene) și de "primitor universal" (cu referire la grupa AB, care nu are aglutinine). Ele nu sunt însă utile decât pentru transfuzii cu volum redus de sânge, mai mic de 500 ml. În cazul transfuziei a
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
coroborate cu Rh sunt: Problema compatibilității se pune atunci când se dorește realizarea unei transfuzii sanguine. Clasic, în sistemul AB0, există noțiunile de "donator universal" (cu referire la grupa 0, care nu are aglutinogene) și de "primitor universal" (cu referire la grupa AB, care nu are aglutinine). Ele nu sunt însă utile decât pentru transfuzii cu volum redus de sânge, mai mic de 500 ml. În cazul transfuziei a peste 500 ml, se folosește exclusiv sânge izogrup, adică de aceeași grupă cu
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
la grupa AB, care nu are aglutinine). Ele nu sunt însă utile decât pentru transfuzii cu volum redus de sânge, mai mic de 500 ml. În cazul transfuziei a peste 500 ml, se folosește exclusiv sânge izogrup, adică de aceeași grupă cu a primitorului. Aceasta pentru că, deși de exemplu grupa 0 nu are aglutinogene, are totuși aglutinine. Acestea devin de ajuns de diluate în sângele primitorului pentru a nu da reacții sesizabile, dar la volume mari contactul lor cu aglutinogenele unui
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
sunt însă utile decât pentru transfuzii cu volum redus de sânge, mai mic de 500 ml. În cazul transfuziei a peste 500 ml, se folosește exclusiv sânge izogrup, adică de aceeași grupă cu a primitorului. Aceasta pentru că, deși de exemplu grupa 0 nu are aglutinogene, are totuși aglutinine. Acestea devin de ajuns de diluate în sângele primitorului pentru a nu da reacții sesizabile, dar la volume mari contactul lor cu aglutinogenele unui primitor de grupă A, B sau AB poate determina
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
primitorului. Aceasta pentru că, deși de exemplu grupa 0 nu are aglutinogene, are totuși aglutinine. Acestea devin de ajuns de diluate în sângele primitorului pentru a nu da reacții sesizabile, dar la volume mari contactul lor cu aglutinogenele unui primitor de grupă A, B sau AB poate determina aglutinarea intravasculară a eritrocitelor. În afară de sistemul AB0, în cazul unei transfuzii este obligatoriu să se țină seama și de grupa Rh+. Sângele Rh+ poate fi primit doar de indivizi Rh+, pe când cel Rh- se
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
da reacții sesizabile, dar la volume mari contactul lor cu aglutinogenele unui primitor de grupă A, B sau AB poate determina aglutinarea intravasculară a eritrocitelor. În afară de sistemul AB0, în cazul unei transfuzii este obligatoriu să se țină seama și de grupa Rh+. Sângele Rh+ poate fi primit doar de indivizi Rh+, pe când cel Rh- se poate administra la Rh- și Rh+ fără nici o problemă, deoarece în sistemul Rh nu există anticorpi în absența factorului antigenic. În cazul transfuziei de sânge integral
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
fără nici o problemă, deoarece în sistemul Rh nu există anticorpi în absența factorului antigenic. În cazul transfuziei de sânge integral compatibilitățile sunt rezumate în următorul tabel: Pentru tranfuzia de plasmă (care nu poate conține nici un fel de antigene, indiferent de grupa donatorului, dar poate conține anticorpi) compatibilitatea nu mai ține cont de Rh, ci doar de AB0. Aceasta doar dacă s-a exclus posibilitatea ca un donator Rh- să fi venit la un moment dat în contact cu sânge Rh+. În
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
exclus posibilitatea ca un donator Rh- să fi venit la un moment dat în contact cu sânge Rh+. În practică, fiecare țară are reglementări oficiale cu privire la această problemă. În România, se evită pe cât este posibil transfuzia de plasmă la o grupă Rh diferită. În cazul folosirii masei eritrocitare (hematii spălate în soluție izotonă), se ține evident cont de Rh, precum și de faptul că acestea nu trebuie să vină în contact cu plasma primitorului care are aglutinine specifice: Există numeroase alte sisteme
Grupă sanguină () [Corola-website/Science/302191_a_303520]
-
avea și puteri judecătorești. Negustorii și meșteșugarii de rând participau la viața politică internă a Marelui Novgorod. Ei erau organizați în bresle și erau împărțiți în "konciane" (кончане - locuitori ai mahalalelor), "uliciane" (уличанe - locuitori ai aceleiași străzi) și "sotnii" (сотни - grupe de câte o sută). ("Vezi și: " Suta lui Ivan, prima breaslă rusă.) Începând cu secolul al XII-lea, starostii acestor bresle au căpătat dreptul de a ratifica cele mai importante hotărâri ale republicii. Conducătorul Novgorodului era un cneaz din principatele
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
Metalele de tranziție se deosebesc de celelalte metale prin faptul că au electronul distinctiv într-un orbital d, au configurația (n-1)d1-10 ns 1-2 , în care n=4,5,6,7, și se găsesc în grupele secundare ale sistemului periodic. Deoarece atomii elementelor din grupa a II-a (Zn, Cd, Hg) au totdeauna substratul (n-1) d ocupat cu 10 electroni, după unii autori aceste elemente n-ar mai trebui să fie considerate elemente tranziționale, spre deosebire de
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]
-
de celelalte metale prin faptul că au electronul distinctiv într-un orbital d, au configurația (n-1)d1-10 ns 1-2 , în care n=4,5,6,7, și se găsesc în grupele secundare ale sistemului periodic. Deoarece atomii elementelor din grupa a II-a (Zn, Cd, Hg) au totdeauna substratul (n-1) d ocupat cu 10 electroni, după unii autori aceste elemente n-ar mai trebui să fie considerate elemente tranziționale, spre deosebire de Cu, Ag și Au care prezintă stări de oxidare
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]
-
fie considerate elemente tranziționale, spre deosebire de Cu, Ag și Au care prezintă stări de oxidare în care substratul (n-1)d rămâne cu 8 sau 9 electroni. Elementele tranziționale au un caracter mai slab, care scade odată cu creșterea numărului atomic în grupă. Ele reacționează cu valența de la 1+ până la n+, corespunzător numărului de grupă în sistemul periodic, sau chiar cu n+ mai mare decât numărul grupei, cum este cazul pentru elementele din grupa I-a secundară Cu, Ag, Au. Elementele tranziționale prezintă
Metal de tranziție () [Corola-website/Science/302506_a_303835]