98,632 matches
-
în alte clipe, se schimbă între ele sau se află în luptă. Mîhnirea, de exemplu, nu este atunci sentimentul dominant; el se înstăpînește numai în niște condiții favorabile, pe cînd altminteri tristețea cauzată de pierdere și bucuria pentru valoarea celui pierdut se înlocuiesc între ele. Caracterul unui om eul real nu apare, în general, nedivizat, în fiecare stare particulară. Numai în momentele culminante ale vieții sîntem realmente noi înșine, adică sîntem stăpîniți de sentimentul total, format sub influența trăirilor noastre. În
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fac parte, după cum se va vedea mai tîrziu, multe forme ale humorului. 7. Organizarea sentimentelor Cealaltă formă de legătură între sentimente apare cînd o serie de trăiri declanșează sentimente aflate desigur într-o strînsă relație reciprocă, dar care nu-și pierd fiecare în parte cu totul specificul, alcătuind mai curînd o totalitate a cărei ordonare internă este determinată de o singură valoare, de un țel conducător, ca forță organizatoare. O asemenea ordonare poate apărea cînd se afirmă o valoare fundamentală, care
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de infinită este acțiunea reciprocă ce se desfășoară în intimitatea ființei noastre. Dacă o simplă intuiție ne-ar ajuta, cu acest prilej, să ajungem la claritate, odată pentru totdeauna, ar fi mai ușor de trăit. În schimb, viața și-ar pierde atunci plinătatea și tensiunea ei. Dacă, după cum ne arată experiența, se află în natura vieții psihice însăși, în acest fel, o tendință și totodată un imbold și o capacitate de grupare și concentrare, lucrul acesta coincide cu exigențele pe care
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
potențial; în cel de al doilea, ele apar mai libere, dar sînt legate într-o valoare fundamentală, prin condiția lor comună. Humorul lui Shakespeare este, așa cum a spus Dowden, o expresie a fidelității sale față de realitate. El nu și-a pierdut credința în ceea ce este mare din pricină că viața prezintă atîta josnicie și atîta suferință; după cum nu și-a pierdut nici simțul pentru ceea ce-i mic și dureros din cauza convingerii sale despre valoarea a tot ce e mare. Marele poet spaniol, al
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
condiția lor comună. Humorul lui Shakespeare este, așa cum a spus Dowden, o expresie a fidelității sale față de realitate. El nu și-a pierdut credința în ceea ce este mare din pricină că viața prezintă atîta josnicie și atîta suferință; după cum nu și-a pierdut nici simțul pentru ceea ce-i mic și dureros din cauza convingerii sale despre valoarea a tot ce e mare. Marele poet spaniol, al cărui Don Quijote a apărut odată cu Hamlet al lui Shakespeare, este considerat de unii ca maestru al întregii poezii
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care trebuiau combătute. Astfel, în Geschichte der Asthetik în Deutschland (p. 371), Lotze remarcă: "Dispoziția spirituală de atunci a poporului german putea fi asemănată, estetic vorbind, mai degrabă cu un suflet gol decît cu unul plin. Sensibilitatea pentru frumos se pierdu-se în așa măsură într-o așa măsură într-o datină leneșă și în niște moravuri nevolnice, încît putea să pară o datorie să se restabilească vioiciunea spontană a instinctelor, în primul rînd prin revolta împotriva a nenumărate opreliști, prin
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
altora pe deplin se face remarcată în ironie. Partea cea mai de preț pe care o posedă omul, mulțumirea lăuntrică însăși, își are rădăcina, la urma urmelor, în ceva obscur de care este mînat totuși întregul și care și-ar pierde puterea în clipa în care am încerca să-l descîlcim printr-o înțelegere pură. În ironie, iese la lumină conștiința unei veșnice mobilități (agilități), a unui haos infinit ce nu poate fi niciodată sistematizat. Personalitatea poate fi epuizată numai aparent
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
același vînt care stîrnește indispoziția provocată și sunetul mîngîietor. Așadar, valoarea este atît ceva ce contrastează cu realitatea cît și o parte dintr-însa. Prin această duplicitate devine posibilă o stare sufletească vitală cum este humorul o mentalitate ce nu pierde simțul pentru valoros și credința în valabilitatea lui doar fiindcă nu se poate deduce și explica totul prin el, ori fiindcă tot restul pare să se comporte în lume, față de el, cu indiferență. Humorul va stărui în ideea că, în virtutea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
păsărilor de un gri albicios, în strălucirea razelor solare. Și brusc a trebuit să-mi îndrept gîndul spre ceea ce provoca întreaga splendoare; instinctul de nutrire, pofta de mîncare, lupta pentru hrană!" Pe cît mi-aduc aminte, spectacolul nu și-a pierdut din strălucire în urma acestei reflecții, dar starea sufletească a devenit ceva mai complexă. Poate că prima bucurie a fost îndepărtată pentru o clipă, dar a revenit după aceea întărită. În toate valorile ideale, alunecările valorice joacă un rol important. Referindu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
timpul nu mai joacă nici un rol pentru el. Religia, din contra, privește înainte. Din punct de vedere religios, viața este determinată, de la un capăt la altul, în mare și în mic, de reprezentarea lui Dumnezeu, în comparație cu care orice altceva își pierde valoarea, așa încît lucrulsuprem îl constitue autonimicirea în fața Domnului 40. O examinare a acestei concepții definitive a lui Kierkegaard despre humor va fi întreprinsă mai jos, în capitolul "Tragic și humor". CAPITOLUL IV PRINCIPALELE FORME ALE HUMORULUI 19. Marele humor
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
rădăcini cu atît mai adînci. O mare suferință poate dezlănțui o energie care altminteri n-ar fi intrat în acțiune. E nevoie de energie ca să ne întristăm, ca să suportăm și să străbatem încordarea dintre sentimentul valorii a ceea ce s-a pierdut și siguranța că e realmente pierdut. Cel mai simplu mod de a scăpa de această tensiune ar fi îndepărtarea unuia din termenii fie să uiți ce s-a pierdut, fie să-ți închipui că era lipsit de valoare. E nevoie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mare suferință poate dezlănțui o energie care altminteri n-ar fi intrat în acțiune. E nevoie de energie ca să ne întristăm, ca să suportăm și să străbatem încordarea dintre sentimentul valorii a ceea ce s-a pierdut și siguranța că e realmente pierdut. Cel mai simplu mod de a scăpa de această tensiune ar fi îndepărtarea unuia din termenii fie să uiți ce s-a pierdut, fie să-ți închipui că era lipsit de valoare. E nevoie de superioritate șe de noblețe sufletească
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și să străbatem încordarea dintre sentimentul valorii a ceea ce s-a pierdut și siguranța că e realmente pierdut. Cel mai simplu mod de a scăpa de această tensiune ar fi îndepărtarea unuia din termenii fie să uiți ce s-a pierdut, fie să-ți închipui că era lipsit de valoare. E nevoie de superioritate șe de noblețe sufletească pentru a nu recurge la nici unul dintre aceste expediente. Sau lucrurile se petrec mai curînd invers: calea spre superioritate și noblețe sufletească trece
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
față de el. În perioadele lipsite de vlagă și în care ne simțim abătuți, poate domni, ca o ultimă pîlpîire de energie psihică, o nostalgie, poate una melancolică după vremea în care mai puteam fi încă nostalgici 46. Sentimentele acestea își pierd semnificația de expresie a energiei psihice în caz că relația este totul omisă, iar trecutul și viitorul nu mai au nici o legătură cu prezentul. Viața devine atunci un vis ori o trăire în fantezie. Acest caracter l-a căpătat, în mare măsură
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
modern 48. În situația în care predomină amintirea sau așteptarea, multe lucruri ce ar fi putut trece altminteri drept importante, energice și fatale vor provoca acum doar un zîmbet. Ceea ce-l emoționează atît de puternic pe cel semiexperimentat încît își pierde echilibrul se evaporă acum prin umplerea sufletului cu tot ce este măreț. Iar cînd încearcă totuși să-și exercite puterea asupra sufletului, nu face decît să apară un surîs nu cel amar al satirei sau al batjocurii, ori cel reținut
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
atribuie realității așa cum este. Humorul ce se formează pe această bază, este un sentiment vital cosmic, o stare sufletească fundamentală, situată mai presus de opoziția dintre optimism și pesimism, întrucît nu închide ochii în fața dizarmoniilor și a nenorocirilor, dar nu pierde simțămîntul de unitate cu mersul înainte al lumii, din cauza suferinței dintr-însa și a dispariției atîtor lucruri mari și frumoase, un mers ce se desfășoară continuu în ciuda tuturor piedicilor. De abia începînd de aici, devine, de fapt, humorul o concepție
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
către cei ce duc o viață liniștită, fără să-și provoace soarta. Așa cum domnește peste cei drepți și peste nedrepți, durerea îi lovește atît pe cei liniștiți cît și pe cei plini de aspirații. Dar așa cum marele humor nu-și pierde surîsul fiindcă strădania serioasă este obligată să lupte cu îngrădirile, zîmbetul său nu dispare nici pentru că suferința se insinuează și pe drumul fericirii liniștite. Dizarmoniile vieții se evaporă pînă la urmă în fața marii forțe cu care este trăită. Humoristul nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
motiv că nu poate izbîndi împotriva curentului. Ipohondrul ar putea fi vindecat, eventual, dacă ar obține o clipă de libertate, în care ipohondria însăși i-ar putea fi tratată humoristic apărînd ca o umbră întunecată în peisajul vieții, care se pierde dacă e privită de la înălțime, dar care e covîrșitoare cînd ne aflăm jos, în mijlocul ei. Premisa este însă ca înălțimea să fie clară și să ne putem menține la înălțime. Această experiență zilnică nu ne trimite încă la umbrele cele
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
au aceiași părinți, la fel bunătatea și răutatea apar conform legilor cărora le este supusă existența. Iar fericirea și nenorocirea își fac drum în lume după aceleași legi. Răutatea poate ajunge atît de mare încît am fi tentați să ne pierdem credința în bunătate, iar nefericirea poate părea atît de grozavă încît totul să ni se pară în dezagregare. Am putea fi îndemnați să izbucnim dimpreună cu Cordelia atunci cînd aude despre purtarea surorii față de bătrînul lor tată: "Let pity not
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
interiorități, chiar și în nefericire și în ruină. S-a spus astfel: "Ceea ce i se întîmplă unei fiinșe cum e Cordelia nu este hotărîtor; lucrul hotărîtor e că ea există!"68. Putem exprima filosofic acest lucru astfel: Shakespeare nu-și pierde credința că în lume există o valoare, chiar dacă ceea ce este valoros dispare atît de frecvent. În ultima mare operă a lui Shakespeare în Furtuna, sentimentele de pace și de melancolie devin covîrșitoare. Tragicul se potolește și comicul dispare. Dar chiar
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
superioare, baza psihologică apare clar, ființele divine în care se crede fiind concepute ca apărătoare ale adevărului și binelui. Dacă la baza religiei stă o temă (principiu ce nu poate fi stabilit ca general valabil), atunci este teama de a pierde ceea ce pe treapta respectivă dă valoare vieții. Principiul existenței valorii se află la baza oricărei religii așa cum, de exemplu, principiul cauzalității stă la baza rațiunii umane practice, atunci cînd caută să-și îndeplinească dorințele sau cînd, în cazul unor evenimente
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
respectiv nu se păstrează niciodată în ceva cu totul individual și solitar; chiar și cînd un eveniment individual sau o observație izolată ar face o asemenea impresie, și ar trezi un sentiment în așa fel încît tot restul să-și piardă importanța în raport cu ele, va exista totuși neîntrerupt tendința de a găsi un raport între acea trăire individuală și toate celelalte. Acestea vor fi interpretate în funcție de ea, în caz că nu poate fi interpretată ea după ele. Misticii bisericii își interpretau trăirile extatice
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
stări sentimentale nu este ceva adăugat după nașterea sentimentului, ci este de la început legată de el. Întrebarea nu este de la bun început cum se nasc înclinarea sau instinctul din sentiment, ci cum pot fi ele împiedicate, așa încît sentimentul sî-și piardă caracterul activ, măcar cît să nu ajungă la acțiunea de moment. De abia în evoluția ulterioară a vieții sentimentale apare, poate, o contradicție între sentimentele calme și cele active. Ceea ce e valabil despre oricare sentiment este valabil și despre unul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
e făcută fără înfumurare, fără sentimentalitate, fără o melancolie apăsătoare, fără zăbavă guralivă. Condiția este ca și în cazul în acre idealul ce l-am avut în față nu e pe deplin realizat, ori chiar cînd, în decursul vieții, se pierde mult din ceea ce este valoros, izvorul valorii să continuie să curgă totuși într-ascuns și să nu fie nevoie decît să săpăm suficient de profund, ca să-l facem să țîșnească. Mai multă valoare se ascunde în sufletul celui care face
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
niște condiții mai bogate pentru etic, așa cum face marele humor pe care l-am descris în cele de mai sus. Secretul stă însă în aceea că toate "stadiile" între cel al plăcerii (cel "estetic) și cel strict religios și-au pierdut tot mai mult importanța pentru Kierkegaard. Iar "humorul" a fost strangulat și cu totul strivit între evanghelia plăcerii și cea a suferinței, Kierkegaard retractînd de fapt ceea ce descrisese ca gen superior, pur omenesc, de concepție despre viață. El a adus
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]