11,044 matches
-
finalul acestei scrisori care-mi face bine mai ales pentru că e neașteptată: "Dragă A.D., Am citit cu admirație invidioasă manuscrisul volumului dumitale (...) (care, pentru mine, ca vechi amator de poezie, a fost o revelație: UN POET!)... Domnule, dacă nu mă înșel eu (și în această privință mă înșel rar era să spun: nu mă înșel niciodată) dumneata, ca poet, ești cineva!" Și eu care lucram volumul cu M. Ciobanu... E o bucurie (+ venirea lui Lucian Vasiliu, n. red.) pe fondul amărăciunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mai ales pentru că e neașteptată: "Dragă A.D., Am citit cu admirație invidioasă manuscrisul volumului dumitale (...) (care, pentru mine, ca vechi amator de poezie, a fost o revelație: UN POET!)... Domnule, dacă nu mă înșel eu (și în această privință mă înșel rar era să spun: nu mă înșel niciodată) dumneata, ca poet, ești cineva!" Și eu care lucram volumul cu M. Ciobanu... E o bucurie (+ venirea lui Lucian Vasiliu, n. red.) pe fondul amărăciunii cu care m-am întors de la P.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Am citit cu admirație invidioasă manuscrisul volumului dumitale (...) (care, pentru mine, ca vechi amator de poezie, a fost o revelație: UN POET!)... Domnule, dacă nu mă înșel eu (și în această privință mă înșel rar era să spun: nu mă înșel niciodată) dumneata, ca poet, ești cineva!" Și eu care lucram volumul cu M. Ciobanu... E o bucurie (+ venirea lui Lucian Vasiliu, n. red.) pe fondul amărăciunii cu care m-am întors de la P. Neamț (după trei zile) în legătură cu neclarele posibilități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de m-ai bucura cu apariția cărții tale! Adresele solicitate: Marta Petreu Str. I. Bela, nr. 33, Ap. 6 Cluj-Napoca 3400 și Ion Mureșan sat Strîmbu, Com. Chiuiești, Jud. Cluj, cod 4665. Dar Mureșan e pe la Lugoj, dacă nu mă înșel! Cu repartiția. MULTĂ SĂNĂTATE! Bucurie și toate cele bune să fie de partea ta! Al tău, Aurel Dumitrașcu Borca, noiembrie [1986] Dragul meu, [...] N-am reușit să mă adun pentru a răspunde la anchetă, deși îmi mențin sentimentul că voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
multe cronici la carte ("Mona Monada", n. red.) și că lumea și-a dat seama că ai scos o carte superbă! Cu siguranță, nu mă pricep să comentez într-un limbaj "deosebit" o carte, dar sînt convins că nu mă înșel în ceea ce privește POEZIA. Tu și alții îmi sînteți tare prieteni! Dar știu că vă iubesc în primul rînd pentru că vă cred ca poeți. Absolut nici un gînd din cele mereu bune pentru voi nu e complezent! Asta mi se pare frumos și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ce ne leagă, Aurel P.S. Deseori, John (fratele lui Aurel Dumitrașcu, Ion, Ionel, alintat John n. red.) laudă faptul că tu și Luca (Pițu n. red.) sînteți niște oameni tare minunați! O face nu numai cînd ne... cinstim! Nu se înșeală, desigur! Aurel Borca, 29 mai 1983 Bună, dragul meu Lucian! Am primit cuvintele tale. Îmi pare foarte rău pentru că mama ta nu se simte prea bine! Sper că totul va fi în regulă! Din partea mea: tare multă SĂNĂTATE! Și sper
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a apărut prima cronică la cartea lui Daniel (Corbu n. red.), dar Ulici (Laurențiu n. red.) nu spune nimic despre ea, citează doar, ambiguu! Am mai rămas la P. Neamț, ca să-nvăț dezastrele cu Raveca! Pe un amant nu-l înșeli niciodată... Să-mi comunici dacă zic ceva în VATRA din aprilie! Băciuț îmi scrisese că zic în martie, ceva ce nu s-a confirmat! Am să mai trimit texte pe la reviste, pentru că n-am mai făcut-o de aproape un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
îndelungate, Nicu Condeescu a obținut aprobarea lui Carol al II-lea. Mihai a fost operat fără anestezie. Fiul avea să-și explice mai târziu atitudinea lui Carol al II-lea astfel: ,,se comporta ca și cum cineva ar fi vrut să-l înșele mereu”. În acest caz, tatăl bănuia că urgența operației de apendicită era invocată ca motiv de prelungire a șederii copilului la mama sa. 23 ianuarie. ,,Moștenitorul a fost operat de apendicită la Florența” scrie N. Iorga în Memoriile sale. A
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
prin soare ne-a supraîncălzit. Deși are numai 11 ani, Dimi știe să studieze un meniu, să facă o comandă, să ceară nota de plată și să achite consumația. În Japonia nu se pune problema ca un copil să fie înșelat la bani întrun restaurant, bar sau magazin. Căldura de afară ne-a alungat în casă unde era răcoare. Dimi a mers în camera lui, având o temă de făcut pe timpul vacanței, iar eu am stat de vorbă cu Criss în timp ce
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Doar că, de spaimă, a uitat numele orașului. — E un oraș frumos, spuse el, pe malul fluviului celui mare... Cum Îl cheamă, Doamne? O, Doamne, Îmi stă pe limbă și nu pot să-l spun... — Fluviu? Întrebă călugărul. Nu te Înșeli? Nu e mai degrabă un lac Întins ca o mare, de nu i se vede malul celălalt? — Nu, spuse Simeon hotărât, nu e o mare. Marea am văzut-o la Constantinopol și de atunci n-am mai văzut-o. Era
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prinții Zähringer au fost totdeauna aliații credincioși ai Sfântului Părinte de la Roma și de aceea Îi privește cu neîncredere și dușmănie. — Sentimente care, după cum știm, sunt reciproce. Gândește-te numai la povestea cu inelul, continuă Hildebrand. Stăpânii noștri au fost Înșelați atunci În cel mai infam mod și nu pot uita asta. Ar fi trebuit să stăpânească ducatul suab, după cum se știe. Henric III li-l promisese, dându-le ca zălog acel faimos inel. și, când acolo, văduva lui i-a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a călcat cuvântul pecetluit de inel, al soțului ei. Aud mereu că vremea pumnului a trecut și că nici un războinic nu are voie să-și capete drepturile cu sabia. Dar uneori trebuie să o facă... Domnii noștri Zähringer au fost Înșelați Într-un mod atât de murdar. Cum să-i mai fie credincioși Împăratului? Sunt Îndreptățiți să acționeze așa cum o fac. O spun din nou, eu, Hildebrand, pe care nimeni nu-l poate Învinui de necredință, au avut și au și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mele bolnave... Avea dreptate tata când mă certa și-mi spunea să pun mâna pe coasă și să las cioplitul, că nu-i treabă de bărbat adevărat... Își deschise cu greutate ochii, așteptând să vadă imaginile cunoscute dintotdeauna. Dar se Înșela. Locurile erau străine. Nu știa cât timp zăcuse acolo. Încet, Încet, Îi reveni În minte tot ce se petrecuse cu o zi Înainte, și-l căută cu ochii pe cavalerul căruia Îi sărise În ajutor. Acesta zăcea nemișcat alături, plin
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
noi mai mulți slujitori bine Înarmați. și câțiva ministeriali credincioși. Să mergem pregătiți de luptă. Nu se știe niciodată ce capcane ne mai așteaptă. Bertold, frate, ai avut totdeauna Încredere În mine! Ai și acum. Presimțirile mele nu mă prea Înșală. Ascultă-mi sfatul. Ce pierdem dacă ne arătăm puternici și gata de orice? Cu atât mai mult Îi vom sili să accepte condițiile noastre! — Nu crezi că mai degrabă arată că ne e teamă? zâmbi Bertold. La Curte se va
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
niciodată. Voi aștepta. Vom aștepta. Vom aștepta chiar dacă va dura toată viața. Dra gostea noastră merită sacrificiul!“ Auzi pași pe trepte. Era desigur slujitorul care aducea tava cu mâncare. Totuși pașii sunau oarecum altfel, așa că În toarse capul. Nu se Înșelase, era altcineva, altă siluetă decât cea butucănoasă și scundă cu care era obișnuită. Omul puse tava pe masă și-și scoase gluga de pe cap, ducând În același timp degetul la buze. Prizonierei i se păru o clipă că visează. Dar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Deci Siegebert e veriga cea mai de sus din lanțul trădării. Cel care stă alături de fratele meu... Siegebert și ca momeală nevastă sa... Ea l-a convins pe Bertold să-i dea soțului ei slujba aceasta Înaltă! Nu m-am Înșelat! Oh, Bertold, tocmai vasalii pe care i-ai copleșit cu favoruri și danii! De ce nu m-ai crezut?“ — Omule, se Întoarse el spre pădurar, povestești și povestești, dar până acum n-am aflat ce s-a Întâmplat cu ducele. N-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
stăpânului: — Mărite stăpâne, iartă-mă. N-am cunoscut gândurile mișelești ale trădătorilor. Mă rugaseră să-i adăpostesc pentru a putea face În fața Măriilor Voastre un nou jurământ de credință. Să jure că niciodată nu vor mai unelti, că s-au Înșelat și-și dau seama de greșelile lor. Stăpâne, nici prin gând nu-mi trecea că era o minciună nerușinată și că voiau să mă facă și pe mine părtașul fărădelegii lor. Până și sper jurul de popă s-a jurat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care o purta pe piept că va fi o Întâlnire de Împăcare și un nou Început... — știu, Neidhard, n-am crezut nici o clipă că ești trădător. Te cunoaștem de prea multă vreme ca să ne Îndoim de cinstea ta. Te-au Înșelat În buna ta credință, ca și pe noi. Îngrijește-ți rănile, după cum se vede nu te-au cruțat nici pe domnia ta. — Mărite stăpâne, m-au torturat ca pe un mișel de rând când am aflat ce gânduri au și am
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cât mersesem, și-mi ziceam că nu degeaba se spune că cine se scoală de dimineață, departe ajunge! După ultimele case din Rucăr am poposit să mănânc câțiva biscuiți și un dulce energizant. Între Rucăr și Dâmbovicioara (dacă nu mă înșel), am trecut pe lângă casa lui Paul Everac, despre care știam, însă m-a surprins. Statuile din curtea și grădina lui păreau femei ducând ulcioare cu apă, fiind în mărime naturală. În apropiere nu mai erau locuințe. Mi-a confirmat că
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
zeitgenössischer rumänischer Lyrik, in Deutsche übertragen von Christian W. Schenk, Dionysos Verlag, Kastellaun, 1994 (Lumină piezișă O selecție din lirica română contemporană, editura Dionysos), cu o convingere că va ajunge în curând la o maturitate poetică deplină. Nu m-am înșelat! Întreaga ei activitate de până acum, cât și bogatul ei palmares mă îndreptățesc să afirm acest lucru. Cartea ei de interviuri "Despre cum nu am ratat o literatură grozavă" este un "posuit simul" de mare valoare pentru cunoașterea "longe alia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
adesea că Tudor să aibă asemenea ieșiri și că s-a temut, din capul locului, de o asemenea dandana. A.B.Să ne oprim puțin și asupra organizării și evoluției Concursului Național de Literatură "Moștenirea Văcăreștilor"! Pasteur, dacă nu mă înșel, avea obiceiul să spună că șansă așteaptă mințile pregătite. În tinerețea mea am colindat prin diverse locuri din țară, participând în calitate de premiat sau invitat la diverse concursuri literare de poezie, proză sau critică literară și eseu. Ei bine, în deambulările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cartea citată nu avea vreo doză de pesimism, toți cei interogați vorbeau cu multă bună credință și cu speranța de lumea ce urma să vină. Și cu toții știm ce a urmat: "Cancerul roșu al comunismului". Noi astăzi nu ne mai înșelăm nici cu vorbele, nici cu faptele. Avem în față o altă lume, pe care o credem pornită pe drumul cel bun. Marile speranțe ale omenirii sunt legate de ideea cooperării europene pe plan politic și social înțelegând în aceste noțiuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fi descoperit după '89...). A.B.Ce credeți că va rămâne din literatura scrisă, în ultimii 40 de ani? Ce va rămâne? Va rămâne ceea ce timpul, necruțător și imposibil de trișat, va reține ca valoare perenă. Puțin, probabil. Dar se înșeală și cei care cred că nu va rămâne chiar nimic. Să ne gândim că literatura de la 1900, cu direcțiile ei oarecum coercitive (deși în alt sens decât ce s-a petrecut după 1948!), a fost "filtrată" sever de posteritate, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
avea și un scop ascuns, întrucât, pe măsură ce taberele se separau și intrau în conflict, cei care fuseseră trași de limbă dobândeau resentimente puternice față de cei care îi păcăliseră, nu doar din cauza torturilor la care erau supuși, ci și pentru că le înșelaseră încrederea. Totuși, după încheierea acțiunii și odată cu trecerea timpului, ei au realizat că nimeni nu făcea de bunăvoie favoruri Securității, ci siliți de amenințarea torturii. Unele victime au avut ocazia să își vadă agresorii la dușuri, observând că trupurile le
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
victimele erau nevoite să afirme că mamele lor erau femei de moravuri ușoare, că tații lor erau hoți și adulteri, că se practicau orgii sexuale în casă, de obicei incestuoase, că profesorii lor au fost niște demagogi care i-au înșelat, că preoții erau păcătoși și veroși, iar societatea care i-a format-decăzută moral și spiritual. Evident că deținuții erau astfel obligați să mintă și să inventeze acuze la adresa familiei și modelelor, iar în timp s-a ajuns la grozăvii greu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]