9,824 matches
-
legitimă. Piesa trebuie jucată în mișcări stinse, subtil afectate, fiindcă eroii sunt realmente fini. Tragicomedia lor e de a fi complet izolați. Tinerii sunt niște marchizi, ridiculi prin afectare, spunând însă în substanță lucruri fine până la manieră. Dimitrache știe să șoptească "des douceurs": Jurământ îți fac, Elencă, cât ai trăi pă pământ Să-mi fii scumpa mea stăpână, pentru tine să trăiesc, Sufletul meu, starea, vieața, cu plăcere să-ți jertfesc. Elenca e și ea fata secolului și răspunde cu solemnități
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dorite. Iar liliecii nopților Ce au aicea locul - Ascunși în hârca morților - Umblau să stingă focul. O flacără misterică Dă palidă lumină; Iar stâlpii în biserică Păreau că se înclină. O babă ce oroarele Uscaseră în lume Tot răscolea vulvoarele, Șoptind încet un nume. Intriga poemului e bizară și în definitiv de ordin secundar. Remarcabilă e la un moment dat, când Mihnea bea dintr-o hârcă, o mișcare haotică, o sarabandă de duhuri, adică o "danse macabre", notată cu mare simț
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și se anină de gîtu-i "cu brațele-amîn-două". Iubiții stau "mînă în mână, gură-n gură", își îneacă unul altuia suflarea "cu sărutări aprinse" și se strâng "piept la piept", el sărutând "cu-mpătimire" umerii femeii, ea lăsîndu-se "adăpată" cu gura: Ei șoptesc, multe și-ar spune și nu știu de unde să-nceapă, Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă; Unu-n brațele altuia tremurând ei se sărută, Numai ochiul e vorbareț, iară limba lor e mută. Lui Eminescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Chip purtător de zâmbet și de vise - Înseninează pământești abise, De mult ce caută cu drag la ele; Și toată fericirea lui senină O-ntipărește pe pământ și moare - Și iarăși lutul omenesc tresare, Tinzîndu-și dornic brațele-n lumină... Surâzi, șoptești, tot sufletul aieve-i - S-a risipit cu mirosul din floare. ORESTE Poeziile lui Oreste Georgescu (1891-1918) sunt niște versificații corecte și solemne (ecou sacerdotal din lirica lui Macedonski), cântând marea, stepa, florile, copacii, pădurea. AL. DAVILA Fiului generalului Davila
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Bolta sură ca cenușa, Calcă rar și cu zăbavă Codrii vineți - dorm adânc, Lunecușuri de pripor. Sună numai căldărușa Și-n tăcerea care crește, Atârnată de oblânc. Adâncit ca-ntr-o visare, Bate Surul din potcoavă Popa când și când șoptește Drum de iarnă, fără spor, Legănîndu-se călare... Interesante și înrudite cu poeziile în ton popular ale lui Eminescu sunt tablourile de viață pastorală, pline de senzația învălmășirii animale și a plăcerilor aspre: S-au ivit pe rând în soare El
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
stătu. Același drum te-aduce prin lanul de secară, Ca dânsa tragi în dreptul pridvorului, la scară. Subțire, calci nisipul pe care ea sări. Cu berzele într-însul amurgul se opri... Și m-ai găsit, zîmbindu-mi, aproape pueril, Când ți-am șoptit poeme subtile de Merill. Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub lună Și-am spus "Balada Lunei" de Horia Furtună, M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist, Și ți-am părut romantic și poate simbolist. De
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vioi și am alergat să-i duc cele necesare cinstitului somn de veci. Am ieșit și plin de sfială am aprins lampa Salvatorului sau Mîntuitorului(IOI). Mulțimea adunată s-a îmbrăcat frumos și a dansat cîntînd ca un șuvoi. Preoții șoptind(spunînd rugăciuni) au curățat pirostriile(de cenușă) iar eu am alergat să-i duc salvarea. Suferința și murdăria au fost luate și duse la dreapta jude- cată. Puternicii nobili glumind, au dat comanda să se înalțe înapoi la credinciosul și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
dușmănie și chiuitura rea. Bre! cu această bucată de pînză de in cusută cu beteală se iese la ilău iar pericolul sînt bas- tarnii. Sfîntul Zabelo și geții adunați au spus: cearta și mînia se însoțesc una pe alta. Se șoptește pe marginea șanțului să dați dracului beteala. Medalion: Conducă- torul Guto al adunării Sarmisetuzei”. Nu știm dacă s-a ajuns la pace între neastîm- păratul Orolo și restul lumii. Și înaintînd prin negura timpului, tăblița 22 îl scoate din uitare
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
luat cu forța glia străbună a neamului pe care au dat-o unor lichele(tripă lele). Astfel strigoii s-au adăpostit la ei iar ai noștri nobili români din cetatea geților i-au toiegit pe aceste lichele. Pățania a fost șoptită la sfat de taină de getul Dapiso, getul Orolio, getul Zuraso, getul Guero, getul Zamio, getul drept-credincios(mare preot) Gormio, getul Seizo, getul Maniso, getul Berisoe, getul Do-gie, getul Carpodo, getul Parioso, getul Montueo, getul Guroeso, getul Peluet și turnată
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Au purces să taie rău pe roșcovanii care și-au găsit adăpost printre șatrele(neamurile) noastre. Neamul cetă- ții geților a închis gura pentru totdeauna multora din neamul zdrențăroșilor care alergau ca niște nebuni și se țineau în cerc. Se șoptește prin agie că Dima, fiul lui boero Bisto s-a îmbolnăvit și este uns cu ire iar rudele îl însoțesc să ajungă la șatra sa. Turnată pe moșia geților de către conducătorul boero Bisto. Sfînta cetate Sarmi-setuzo. Credinciosul în sfînta cruce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
arătată mamei și m-am gândit să fac o reclamă scrisă la episcopul eparhiot, dar în vis mama m-a rugat să-l iert, să nu-i tulbur somnul de veci cu astfel de fapte nsemnificative. Glasul ei mi-a șoptit: Nu vreau să sufere din cauza mea. Și l-am lăsat în pace. DESPRE TATA Un om mic de statură cu ochii verzi, cu barba și mustața blonde, aproape roșii ca arama, cu părul pe cap negru, și gros ca sârma
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
a zis: Nu știi cum se cresc copiii. N-are nimic, nu-i bolnav. E sănătos. Lasă-l să plângă până o obosi, și așa ai să-l lecuiești. CELE MAI VECHI AMINTIRI Una dintre cele mai vechi amintiri îmi șoptește prin negura vremii. Eram de 3-4 ani, când într-o iarnă am răcit foarte tare și am făcut temperatură atâît de mare încât aiuream. îi văd și acum pe mămica și pe tătica, lângă mine, la pat, seara, cu lampa
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
un "Tocmai voiam să-ți spun cât de splendid arăți". Femeia care spune: "Nu pot ieși din casă așa cum arăt acum", spune, de fapt, "Aș vrea să vrei si tu să mă îmbrac frumos". Mai târziu, în apartamentul lui, când șoptește " Nu pot să mai rămân", înseamnă "Voi rămâne". (Probabil, el a invitat-o "la o cafea" sau "la un ultim pahar de băutură", formule care nu mai au nevoie de traducere pentru oricine are mai mult de optsprezece ani. ) "N-
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
mai bine alte. popoare. Și-au împărtășit propriile experiențe și s-au distrat, încercând să converseze în franceza ruginită învățată cândva la școală. Până la urmă, după ce au vorbit despre toate, Bob i-a dat Melissei un pupic și i-a șoptit "Ah, Madame, ești magnifique!" Nu-i așa că a fost o experiență încununată de succes? Să nu începem cu întrebări dificile Un agent imobiliar mi-a dezvăluit odată un truc al meseriei lui. Când intră un client potențial pe ușă, nu
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
trupul tău este asemeni unor baloane umblate. În tălpi de deschid două supape, iar picioarele încep să se dezumfle. Tot așa, consideră că ai supape în toate zonele corpului. Când corpul este inert, respiră încet și adânc. Inspiră rar și șoptește: „Re-e-e-e”, apoi expiră, șoptind: „la-a-a-a-xat!”. Fă acest lucru până te simți total relaxat și liber. Acțiunea sugestiei este eficientă dacă se realizează învingerea barierelor antisugestive, precum și a sugestiilor negative. Barierele antisugestive se referă la tot felul de inhibiții: de natură
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
unor baloane umblate. În tălpi de deschid două supape, iar picioarele încep să se dezumfle. Tot așa, consideră că ai supape în toate zonele corpului. Când corpul este inert, respiră încet și adânc. Inspiră rar și șoptește: „Re-e-e-e”, apoi expiră, șoptind: „la-a-a-a-xat!”. Fă acest lucru până te simți total relaxat și liber. Acțiunea sugestiei este eficientă dacă se realizează învingerea barierelor antisugestive, precum și a sugestiilor negative. Barierele antisugestive se referă la tot felul de inhibiții: de natură intelectuală (spirit critic), de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
am vrut să plec... L-au arestat și pă bătrân, pe unchiu’, și pe fecioru’ lui. Mergând, eram Înconjurați și-n stânga, și-n dreapta, și-n față, și n-aveam voie să discutăm, da’ am apucat de le-am șoptit, i-am sfătuit să nu recunoască nimic. Și la mașină m-am Întâlnit și cu primaru’, că și el o fost luat acolo, să asiste la arestare. Unde v-au dus după arestare? În Sighet, la Securitate. Și, când am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de la el am aflat că unchiu’ are cancer la plămâni și l-au internat la spital, la Oradea, cu pază. Și mi-a spus că nu scapă, moare oricum, și acolo o și murit, la spital... Ș-apăi el Îmi mai șoptea când putea că avocatul o trimis acasă să vină tata cu pachet... Noi Încă nu eram condamnați... Și m-o adus la consultație și cred că o jumătate de oră sau o oră m-a ținut la geam ca să-l
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să preiei stația de salvare.” „Pușa, mie-mi convine. Să fiu cu familia și e ok.” O cheamă pe asta de la cadre, de la personal, și nu știu ce discută cu ea, aia se duce cu dosarul În mână și văd că Îi șoptește ceva la ureche și zice: „Mă, Puiu, tu nu ești membru de partid?”. „Nu, și nici n-o să fiu niciodată.” „No, atunci du-te Înapoi la Zau.” „Păi, de ce?” „Asta e funcție de conducere, nu pot să ți-o dau. Da
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mine, da’ tot ne-a acuzat. Zice: „Nu știu ce a zis Popa ăsta, nu l-am auzit că a zis ceva contra partidului, dar am impresia că urăște partidul”. Are ea impresia... Deci atunci erai condamnat pe impresii... Și i-am șoptit, că era pupitru ei aici și boxa aicea: „Anca, Anca, n-oi muri eu pe acolo, și o să ne Întâlnim amândoi, să vedem cum ai rămas tu cu impresia asta”. I-a căzut poșeta și stiloul din mână și a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
în această zonă, a țaris mului cotropitor. De altfel, C.A. Rosetti, cunoscut ca revoluționar „roșu“ nu era deloc agreat de oficialitățile ruse. Chiar în timp ce rostea discursul reprodus mai sus, generalul Ignatiev, fostul ambasador rus la Constantinopol, i-ar fi șoptit, cu tâlc, țarului: „Sire, c’est Rosetti“. Învinuit mai apoi de amicii săi politici radicali că l-a elogiat și s-a înclinat în fața țarului, simbol temut al reacțiunii europene, fruntașul liberal-radical le-ar fi răspuns acestora - potrivit unui raport
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
despre Ion Barbu. *Prețios și pedant, în timp ce „oficia” „lansarea” volumului Viața pe rod de Octavian Voicu (Constantin Pușcuță), Calistrat Costin a avertizat publicul că va face o expunere „scurtă și completă”. „Nu-i greu de tuns un chel”, mi-a șoptit, amuzat, Cojocaru (colegul meu de grupă și omul cu care „discut filologie”), dar după ce autorul i-a oferit un exemplar cu autograf din cartea sa, a fost mai blînd, apreciindu-l drept „om de treabă”. Nu lipseau de la festivitate „supiștii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prin ridicare de mînă) Sporici, care a prezentat un text de o cu totul altă calitate, în care ziarul era definit „o certitudine a adolescenței (sale) revoluționare”, regenerator la fiece contact cu el. Aflat lîngă mine, Valeriu Traian mi-a șoptit că, pe cînd era redactor la „Luptătorul”, „adolescentul revoluționar” scria cu îndîrjire versuri antitoiste și articole virulente contra chiaburilor. I-am spus, zîmbind, că știu, fără alte comentarii. „Pentru a înțelege ce-a fost acest ziar într-o vreme” (perioada
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mouche, Madame» (adică nici nu-mi suflu nasul) répond-il”. *Trebuie musai să-mi repar radioul. După ședința cu C.V. Toma, care ne-a comunicat că, „la București”, respectiv la Secția de Presă, „revista e apreciată drept bună”, Sporici mi a șoptit: „Aseară (vineri, 26 ianuarie 1979), te-a lăudat Ierunca la «Europa liberă», pentru cronica la Operele lui Bacovia. Atenție, deci!” Că a fost adevărat, mi-o dovedesc și felicitările pe care le-am primit în urmă cu o oră de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din vatră, care nu se stinge niciodată, trei potcoave de fier găsite în zilele de luni, miercuri, vineri. După ce acestea se înroșesc, le stinge deasupra străchinii cu apă neîncepută, stropind-o pe fiecare cu mănunchiul de busuioc. În același timp șoptește cu o voce jalnică: «Eu nu sting potcoavele, / Ci săgetăturile / Din cap, de sub cap; / Din dinți, din măsele, / Din toate încheieturile rele, / Sting diocherile/și toate căscările, / Toți ochii cei răi,/și gurile cele rele, / Să n-aibă ochi a-nholba
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]