10,318 matches
-
ce m-ai chemat să vin la tine? Să văd cât de nemernic ești? - Te-am așteptat! Am venit după tine, înțelege! - Cum m-ai așteptat? Uitându-mă într-o stație de autobuz? - Am stat aseară până târziu și am adormit. Nu am reușit să mă trezesc la timp. - Acesta nu este un motiv! Nu ai fost interesat de mine!? Asta este! Trebuie să fiu prea proastă să nu îmi dau seama că ceva nu este în regulă. Regreți băiete că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
moment a fost știm noi care ! Eu unul, mai prăpăstios din fire, când am văzut că se duce și Marele Premiu al juriului (către un film japonez pe care nu l-am văzut decât pe jumătate, că la cealaltă am adormit), am amuțit... Să fie oare posibil să... ? Anunțul l-am urmărit ca prin ceață, cu blur, cum se zice în jargon ; știți momentele alea din filme (filmele foarte convenționale, să ne-nțelegem !) când ecranul devine neclar pentru că eroul sau eroina
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și de intimitate familială, în ton molcom moldovenesc adresându-se cu „Mult iubiții mei părinți”, „Scumpii mei”, „Scumpul meu tătăică”, „Dragă tata” și încheind cu declararea dragostei față de aceștia. Cere și primește sfaturi de specialitate de la tata („n-am putut adormi citind și recitind scrisoarea mata, reflectând asupra fiecărui cuvânt și gata să pun în aplicare sfaturile matale atât de bune”, p. 24) și, la rându-i, se îngrijorează de starea de sănătate a acestuia („vezi de tine dietă care țineai
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
picioare, cu furtunul în mînă. Imediat după ce trecea controlul a treia oară, schimbam furtunul la ultima gură de apă, îl lăsam pe nașul Ion să ude florile, iar eu mă așezam între flori, cu spatele rezemat de gardul verde și adormeam. Dormeam puțin, poate jumătate de oră, pînă venea nașul Ion și mă trezea: "Hai, finule, să strîngem furtunul, că-i gata". Minutele dormite între flori au rămas în mintea mea ca amintirea unei mari iubiri, redeșteptată mereu cînd simt parfum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
liniște nici pentru citit o carte, darmite să mai scrii o pagină de literatură, fie ea literatură tehnică sau beletristică... Articolele mele de chimie au fost scrise noaptea, cînd lucram în schimbul trei, sau la bucătăria gazdei, după ce toți ai casei adormeau. Se vorbește mult de creație, dar se uită un lucru esențial: actul de creație nu se poate săvîrși decît în intimitate și-n liniște. Nu încerca să spui asta cuiva din administrația locală, că-ți va rîde în nas: "Ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mîna care ține receptorul începe să-i tremure. Îi prind cu putere palma care mi-a atins mîna și-i fac semn să fie calmă. Stai... nu... nu-nțeleg ce vrei, murmură doamna Cristina, m-ai trezit din somn, tocmai adormisem, ast-noapte am venit cu trenul... Mi-ai spus că te-ai întîlnit cu tovarășul Vlădeanu. Știi cumva unde poate fi găsit? Scuză-mă! surîde doamna Cristina, eu nu-s pe post de dispecer... Spune-mi măcar dacă știi unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Necunoscutul se bâlbâia: „A plecat? Când? Cum? Am să vă cer adresa!“ Și, cum protestam nițel: „Sunt un prieten“, a încheiat el. Cum aveam febră, febra aceea lăuntrică pe care mi-o știi, am ațipit; mă gândeam, toropită: am să adorm și ea nu mai este aici ca să vină să stingă lumina, să-mi ia cartea și să mi-o pună la îndemână, la căpătâi. Am stins și m-am cufundat într-un somn greu până la ora 6, fără trezire sau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
meu le-a atras atenția Irènei și lui Alecu, care au venit să-mi țină companie o clipă. A sosit și Ina; era emoționată și voia să știe totul; pe urmă au plecat, cu Irène cu tot, și eu am adormit pe plajă. La prânz, singură la masă; Irène a făcut un aranjament împreună cu prietenii ei și ia prânzul și cina cu 25 de lei pe zi la fostul prieten al lui Solange (îți dai seama ce fel de societate). Un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poeții noștri“, care au sosit de curând, înlocuindu-i pe cei care se aflau deja aici. Dimineață am comis o impolitețe: Lisette și Piticu au venit în vizită și, pe când îi vorbeau lui Alecu peste o tufă de ciulini, am adormit și m-am trezit când plecau. Ceea ce nu le-a împiedicat să mă caute iar azi după masă, tot pe plajă, când se scotea năvodul de pescuit. Slabă recoltă: plevușcă și mii de crabi pe care „poeții noștri“ îi striveau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
19 septembrie [1947], vineri Monica mea dragă, Eri seară la ora 6 am primit telegrama ta, trimisă de acasă în scrisoare expresă așa cum lăsasem vorbă. Era primul semn de viață de 11 zile și ca întotdeauna reacția e că am adormit greu și de data asta, sbuciumat; cu cât trec zilele, greu, cu atât crește dorul de tine, de prezența ta, de liniștea și neliniștea pe care mi-ai dat-o totdeauna, creindu-mi viața mea după a ta. În același plic
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
depresiune care iar m’a dat înapoi cu toate kilogramele câștigate la Mangalia. Cu copiii am început să mă obișnuesc, dar sunt bucuroasă când vine seara și rămân singură în biurou. Două seri m’am refugiat în pat; [n’]am adormit, m’am frământat cu insomnii și griji. Am de gând să plec miercuri la Slatina; voi sta joi și vineri și sâmbătă mă voi reîntoarce ca să fiu prezentă la întâia ședință a „Sburătorului“ care e fixată pentru 19 oct[ombrie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tău chip, atât de frumos, în care arde viața, surâsul tău timid și franc. Care va fi imbecilul care va trece pe lângă tine și să te facă să suferi, când am trimes acolo cel mai perfect exemplar uman? Acum au adormit cu toții; Dorina îmi va aduce sticla groasă de șampanie, plină cu apă clocotită, care va face din pat un eden... Mâine vreau să plece repede scrisoarea aceasta, să-ți aducă imaginea casei tale, în care trăiesc [ca] să te aștept
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să nu fac și eu un copil? Toată lumea face copii - eu ce-am? Vreau să spun, dacă aș putea fenta cumva treaba asta cu făcutul lor efectiv. Poate aș putea să-mi fac o operație din aia în care ești adormit și nu simți nimic. Și, când mă trezesc, găsesc copilul, gata născut! Prin fața ochilor îmi trece o viziune extrem de plăcută cu Suze și cu mine plimbându-ne cu cărucioarele. Adevărul e că ar fi destul de amuzant. Plus că în ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Închid ușa în urma mea, mă trântesc pe scaun, scot sticluța de Smirnoff și iau o înghițitură zdravănă. Așa mai merge. Oare am timp să sun la o agenție de sosii, până vine Amy Forrester? OK, cred că mi-o fi adormit intuiția de la vodcă, altfel nu-mi explic de ce naiba nu m-am gândit și eu un pic, înainte să sun. Poate ar fi trebuit să-mi dau seama că e destul de improbabil să semăn ca două picături cu sosiile de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai târziu, Luke pare mult mai relaxat. Mergem pe jos spre casă, ne băgăm în pat și cădem lați. În timpul nopții mă trezesc pe jumătate, și mi se pare că îl văd pe Luke la fereastră, privind în noapte. Dar adorm iar, înainte de a fi sigură. A doua zi dimineața mă trezesc cu gura uscată și cu o durere cumplită de cap. Luke s-a sculat deja și aud zgomote dinspre bucătărie. Cine știe, poate-mi pregătește micul dejun. Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
evreiască cere sânge cușer, de creștin frăgezit” (Baricada, 14 noiembrie 1995). Nota bene !, suntem În anul de grație 1995, În capitala unei țări europene. Cazul demon strează Încă o dată uriașa forță de supraviețuire a acestui basm de speriat și de adormit copiii. Abia declanșarea unor scandaluri diplomatice și de presă a dus la retractarea știrii și la demisia redactorilor implicați. De asemenea, presa ultranaționalistă din România (România Mare, Politica, Europa etc.) și unele cărți apărute la diverse edituri-fantomă susțin că „iudeo-masoneria
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tinerii de azi ce însemnează „gură de aur”. Azi nu se mai cultivă oratoria, acea artă care mișcă gloatele și „îngheață apele”, acel pîrjol care dă foc inimilor, înălțîndu-le pînă la dimensiunile Himalaiei. M-am dus prin tribunale și am adormit la bîiguielile avocaților. M-am dus la conferințe și am știut de la prima vorbă și pe ultima. Am asistat la lecții fără să mă turbur nici cît un pai la adierea zefirului. Și atunci cine ar mai înțelege că la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
colaborator al Ateneului. La mulți, mulți și fericiți ani! N. Gr. Stețcu (ot Roman) [Verso:] Sobei mele... Străbună sobă, unde ești La gura ta s-ascult povești, S-aud cum vîntul urlă-n horn și-n miez de noapte să adorm? Unde te-ai dus, dulce căldură? De ce-ai plecat din bătătură? Te plimbi cochetă prin Sahara La braț, cu scumpa-ți maică, Vara, Iar noi de dorul tău tînjim Aici, la Pontu[l] Euxin... Trecător . </citation> (42) <citation author
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
În sumar materiale cu această tematică”, lucru ce s-a și Întâmplat, firește, că altfel...! Cu maximă ipocrizie politicească, Andrei cerea revistelor școlare „...prezentarea fidelă a Întregii activități”, adică și a celor rele, față de care strâmbase rău nasul. d.y. Adormim cu capul pe ziar, tovarăși, și nu e bine pentru creierii noștri... Într-o notă nesecretă intitulată „CÎteva probleme” emisă la data de 16 noiembrie 1973, cenzorul-șef Își prezentase păsurile pe o coală și jumătate A4. Problemele (poate reale
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ok să-mi facă pat tot acolo în camera cu ei? Spun că nu e nici o problemă (în fond, în călătoria asta în general, și în voluntariat în particular, sunt pregătită sufletește să dorm și în copac dacă e nevoie). Adorm, gândindu-mă la părul colorat pe care nu l-am văzut încă și rugându-mă ca legile pudorii familiare mie să fie aceleași și la ei, sau măcar să nu îi apuce pasiunea în timpul nopții. A doua zi, după masa de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mâine poate nu mai e nevoie?? Oricum, gândurile îmi sunt învolburate și rămân întinsă în întuneric, contemplând realitatea: locuiesc în casă cu un șaman! Nici nu știu în ce fel să reacționez la idee, m-a luat prea prin surprindere. Adorm reflectând că, dacă stau bine și mă gândesc, nici nu știu ce înseamnă de fapt un șaman. După încă două zile de citit în lumânare, cu un ritual din ce în ce mai complex, concluzionez că șamanul îndeplinește funcția unui psiholog al satului, care, însă, își
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
singură de îndată ce-ți face anestezie.” „Anestezie? Cu ac???” „Hai domle, că nu suntem copii. Uite ce anestezic folosim noi. Și acolo în Anglia la fel? (mie, fluturând fiola demonstrativ)”. Sigur, ăsta e cel mai bun din câte există, adoarme și un elefant într-o secundă, articulez tare și spre urechea lui Alfonso. Discutăm despre cazuri de-ale lui Miguel, îmi arata poze cu tratamente, apoi revenim lângă pacient, unde Miguel apucă un clește de extracție. „Nu cred că a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și vorbesc prietenos la aer, apoi mă bag sub cuvertură să dorm, sperând că oricine sau orice ar mai fi în cameră cu mine o fi avut timp să se lămurească că sunt complet inofensivă. Mult timp nu reușesc să adorm, îmi trec prin cap tot felul de idei, mă gândesc să le scriu pe o bucățică de hârtie dar nu îndrăznesc să mă mișc prea mult, de teamă să nu deranjez pe nimeni. Un armadillo nu poate trăi în captivitate
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
zic noapte bună la toată lumea și mă bag în pat. De acum mă simt aproape acasă, din nou am senzația ciudată că nu sunt singură dar măcar tura asta parcă mă simt între prieteni. Sunt liniștită, închid ochii gata să adorm și... aud muzică venind, cred, de undeva de afară. Deschid ochii, șocată, merg la ușă și mă uit în direcția casei lui Alfonso, gândindu-mă intrigată dacă chiar s-au hotărât să dea petrecere în puterea nopții și nici măcar nu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
am fost invitată. Casa este scufundată în întuneric, nu văd nici o mișcare în jur și parcă muzica nici nu se mai aude odată ieșită din colibă. Decid că mi s-a părut, mă întorc în pat, aud iar muzica și adorm chinuindu-mă să identific genul sau cântărețul. A doua zi la micul dejun menționez că mi s-a părut că am auzit muzică la culcare și Sandra aprobă foarte firesc: „Da, spiritelor le place muzica și mai cântă din când
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]