12,537 matches
-
cărora le e frică, ci creștinii. Când moartea nu mai orbește ochii primilor, aceștia din urmă încep să se teamă pentru viața lor. Scandal printre adepții statu-quo-ului: un lider creștin cunoscut ca antisirian i-a întins mâna Partidului lui Dumnezeu. Adversarii susțin că micul Cezar are ambiții prezidențiale ca și cum nu acesta ar fi țelul oricărui maronit adult, sănătos și de sex masculin. Fostul erou al cauzei Beyrouth-sur-Seine a părăsit așadar pagina întâi a ziarelor din Franța. Ca să fiu cu inima împăcată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
celor mai strălucite minți spiritele critice inclusiv căruia îi zicem când spirit de echipă, când sentiment al apartenenței? La o patrie, la un popor, la o rețea, dar la un clan... Eu unul nu pot afirma, în niciun caz, așa ceva. Adversarul fanfaron al cinismului de stat, care sare cât colo când cineva zice "orice suspect este un prezumtiv vinovat" sau "apărarea societății e mai presus de orice valoare morală" nu este una și aceeași persoană cu cel care, la Ierusalim, rămâne
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ființei lui, nu are mai multă simpatie pentru una decât pentru cealaltă din cele două tabere. Morgă, aroganță, brutalitate și dispreț de o parte. Insensibilitate, opacitate, propensiune spre înșelătorie și brutalitate de cealaltă parte, unde cerșetoria este o permanență. Doi adversari care se omoară de prea mult timp unii pe ceilalți sfârșesc prin a se asemăna: aceleași cuvinte, aceleași ritualuri. Drept printre drepți, nordicul nostru sârguincios și distant condamnă nesfârșitele pedepse colective (comandourile Tsahal au răpit în plină noapte și dețin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în fața iresponsabilității responsabililor noștri, a absenței oricărui "cântărind bine lucrurile", cu care se iau hotărâri vitale (și asta cu atât mai mult cu cât, în momentul acela nu știi că sunt vitale), care țin de contingențe idioate, dar pe care adversarul sau comentatorul se vor grăbi să le impute unei mașinațiuni tenebroase sau unor intenții machiavelice atît de mare e orgoliul inteligenței noastre. Ea s-ar simți vexată dacă ar fi nevoită să pună unele consecințe grave pe termen mediu și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tuturor, inclusiv a necircumcișilor, în jurul mesei). Crezi întotdeauna contra unei credințe anterioare, și istoria religiilor are acest lucru în comun cu cea a științelor, faptul că progresează (în timp, nu în înțelepciune) dând lovituri violente, mai ales când își surprinde adversarul pe picior greșit. Evreilor le repugnă să-i atingă pe cei morți, iar cohanim* așteaptă la poarta cimitirului, tocmai pentru că egiptenii petreceau un timp exagerat de mare îmbălsămând cadavre și construind necropole. Celebrul "Altfel nu pot!" al lui Luther, reluat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cutare. Leacul lui ce este? Argintul, cuțitul, aurul. Păsărică pestriță De foc aprinsă Mușcătură de șarpe vindecată! Minunile sunt niște zâne, menite să devie femei îndată ce le-am cunoscut. Într-o împrejurare de roman, unul dintre eroi cade în mâna adversarilor săi, care întăiu vor să-l suprime, apoi îi lasă viața, și se prefac a fi de partea sa și-l fac să vorbească, ca să afle dela el știri în interesul partidei lor. Eroul se pretează "de bonne grâce", știind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu i-a cunoscut decât din auzite, dar are prilej să-i cunoască personal. Și e sigur că nu i se va face nici un rău, deoarece are o scrisoare depusă la un amic care relevă anume secrete la care țin adversarii săi și care pentru ei ar însemna pierderea partidei. Deci nu-l pot otrăvi, nu-l pot pumnalà, și se pot gândi cu groază că l-ar fi putut suprima. BIBLIOTECA ACADEMIEI. STAMPE Tipuri și Costume Cioban moldovan cojoc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
făcându-ne să uităm conflictele trecute. Scopul suprem este realizarea unui stat ecumenic, în care binele nu va fi biruit răul, ci în care lupta va duce la o evoluție dincolo de bine și de rău. Răul nu stă în ideile adversarului, ci în imobilitatea noastră. 3 Iunie 1927 [OLANDA JURNAL DE CĂLĂTORIE]* Plecare spre Amsterdam cu express-Orient la 8 1/2 dimineața. Zvonuri despre Olanda, din conversația cu Marcel Popescu, inginer, tovarăș de drum. Circulație intensă cu trenul, automobile, tramvaie. Poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fac. Dar s-a înființat și o cooperativă: librărie, băcănie și băuturi spirtoase. Casier e tot d-sa cu o remiză de 1% ceia ce-i aduce vre-o 40 de lei lunar. În târgul gării sunt câțiva negustori români "adversari politici". Se înființează din această pricină și în târgușorul gării o sucursală. Dar guvernul se schimbă, și negustorii declară că nu dau sprijin noului guvern dacă sucursala nu se desființează. D-l prefect trimite o vorbă; d. casier, fără avizul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
anul 1457, nefiind nevoie de „aclamarea” sau „recunoașterea” lui Ștefan de către o mare adunare a țării. Nu era nevoie deoarece Ștefan fusese asociat la domnie de către tatăl său, avea dreptul să domnească, fiind os de domn, și, pe deasupra, își înfrânsese adversarul care se refugiase la Camenița, la stăpânii Pocuției și Podoliei, Mujilo (Neózilo) și Bartoș Buceațchi (Bartosz Buczacki). C. Rezachevici crede că până în 1457 nu a fost vorba de o asemenea practică. Abia peste șase decenii de la înscăunarea lui Ștefan, călugării
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Ureche. Și nici nu era nevoie ca Ștefan să fie recunoscut de cineva ca domn, crede C. Rezachevici, pentru că el avea dreptul să ocupe scaunul țării ca fiu și asociat la domnie al tatălui său Bogdan, îl învinsese pe adversar, își câștigase, așadar, tronul cu sabia. Și, totuși, Ștefan avea nevoie de închinarea țării. Se poate să nu fi fost un obicei până în 1457 ca țara să-l recunoască pe un domn nou. În cazul acesta este meritul acestui tânăr
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mihul a refuzat să reintre în viața politică a țării. Pe lângă aceste calități de om politic, Mihul era periculos în primii ani ai noii domnii și pentru faptul că el putea să ajute cu sfatul, și cu averea lui pe adversarii lui Ștefan cel Mare. De aceea, tânărul domn, uitând motivele de dușmănie care puteau să-i despartă, l-a însărcinat, cu toate că fugise din țară, cu o misiune diplomatică al cărei rost nu ne este cunoscut. Se poate că Ștefan să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fi apărat cu forțe impunătoare. Considerând această conjunctură favorabilă, Ștefan și-a trimis călăreții dincolo de Nistru și a început vânătoarea fostului domn și pustiirea marginilor regatului. Actul de îndrăzneală al voievodului pornea dintr-o cunoaștere exactă a capacității militare a adversarului. Ștefan știa că oastea de feudali a Poloniei are nevoie de multă vreme să se adune și să pornească la acțiune. Până la terminarea luptelor din Prusia, până la organizarea unei campanii de pedepsire împotriva Moldovei, era nevoie de cel puțin doi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
conținutul său real se va vedea cu prilejul jurământului de la Colomeea. Prin apropierea de Polonia, Ștefan urmărea consolidarea poziției sale în interior: recunoscut de suzeranul tradițional ca domn legiuit al Moldovei, nici boierii pribegi, nici pretendenții la scaunul Moldovei, nici adversarii dinlăuntrul Moldovei n-ar fi putut unelti cu sprijin polon împotriva sa. Mai mult decât atâta, asigurarea liniștii la hotarul de nord al țării și eventualul ajutor polon în timpul marilor confruntări pe care geniul perspicace al voievodului le intuia, reprezenta
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
14 decembrie regele ajungea la Baia. Bonfinius, ca și Dlugosz, menționează faptul potrivit căruia atunci când regele a ajuns la Baia, a dat poruncă să fie îngrijite întăriturile târgului și să așeze carele în așa fel încât să stânjenească atacul unui adversar. Este sistemul de luptă folosit de husiți, în armata regelui aflându-se mulți mercenari cehi. În scrisoarea trimisă regelui polon, Ștefan cel Mare arată cum „cu puține zile în urmă a venit asupra noastră regele Ungariei Mathias cu mare putere
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan, în scrisoarea trimisă regelui polon, credea că regele, în urma rănilor primite în Baia, a murit în timp ce era dus pe targă prin munți sau s-ar putea să moară. În ciuda faptului că atacul n-a mai constituit o surpriză pentru adversar, Ștefan nu a renunțat la planul său. Și-a împărțit oastea în trei coloane, una sub comanda sa, alta sub comanda lui Vlaicu, unchiul domnului și o a treia sub comanda vornicului Crasnăș. Înfrângând rezistența husarilor și secuilor, care păzeau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ar putea să fie ucis, a ordonat retragerea. Pe lângă faptul că a năzuit să-l ucidă pe Matei, Ștefan a urmărit să provoace cât mai multe pagube și, mai ales, să realizeze un șoc psihologic în stare să frângă voința adversarului, să-l facă să înțeleagă un lucru: lupta cu el nu era o simplă plimbare militară prin Moldova. Scopul urmărit a fost realizat. Și este o realizare extraordinară, dacă țineam seama că Ștefan a atacat doar cu 8.000 de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și mai mult pericolul pe care turcii îl reprezentau pentru o Europă, mereu în vrajbă, cu forțele dispersate în dispute mărunte. Mahomed al II-lea știa acest lucru. Avea peste tot spioni, care-l informau asupra forțelor, pe care eventualii adversari le puteau opune oastei sale, și-i semnalau cu grijă sultanului disensiunile din sânul lumii creștine, îngăduindu-i să conceapă planuri și să pornească la acțiune cu sentimentul că nu va întâmpina energii capabile să se organizeze și să riposteze
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe care îl întâlnim în toate marile bătălii pe care românii le-au purtat în cursul Evului Mediu, pentru apărarea pământului și a independenței lor. Marea diferență numerică între cele două oști nu-i permitea lui Ștefan să-și înfrunte adversarul de la hotar. De asemenea, el nu putea să riște o bătălie de mari proporții într-un teren deschis. Pierderile ar fi fost atât de mari, încât efectivele sale umane ar fi secătuit în scurtă vreme. Oastea, pe care domnul și-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu mari obligații fiscale, în schimbul unei situații de vecin pe pământul unui boier moldovean. Învățați să lupte pedestru, secuii au fost așezați de-a curmezișul văii Bârladului, împreună cu un corp de oaste moldovenesc. Ei trebuia să suporte lovitura principală a adversarului și să-i uzeze puterea de luptă. După ce a pus să se pustiască totul în calea turcilor, Ștefan cel Mare, cu grosul oastei sale, îi aștepta pe turci la sud de Vaslui, în lunca Bârladului. Pe baza informațiilor avute la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în pădure, apoi, distanța până în vale era prea mare și nu băteau până acolo, mai era și ceața, iar de pe deal nu se vede ce se petrece pe vale. Tunurile erau utile pe frontul de luptă. Zgomotul lor speriau caii adversarului, iar proiectilele (bolovani) aruncate stricau ordinea în rândurile pedestrimii, îngăduind un atac cu călăreții, care să sporească deruta. Tunurile nu puteau fi puse decât în vale, de o parte și de alta a frontului de luptă. Înaintarea oastei otomane s-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de Jos, oastea otomană înaintând cu greu pe drumul mocirlos din valea Bârladului a ajuns în dimineața zilei de 10 ianuarie, în locul unde Ștefan se pregătise să-i întâmpine pe turci. Pentru prima dată turcii se loveau de rezistența unui adversar care nu se mai retrăgea din fața lor. „Nelăsîndu-i să se apropie de ostașii care se duseseră acolo [e vorba de turci], el [Ștefan cel Mare] a tras asupra lor din față cu tunuri și puști, cu arcuri și cu zenberecuri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Suceava... luna ianuarie, 25, anul Domnului 1475”. Bătălia de la Vaslui reprezintă, din punct de vedere al artei militare, cea mai frumoasă și cea mai categorică victorie a lui Ștefan cel Mare. Este o victorie de mari proporții, obținută în fața unui adversar foarte puternic, în urma unui plan genial, conceput și executat cu o rară măiestrie. Trebuie să avem în vedere că de la prăbușirea Imperiului Roman și până acum, nu s-au înfruntat pe un câmp de luptă din Europa, un număr atât
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
hanul, la porunca sultanului, trebuia să se prezinte pe teatrul de operații cu cel puțin 15.000 - 20.000 de călăreți de elită. Hoardele tătare erau folosite în avangardă „pentru a răspândi groaza și a dezorganiza sistemul de apărare al adversarului; în timpul bătăliei puteau manevra pe aripi sau se deplasau în spatele dispozitivului inamic”. Atacurile lor date prin surprindere, mobilitatea lor îi făcea să fie considerați de către Ștefan cel Mare, așa cum menționează Dlugosz, a fi cel mai periculos adversar. În afară de tătari, alături de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de apărare al adversarului; în timpul bătăliei puteau manevra pe aripi sau se deplasau în spatele dispozitivului inamic”. Atacurile lor date prin surprindere, mobilitatea lor îi făcea să fie considerați de către Ștefan cel Mare, așa cum menționează Dlugosz, a fi cel mai periculos adversar. În afară de tătari, alături de sultan urmau să participe la campanie și 12.000 de luptători din Țara Românească. Apelurile făcute de Ștefan cel Mare către principii europeni, îndemnurile papei care a înțeles, până la urmă, cât de importantă era Moldova din punct
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]