9,693 matches
-
țară frumoasă transformată în ruine. După 1990 apele s-au mai liniștit; a urmat o perioadă de reconstrucție, dar și de creștere a influenței siriene în Liban. Dar dacă în Liban era o relativă liniște, în jur era vai și-amar. Conflictul arabo-evreiesc n-a încetat niciodată, iar Irakul lui Saddam a purtat două războaie, cel din Golf în 1991 și cel din 2003, care, de facto, nu s-a terminat nici acum. În plus, taberele de refugiați, unde între timp
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
cunoscut cea mai spectaculoasă dezvoltare economică? Și apoi, nici ea nu este mai puțin dinamică și charismatică. Ea ar avea mai mari șanse în fața adversarului republican decât Obama. În ce mă privește, merg pe mâna ei. 14 februarie 2008 Calea amară a Chinei Mă gândisem să scriu despre Kosovo și despre posibilele consecințe pentru Europa și România ale evenimentului din 17 februarie a.c. Toată mass-media, însă, românească și internațională se ocupă de acest fapt. Comentatori, analiști, politicieni, diplomați întorc pe toate
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
s struggle with the modern world având ca autor o excelentă cunoscătoare a Chinei istorie, limbă, cultură, mentalități -, doamna Rana Mitter. În limba română ea a fost tradusă de Lena Călinoiu și tipărită la Editura BICC ALL sub denumirea Calea amară a Chinei. Confruntarea cu lumea modernă. Fără îndoială că națiunile, ca și indivizii, sunt interesate în primul rând de ceea ce se petrece în apropierea lor, în zonele care le pot afecta direct și rapid. Țările din jurul României și Europa sunt
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
început. Îmi amintesc cu plăcere cum i se lumina fața ambasadorului chinez de la Minsk atunci când îi vorbeam despre marile dinastii imperiale chineze sau despre orice altceva din cultura țării lui, și știam că deja am câștigat "partida" . Cartea despre Calea amară a Chinei este una dintre cele mai utile pentru toți cei care au, sau vor avea, orice tip de relații cu chinezii, dar și pentru orice om interesat de istoria și cultura acestui mare popor. 21 februarie 2008 Kurzii și
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
sale. Pentru o țară care a pledat un timp atât de îndelungat și cu atâta fervoare pentru o interpretare tradițională a suveranității naționale în legătură cu drepturile omului, sistemul legal, disputele teritoriale și pedeapsa capitală, aceasta va reprezenta într-adevăr o pastilă amară, iar China se va opune cu siguranță cu multă tenacitate presiunii schimbării. O astfel de presiune este foarte puțin probabil să apară, cel puțin în viitorul apropiat, din moment ce orice cerință de acest gen nu va fi aproape cu siguranță impusă
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
la care erau supuși evreii în Imperiul rus. În perioada cînd a intrat Iorga în politică, Pobedonostev, tutorele odraslelor familiei imperiale (pînă la 1905 stăpînul de facto al scenei), a emis cu insistență legi noi care le făceau evreilor traiul amar. El a declarat oficial că (drept urmare a politicii sale) o treime din evrei vor pieri, o altă treime vor pleca din țară, iar ultima treime va dispărea, asimilată de ruși. Din 1881 au început îngrozitoarele și incredibilele linșaje în masă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a început să-și folosească talentele. A decis să-l vîre din nou în staul pe "calul de curse" (Iorga). Cu alte cuvinte, Iorga nu a fost invitat să facă parte din delegația română la Conferința de Pace, o umilință amară pentru luptătorul care jucase un rol atît de important în realizarea și în punerea temeliilor intelectuale ale României Mari. Alexandru VaidaVoievod și politicienii ardeleni care uniseră recent Transilvania cu România erau șocați; nu erau încă obișnuiți cu interesele meschine de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Hristos", deoarece "teroristul Zelinschi" era răspunzător de trei asasinate: a lui Manciu, a lui Duca și a lui Stelescu. Există mulți români care nu sînt de acord cu Iorga. Care conchidea din nou: "Trebuie uneori să te bucuri de plăcerile amare ale lipsei de popularitate"66. Procesul vieții lui Iorga ca politician început cu aproape patruzeci de ani în urmă, o dată cu articolul publicat de el în "L'Indépendance Roumaine", își împlinea astfel ciclul complet. Era acum angajat pe linia politică a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și Decebal (frații lui Codreanu), împotriva prezenței cărora Iorga a protestat imediat, dar fără succes. Cel de al doilea Consiliu de Coroană a fost dominat (ca și primul) de teama intrării rușilor în Moldova. Din această cauză, după o remarcă amară la adresa Dictatului de la Viena (care va fi "un triumf pentru grofii unguri" și pentru alți moșieri feudali unguri), Iorga a optat pentru acceptare. El a scris mai tîrziu: "aveam de ales între a pierde 1.100.000 de români... sau
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Empire: Its Origins and History to 1204, în "Speculum" Cambridge, Mass., aprilie 1949, vol. XXIV, nr. 2, p. 175 13 Atunci cînd le vorbesc prietenilor mei români despre dreptate, rațiune sau echitate în relații internaționale, reacția lor este un rîs amar: "Știm din experiență cum s-a manifestat dreptatea și echitatea în istoria noastră" 14 Atunci cînd Iorga a primit titlul onorific la Oxford, Oratorul Public l-a numit "un Tit Liviu al României" 15 G. Călinescu, Istoria literaturii române, București
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Vitae arată - cel puțin în perioada de trecere de la un „cosmos represiv” la un haos la capătul căruia lumea se recosmicizează potrivit „mâinii invizibile” - felul în care atomul, devenit persoană, răspunde provocărilor mediului și formează el însuși mediul. Am râs amar cu prietenii mei, comparându-ne autobiografiile din anii ’80 cu CV-urile din anii ’90. Ele par să nu aibă nimic în comun. Și totuși, persoana despre care vorbesc este aceeași. Numai că „experienței politice” îi ia locul în mod
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
să vină caravane cinematografice cu Winnethou și cowboys pe pereți. Doar jurnalele care le precedau mai încercau anemic - preambul jenant la imaginea lui Pierre Brice - să ne aducă în realitatea construcției socialiste. Le înghițeam exact așa cum erau: umplutură obligatorie, sare amară înaintea unui dejun copios. Poate odată cu această schismă jurnal/film am început să separ între ritualuri sociale obligatorii și zonele de libertate de alegere. Jurnalul exprima un imperativ ipotetic: dacă vrei s-o vezi pe Brigitte Bardot, atunci trebuie să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ca o vijelie vârsta contestatară și odată cu ea un dispreț ucigător față de tot ce prețuiau părinții și profesorii mei, care se uitau la trecutul proxim, tinerețea lor. Ei simțeau că recapătă identitatea națională, independența față de ruși, nu știau încă gustul amar al sclaviei la alți români. Îi descopereau pe Octavian Goga, Lucian Blaga și Mircea Eliade. Nouă toate acestea ne intrau firesc în metabolismul intelectual, erau istorie oficială și, tocmai de aceea, istorie banală, neinteresantă, nerevelatorie. În schimb, spre noi venea
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
puseu trecător și că societatea aceea avea reală nevoie de unii ca noi, cei din „generația a treia” profesională. Cruntă naivitate juvenilă să-ți închipui că lumea de-abia așteaptă să-ți exploateze posibilitățile! Nu ne venea să credem gluma amară potrivit căreia „noi cu brațul ca oțelul, vom culege mușețelul”. Condiția necesară ca să ne exersăm profesia în științe socioumane era aceea de a fi membri de partid. Fiindcă nu aveam nimic esențial „rău” la dosar (rude în străinătate, părinți expropriați
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
se purtau după legile naturii, nu după cele ale partidului-stat. Tot așa făceau și bietele noastre organisme cărora le era foame la fel de tare, deși rațiile difereau în urban/rural și pe criterii de clasă. Pe vremea aceea făceam o glumă amară: nu ne supărăm că partidul ne normează consumul, ci că mai avem nevoi. Ce poate să facă o tânără mamă și profesoară, la douăzeci și patru de ani? Să spere că mâine va fi mai puțin rău. Și să dispere când vede
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
sunt capabili de autoafirmare. Altminteri ea doar supraviețuiește; nimeni nu a putut demonstra că în societățile în care autonomia persoanei este grav încălcată lumea merge spre pieire fizică. Doar că oamenii acelei lumi viețuiesc, nu trăiesc. Îmi amintesc o anecdotă amară din vremea comunismului: un ascultător întreabă la Radio Erevan: „Există viață înainte de moarte?”. Dacă altcineva ne încalcă autonomia sau dacă o încălcăm noi pe a altora în mod nelegitim, comitem păcatul lezdemnității. Acceptând apud Kant datoria morală imperfectă față de noi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a fost obținută această poziție privilegiată: protecțiile, abilitatea pentru a le obține și concesiile ideologice și politice care i-au permis să se mențină cronicar literar ani și ani de a rândul. Înțeleg ca fostul exilat să fie invidios și amar, dar nu admirativ. Cotidianul, 9-10 februarie 2002 Răsfoind revista 22 Am avut ocazia, datorită unui prieten care a primit un maldăr de exemplare din România, să răsfoiesc câteva numere ale revistei din ultimele luni ale anului 2001. Trebuie să spun
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
rămânea; căci este în natura societăților libere de a discuta și de a se împărți, cât trăiesc ele sub forma lor liberală. Fie ca aci să vă aduceți cu toți aminte numai de ceea ce ne unește, să depărtăm astăzi cuvintele amari și resimțimintele cari nu ar fi la locul lor, nici la momentul lor. Însă să nu pierdeți din vedere că, dacă entuziasmul dă coroanele, numai concordia, numai dreptatea, numai înțelepciunea le întărește pe fruntea celor ce le poartă. (Aplauze.) Sunteți
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ea să-l bucure și să-l doară ? Nu există viață mai pustie decît una care n-a iubit nimic, știind că Într-o zi va pierde totul. Și, oricum, nu Înțeleg de ce i-am ironiza pe greci pentru că spuma amară a mării năștea Afrodite, cît timp zeița dragostei e, probabil, cea mai În măsură să ne apropie de lucrurile din jur. Măreția sfinxului de la piramide ne devine străină tocmai prin ceea ce părea să constituie victoria sa : indiferența. Gura aceea Încremenită
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
veacuri cîte mă despart de Teocrit. Oedip Însă ne poate fi de folos și În acest secol grăbit prin modul său eroic de a simți și prin Încrederea Încăpățînată În unicul răspuns pe care-l dă. Vocea sa monotonă și amară Îmi sugerează că piramidele n-au servit, probabil, numai faraonilor. Un popor Întreg și-a Închipuit că ar putea să umple neantul cu blocuri de granit. Nici Oedip n-a suferit doar pentru sine. El a vrut să umple abisul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
gîndească la sine și la destinul său. Presimte aici un pericol, fără să-l poată defini. Și chiar o sursă de nefericire. Nu suportă să stoarcă toată bucuria posibilă din succesele sale, de teamă să nu ajungă la ceea ce bănuiește amar În ele. Preferă de aceea să fie risipitor. Iar ochii lui scînteiază ca un frig luminos. Nu va putea spune niciodată: toate acestea, marea, stîncile, nisipul, amintirile Îmi aparțin pentru că nu mi-a fost teamă În mijlocul lor să mă gîndesc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
noastră interioară. Principalul e să observăm că tot ce ofereau lotofagii ca viitor era o absență. Surîsul lor pustiește totul. Cadavrul sfinxului zace aruncat undeva Într-un trecut unde nimeni nu mai pune Întrebări și doar vîntul șuieră risipind spuma amară a mării peste florile de lotus strivite pe un țărm pustiu. Adulmecînd vîntul sărat care-i aduce miros de cadavru, lotofagul se crispează fără să știe de ce. Poate că Andromaca e mai Îndreptățită decît Ulise să se Împotrivească lotofagilor. Îmi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o viață lungă și obscură, o preferase pe prima, iar acum regreta de a nu fi fost un simplu văcar. Dar e ciudat să acuzi setea de glorie Într-o natură lipsită și ea acum de modestie; e un incendiu amar și secret În aer, arzînd În el, treptat, ezitările de a participa la această victorie grăbită a primăverii. Vreau să Înțeleg de ce Holderlin l-a iubit atît pe Ahile. Silueta sculptată În lut ars de Tanagra e a unui luptător
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
depărtîndu-se de poale, se spiritualizează treptat, devenind radioasă și transformîndu-se În idee. De la o margine de pădure În sus, piatra și iarba devin echivoce, așa cum În catedralele gotice zidul vrea să fie un intermediar Între om și Dumnezeu. Sub laurii amari din văile care urcă spre crestele pierdute Între nori, cei vechi rîvneau să uite noroiul și să viseze divinul. Trebuie sa adaug o subtilă observație a lui Jean Grenier: divinul nu este totuna cu Dumnezeu. Muntele Înseamnă o nevoie de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pînzele lui El Greco. Printre sălcii, o plantă agățătoare sălbăticită, cu flori albe, Înăbușe gardul care Împrejmuie lacul. Ea singură Îmi ajunge ca să nu-mi mai pun cîtva timp alte Întrebări. Acum pot spune că luciditatea lui Narcis este o luciditate amară, o flacără care luminează pentru a ucide. La Început, i-a făcut fără Îndoială plăcere, celui oprit deasupra fîntînii, să constate cît este de frumos. Apoi a descoperit cît este de singur. Imprudent, a crezut că nimic nu-i mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]