12,966 matches
-
a palmei în jurul găurii, pentru a culege transpirația pietrei. Tot o curiozitate o reprezintă cele două vase ovoidale, de marmură albă, aflate de o parte și de alta a Porții imperiale, în nava centrală. Vasele au fost descoperite în ruinele anticului Pergam și aduse de turci la Constantinopol. Li s-a adăugat câte un capac și câte un robinet, pentru a servi la spălarea rituală islamică pe când funcționa aici moscheea. Edificii adiacente Bisericii i s-au adăugat cu timpul alte trei
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
în amintirea curselor de "care trase de cai" din antichitate și de la începutul evului mediu bizantin. Spațiul său s-a păstrat până azi, nu departe de biserica Sfânta Sofia, care se profilează la nord. A păstrat forma alungită a construcției antice, cu axa cea lungă apropiată mult de axa nord-sud., cu o foarte mică deviație. Arhitectura Constantin cel Mare a dispus mărirea "Hipodrom"-ului moștenit de la înaintași, optând pentru dimensini impresionante, din dorința de a copia Circus Maximus din Roma. Lungimea
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
potcoavă prelungă. Arena ]ntrecerilor era împărțită în două suprafețe de "Spina", adică de un soclu central prelung, nu prea înalt, pe care se găseau așezate, ca ornament, diverse sculpturi, coloane, sau obeliscuri, o mulțime de opere sculpturale jefuite din Grecia antică, sau din alte provincii ale imperiului. Dintre toate au mai rămas astăzi în picioare, [[Obeliscul egiptean}} adus de Theodosius I-ul, [[Coloana zidită a lui Constantin al VII-lea Porphirogenetul]] și o parte din [[Coloana șerpuită]] de bronz, răpită de la
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
Kathisma" erau așezați "cei patru cai de bronz aurit cu quadriga și conducătorul ei", lucrare magnifică adusă din ordinul lui [[Theodosius al II-lea]] din insula Chios. Caii ornează astăzi fațada [[bisericii San Marco|Biserica San Marco]] din Veneția. Caii antici de bronz aurit Minunații cai de bronz au avut un destin foarte aventuros de peregrinare și de stăpânire. In insula Chios au stat din sec. al 3-lea e.A. până în sec.al 4-lea e.N, aproximativ trei sferturi de
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
că pe timpul otomanilor locul s-a menținut mult timp ca maidan pustiu, după care spre sfârșit a început a fi acoperit de o locuire mizeră și anarhică cu locuințe din lemn. Cel mai venerabil monument păstrat pe locul fostului "Hipodrom" antic din Istanbul și care era plasat pe "Spina" din mijlocul arenei, este "Obeliscul egiptean" adus din valea Nilului de împăratul [[Theodosius al II-lea]] (379-395 e.N), ultimul care a stăpânit pentru scurt timp întregul Imperiu Roman, după ce stăpânise mult
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
bizantină. Ambele vorvesc de reînălțarea obeliscului din ordinal lui [[Theodosius I-ul]], de către un guvernator numit Proclus. Obeliscul egiptean este monumental cel mai vechi și valoros dintre cele care dau pitoresc istoric fostului spațiu atât de văduvit al "Hipodrom"-ului antic. El dăinuie spre centrul spațiului, al fostei arene, vis-à-vis de Moscheea Albastră, mărturie demnă a unui trect bogat, fastuos și glorios. In partea sudică a fostului "Hipodrom" antic din Istanbul pe aliniamentul central al "Spinei" se ridică cu orgoliu "Coloana
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
care dau pitoresc istoric fostului spațiu atât de văduvit al "Hipodrom"-ului antic. El dăinuie spre centrul spațiului, al fostei arene, vis-à-vis de Moscheea Albastră, mărturie demnă a unui trect bogat, fastuos și glorios. In partea sudică a fostului "Hipodrom" antic din Istanbul pe aliniamentul central al "Spinei" se ridică cu orgoliu "Coloana zidită a împăratului Constantin al VII-lea Porphirogenetul" (913-959). Monumentul seamănă până la identificare cu un obelisc egiptean, numai că nu are un corp monolitic, fiind edificată prin zidirea
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
Cele mai timpurii exemple de balustrade, pe care le cunoaștem azi, datează din vremea asirienilor, fiind prezentate pe basoreliefurile ce împodobeau palatele acestora. Deși se pare, conform sursei citate, Wittkower, 1974, că balustradele nu erau cunoscute în Grecia și Roma antică, ele apar de abia la sfârșitul secolului al XV-lea, prima dată în Italia, ca elemente arhitecturale distincte ale balcoanelor palatelor ("palazzo", în italiană) construite în Veneția și Verona. Este foarte probabil că aceste balustrade quattrocento sunt continuarea arhitectonică a
Balustradă () [Corola-website/Science/301027_a_302356]
-
fiind unul dintre primii arhitecți care a folosit în mod sistematic balustradele la construcțiile unor vile, dintre care cea de la Poggio a Caiano (circa 1480) ar fi un bun exemplu. De Sangallo a folosit balustrade chiar și în reconstrucția structurilor antice, dar cel mai important, a fost acela de la care atât Donato Bramante (vedeți , 1502) cât și Michelangelo Buonarotti s-au inspirat, făcând ca balustrada să devină un element arhitectonic firesc al secolului al XVI-lea și implicit al stilului baroc
Balustradă () [Corola-website/Science/301027_a_302356]
-
vedeți piure de castane) chiar o delicatesă. Există, desigur, și alte modalități de mâncare a fructelor, dintre care castanele coapte sunt foarte cunoscute. Castanul comestibil este cultivat în multe zone ale Europei, fiind cunoscut și cultivat încă de pe vremea Romei antice, când a fost introdus treptat în regiuni mai nordice decât arealul său natural. Mai târziu, începând cu Evul Mediu timpuriu, castanul comestibil a început să fie cultivat de călugări în grădinile mânăstirilor. Astăzi, în afara livezilor, exemplare vechi de sute de
Castan comestibil () [Corola-website/Science/301062_a_302391]
-
etică ("Peri andragathias e Peri aretes - Despre bărbăție sau despre virtute; Peri euthymies - Despre bucurie"), 8 de muzică ("Peri rythmon kai harmonies - Despre ritmuri și armonie"), grupate în tetralogii. Gândirea lui Democrit, cel mai de seamă filosof materialist al lumii antice, a exercitat o puternică influență de la Epicur și Lucrețiu până la Francis Bacon, Galileo Galilei și Leibniz. Eleații au pregătit drumul spre atomismul materialist, prin viziunea lor despre o materie constantă și imobilă, care nu poate fi sesizată decât de gândire
Democrit () [Corola-website/Science/301007_a_302336]
-
e, "Cinicul" (Greacă:Διογένης) (c. 412 î.Hr. - 322 î.Hr.), filozof grec din școala cinică, născut la Sinope. Încă din timpul vieții, Diogene devine, ca nici un alt filosof antic, personaj de legendă; potrivit tradiției, Alexandru cel Mare ar fi rostit: ""Dacă nu eram Alexandru, aș fi vrut să fiu Diogene"". Sosit cu tatăl său Hicesias în exil la Atena, Diogene ajunge discipol al sofisticatului Antistene. A încercat să exemplifice
Diogene din Sinop () [Corola-website/Science/301057_a_302386]
-
mare preot și vicerege, apoi el însuși rege, Deceneu a dispus de o dublă autoritate, morală (stârpind viciul beției) și politică (organizând triburile și casta sacerdotală). Deceneu înfăptuit o profundă reformă socială și religioasă a poporului geto-dac, celebră în lumea antică. A impus sobrietatea și cumpătarea, a cerut poporului "ascultarea de porunci" ca efect al educației prin dreptate, geții fiind recunoscuți, după Herodot, ca fiind "cei mai drepți" dintre traci. Iordanes despre Deceneu: „Împărtășindu-le cunoștințe de fizică i-a făcut
Deceneu () [Corola-website/Science/301063_a_302392]
-
în secolul al IV-lea, de unde provine și denumirea sa elenă, "hydrargyros". Pliniu afirma despre mercur: Mercurul este un element care este întâlnit în scoarța terestră. A fost cunoscut încă din perioada vechilor greci, romani, chinezi și hinduși. În China Antică, mormântul Împăratului Shi Huangdi, mort în anul 210 î.Hr., a conținut o hartă în relief a Chinei în care râurile și oceanele erau reprezentate de mercur. Chinezii considerau că medicamentele pe bază de mercur sau cinabru pot prelungi viața, probabil
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
multe semne, relicve române, bizantine, turcești (monezi colecționate de un puști, ION DANCU clasa a V-a, donate în 1970 muzeului arheologic CONSTANTĂ D-lui R. OCHIANU (vezi PONTICA-7 pg.395-415)). Pe dealul din sud-estul satului, există ruinele unei CETĂȚI (antice (?) - nu știu de ce, nu a interesat pe nimeni, și nici nu este remarcată, amintită în istoria dobrogei), iar satul vecin se numește CETATEA, denumirea veche ASARLAK. Există CIȘMELE de apă, unele probabil de multe de sute de ani, cu inscripții
Lespezi, Constanța () [Corola-website/Science/301141_a_302470]
-
soția lui Septimius Severus. Diogene este autorul unei vaste opere de compilație, "Peri bion kai apophtegmaton ton en philosophia eudokimesanton" (Despre viețile și doctrinele filosofilor), în 10 cărți, integral păstrate și care constituie un important izvor pentru studierea filozofiei Greciei antice. Lucrarea, un adevărat tezaur de informații, prezintă școlile filosofice și biografiile filosofilor greci până la Epicur, incluzând de asemenea, fragmente din operele pierdute ale gânditorilor greci, constituind cel mai prețios document pentru istoria filosofiei grecești. nu adoptă nici una dintre doctrinele expuse
Diogene Laerțiu () [Corola-website/Science/301157_a_302486]
-
Julia Domna, soția lui Septimius Severus, ambii mari susținători ai artelor, la a căror curte se aflau scriitori și savanți vestiți pe timpul acela. Noi nu știm absolut nimic despre viața lui Diogenes Laertios și nu credem că există vreun text antic care să justifice afirmația lui Monceaux. Totuși, timpul când a trăit Diogenes Laertios (începutul secolului al III-lea d.H.), dedus prin considerații literare și filosofice, corespunde cu domnia lui Septimius Severus (193-211 d.H.) și a soției sale Julia Domna. Astfel
Diogene Laerțiu () [Corola-website/Science/301157_a_302486]
-
încorporată Imperiului Român condus de Traian, în 106 e.n., de partea de sud a dacilor liberi, carpii (acest val trece dincolo de Prut până la Tătar Bunar și Acherman din Basarabia de astăzi). Tot la sud-estul Moldovei mai există un alt val antic, situat mai la nord, care traversează județul Galați de astăzi, într-o direcție NV-SE sub denumirea de “Zidul lui Athanaric”(375 e.n. Marcellius Ammianus). De menționat că ambele valuri traversează șoseaua Galati-Bârlad, arteră de circulație care trece chiar prin
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
Foresti. Se folosește de ocazia ivită și cutreieră Orientul-Mijlociu. Ajunge în Egipt, suindu-se pe piramide; în Țara Sfântă vizitează locurile biblice. Se întâlnește cu doi "beduini", român și maghiar, din Transilvania, ambii fugiți ca să nu fie înrolați. Studiează cultura antică a grecilor, scrie cu admirație despre revoluția grecilor. Despre aceste călătorii va scrie mai târziu o carte în 6 volume, cu titlul: „Călătorie Orientală”. În Atena află dintr-un ziar occidental despre revoluția maghiară. Organizează o armată mică în capitala
Balázs Orbán () [Corola-website/Science/301326_a_302655]
-
semilună descrescândă de argint în stînga. În cartierul inferior, pe fond de aur, se regăsesc șapte turnuri roșii crenelate, dispuse pe două rânduri: 4; 3. Acest scut este timbrat de o coroană închisă și are doi tenanți feminini în vestimentație antică, reprezentând Justiția (dreapta) și Recompensa (stânga). Aceste elemente decorative nu au fost reprezentate pe nici un alt document cunoscut până în prezent de către istorici și heraldiști. În timpul revoluției pașoptiste, românii au solicitat o stemă a principatului care să cuprindă și o a
Stema Transilvaniei () [Corola-website/Science/301413_a_302742]
-
de membri în 2008, a fost fondată la Chicago în octombrie 1891. Unul din fondatorii "ANA", George F. Heath publicase, încă din 1888, periodicul "The Numismatist", care este și astăzi jurnalul asociației. Primele studii se focalizau aproape exclusiv asupre monedelor antice (grecești și mai ales romane), înainte să-și extindă interesul spre monedele feudale (occidentale și din lumea islamică). Abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea, interesul s-a extins spre toate monedele și spre toate epocile. Primul studiu consacrat dolarului
Numismatică () [Corola-website/Science/301417_a_302746]
-
fratelui acestuia, John Hunter și cele ale lui Hans Sloane au format bazele fondului numismatic ale Muzeului Britanic Începând cu secolul al XVIII-lea, colecționarii erudiți au constituit cabinete de medalii, numite așa de la denumirea care li se dădea monedelor antice, în care ei își organizau achizițiile. Mai aproape de noi, regii Carol al II-lea al României, Victor Emmanuel al III-lea al Italiei, Farouk al Egiptului, sau prințul Rainier erau cunoscuți și pentru bogatele lor colecții numismatice. Fuzionarea diverselor inventare
Numismatică () [Corola-website/Science/301417_a_302746]
-
și intensive ale dezvoltării ruralității noastre conform schiței din figura următoare: Satul, ca formă originară de comunitate umană și-a dovedit un imens potențial de continuitate și progres uman. Istoricii și sociologii au remarcat faptul că apariția și ridicarea civilizațiilor antice își au explicația în mutațiile intervenite în structurarea satului. O trăsătură esențială a satului este polivalența și multifunționalitatea, de unde rezultă caracterul său de matrice care generează permanent modalități fundamentale de structurare. Polivalența satului are o mare anvergură în plan diacronic
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
este realizat în anul în care artistul urma să se căsătorească și reprezintă o dovadă a exuberanței pe care i-o provocau pictorului primele zile de fericire matrimonială. Templul care se vede în plan secund este închinat zeului Hymen, patronul antic al căsătoriei. Artistul reușește să exprime legătura care îi unește pe cei doi tineri îndrăgostiți: bărbatul în caftan roșu se întoarce spre tovarășa lui; gestul mâinii lui sugerează puntea de legatură a celor doi. Margaret are o atitudine de ușoară
Discuție în parc () [Corola-website/Science/301434_a_302763]
-
precreștine și printre popoarele necreștine poate fi considerată aproape universală și, în majoritatea cazurilor, legată de o formă oarecare de adorare a naturii.“ — Encyclopedia Britannica (1946), vol. VI, p. 753. „Forma [crucii cu două brațe] își are originea în Caldeea antică. În această țară, precum și în țările învecinate, inclusiv în Egipt, crucea era folosită ca simbol al zeului Tamuz [având forma misticului Tau, inițiala numelui său]. Spre mijlocul secolului al III-lea A.D., bisericile fie se îndepărtaseră de unele învățături ale
Cruce creștină () [Corola-website/Science/301447_a_302776]