9,884 matches
-
din 1672. Istoria raporturilor lui Ludovic al XIV-lea cu Europa este cea a opoziției timide, apoi îndîrjite, pe care cea mai mare parte a țărilor o vor opune amenințărilor pe care pretențiile la hegemonie ale Regelui-Soare le fac să apese asupra lor. Acesta își sprijină ambiția pe o diplomație activă și mai ales pe o armată permanentă pe care Michel Le Tellier și Louvois, secretari de stat la Ministerul de război, au știut să o facă cea mai numeroasă și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a prețurilor și a veniturilor. În 1786, odată ușoara febră trecută, Calonne nu mai găsește creditori. El propune atunci regelui un plan vast de reforme, inspirat în parte din inițiativele lui Turgot, în special instituirea unei subvenții teritoriale care îi apasă pe toți proprietarii. Pentru a evita opoziția previzibilă a parlamentelor, el își prezintă proiectul unei adunări de notabili aleși de rege, aproape toți nobili. Adunarea respinge principiul egalității în fața impozitului și critică gestionarea ministrului, pe care regele îl îndepărtează în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
depinde de un text constituțional. Odată cu ordinea politică, ordinea socială este răsturnată mai tare chiar decît o doresc constituanții. Căci, în timp ce la Versailles se discută politică, populația de la țară, victimă a recoltelor proaste și a unei reacții senioriale care o apăsa tot mai tare, se irită. În iulie 1789, o "Mare Frică" traversează Franța rurală. Născută din zvonuri nefondate, aceasta îi înarmează pe țărani împotriva "briganzilor", îi conduce la asaltul arhivelor și al *planurilor de cadastru ale nobililor și lasă, odată
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și în dialect pe cea a obscurantismului, ba chiar a trădării (document 2, p.262). La Paris, în sfîrșit, un om nou, acel "sans-culotte", purtînd suliță, pantalon vărgat, bonetă frigiană cu cocardă tricoloră, devine actorul principal al mișcărilor populare și apasă fizic asupra acțiunii guvernamentale. Dar, chiar atunci cînd se ivește o fisură, în 1794, între acest om și guvern, unitatea națiunii în mers se clatină. Într-adevăr, în sînul instanțelor conducătoare, unitatea este adesea dificilă. Robespierre, mai ales, s-a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dacă am confunda în aceeași analiză ceea ce-i privește pe muncitorii din orașe și ceea ce-i privește pe cei din sate, ceea ce-i privește pe muncitorii înregimentați din marile uzine și ceea ce-i privește pe meșteșugarii din bresle. "Mizeria îi apasă în mod inegal pe acești diverși membri ai familiei industriale. Este o diferență enormă între țăranul care muncește liber, la aer, și care este stăpînul casei în care s-a născut și muncitorul din manufactură, înhămat la roțile mașinii sale
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cauzate populațiilor civile ale națiunilor aliate și proprietăților lor". Fixarea sumei și a modalităților despăgubirilor deschidea un contencios dificil cu republica de la Weimar, născută din prăbușirea Imperiului german. Perioada de după război Dificila întoarcere la pace. Consecințele războiului sînt considerabile și apasă asupra istoriei Franței decenii întregi. Pierderea demografică era grea: 1.400.000 de morți, 750.000 de invalizi. Amploarea sacrificiului de sînge și oroarea conflictului determină în foștii combatanți voința de a "nu mai revedea așa ceva" și hrănesc sentimentul foarte
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
obosește, cu atît mai mult cu cît rămîne mai îndelungă vreme sub apă; datorită volumului ei uriaș îun cașalot matur are o suprafață de aproximativ două mii de picioare pătrate) presiunea apei este imensă. Știm cu toții ce presiune atmosferică uimitoare ne apasă pe noi înșine, chiar pe pămîntul pe care stăm; cu cît mai grea trebuie să fie povara unei balene, care poartă în cîrcă o coloană de ocean lungă de două sute de stînjeni! Aceasta e egală pe puțin cu presiunea a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de balene normale, un singur cașalot se scufundă în felul acesta. Deosebirea se datorește fără doar și poate cantității superioare de oase a balenei normale, numai „storurile venețiene“ ale acesteia cîntăresc cîteodată peste o tonă, pe cînd cașalotul nu e apăsat de o asemenea povară. în unele cazuri, însă, balena scufundată se ridică din nou la suprafață, după multe ore sau chiar după zile, plutind mai ușoară decît fusese în viață. Motivul e evident: înăuntrul ei se formează gaze, care-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Pe la amiază, Perth, cu barba-i încîlcită și cu trupul încins cu un șorț din piele de rechin, stătea între forjă și nicovala așezată pe o buturugă masivă, ținînd într-o mînă un vîrf de lance răsucit pe jăratic și apăsînd cu cealaltă pe foale. Deodată își făcu apariția căpitanul Ahab, cu un săculeț de piele cam mucegăit. La o mică distanță de forjă se opri, îngîndurat și rămase așa, pînă ce Perth, scoțînd în sfîrșit fierul din foc, începu să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Vai, Mary, Mary!... Și tu, băiete, băiete!...: Dar dacă nu te ucid, bătrîne, cine știe la ce adîncime se va scufunda, de azi într-o săptămînă, trupul lui Starbuck și trupurile tuturor celorlalți din echipaj? Doamne, Dumnezeule, unde ești? Să apăs? să apăs?... Vîntul a căzut și și-a schimbat direcția, domnule căpitan. Gabierul mare și gabierul mic au fost întinse și terțarolate. Nava își ține drumul. Ă înapoi toată lumea! O, Moby Dick, în sfîrșit ți-am nimerit inima! Acestea fură
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Mary!... Și tu, băiete, băiete!...: Dar dacă nu te ucid, bătrîne, cine știe la ce adîncime se va scufunda, de azi într-o săptămînă, trupul lui Starbuck și trupurile tuturor celorlalți din echipaj? Doamne, Dumnezeule, unde ești? Să apăs? să apăs?... Vîntul a căzut și și-a schimbat direcția, domnule căpitan. Gabierul mare și gabierul mic au fost întinse și terțarolate. Nava își ține drumul. Ă înapoi toată lumea! O, Moby Dick, în sfîrșit ți-am nimerit inima! Acestea fură vorbele bolborosite
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
făcut la bătrînețe, da, da... ai început să te moi, văd eu... Hai, dați fuga, oameni buni, pregătiți-vă să brațați vergile! Ă Stop, strigă Ahab. Nu v-atingeți de nici o parîmă! Apoi, către căpitanul străin, cu o voce răspicată, apăsînd pe fiece cuvînt: Ă Căpitane Gardiner, n-o voi face! îmi răpești timpul. Adio, adio! Dumnezeu să te binecuvînteze, omule, dar, să-mi fie cu iertare, trebuie neapărat să plec. Domnule Starbuck, uită-te la ceasul din habitaclu și ai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
câteva citații mai ales din scriitorii despre care e vorba în acest articol, pentru a-i caracteriza și cu acest prilej. Așadar, la vremea când a apărut vechea școală critică moldovenească, țara era umilită ă...î; boierii, disprețuitori ai românismului, apăsau de moarte clasele de jos și mai ales pe țărani, dați plată lor de ruși, în schimbul îngenuncherii 1 Opere complete, Proză, p. 575 ăediția Sosec, 1876, p. III, Constantin Negruzii. Introducere la Scrierile luiî. țării. Am spus că încă de la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de sine însuși; în somnul lui hibernal (tulburat printr-un act de magie, dar unul necugetat), el simbolizează increatul, virtualitatea pură, latența neprimejduită de vreo „concretizare” în ordinea fenomenală. Inexistentul, odată ieșit din condiția lui, suportă capriciile și rigorile ce apasă lumea viului; spiritul, deschis imprudent către materie, intră și se transformă în ea, devenind „perisabil”. Sinteza nu e, de această dată, dintre cele mai fericite - poate pentru că ea este complet inutilă, „superfluă”: melcul însuși, eroul acestei mici, înduioșătoare drame, reprezintă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
rugămintea abatelui Gaudențiu. Șederea la Constantinopol a coincis cu vremea în care a arhipăstorit Patriarhul Eufimie (490-496). În această etapă a vieții sale, Dionisie Exiguul avea deja reputația unui precoce și erudit teolog. Regele barbar și analfabet, Theodoric cel Mare apăsa Episcopia Romei, care trecea printr-o etapă de sărăcie amară și nenumărate umilințe îndurate cu smerenie creștină și cu speranță. Papa Gelasius I (492-496), episcopul Romei îl cheamă insistent pe Dionisie să vină în Italia. Renumele cunoașterii limbilor greacă și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
gărgărițe. În unele locuri, profitând de lipsa de vigilență a organelor administrative locale, dușmanul de clasă a reușit să-și strecoare uneltele sale în comisiile de colectare, care au aplicat cotele de impunere în mod dușmănos, favorizând elementele chiaburești și apăsând asupra țăranilor săraci și mijlocași. În acțiunea sa dușmănoasă, chiaburimea a recurs de asemenea la diferite acte de diversiune și instigare. Zvonul este unealta mârșavă prin care dușmanul a căutat și caută să slăbească încrederea maselor țărănimii muncitoare în justețea
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Politic. Prin acest memoriu, mă adresez tovarășului Gheorghiu-Dej, Biroului Politic, cu rugămintea, că deși mă găsesc în situația ca vinovat de o serie de greșeli grave, să se cerceteze cele arătate de mine, pentru ca în fața conducerii de partid, să nu apese asupra mea fapte pe care nu le-am comis. Prin cele de mai jos nu încerc să-mi micșorez vina mea pentru faptele de care m-am făcut vinovat. [...] Din raportul prezentat la plenară am aflat că persoane din conducerea
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
cu câte un decret când nu-i convine ceva, dar unei persoane, dacă nu-i convine ceva, nu poate zice nimic, că altfel o ia gaia. La radio și televiziune se transmit episoade din răscoalele țărănești, arătând că țăranii erau apăsați greu, bătuți și ținuți flămânzi. Ăștia de acum fac la fel”. -GOGA NICOLAE, din comuna Vânători, fost membru al P.N.Ț., agricultor pensionar, a afirmat că „au dat decret să mănânci cu porția, dar te obligă să dai la contract
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
-ntre costume, și murmură duios. Actorul umblă în șosete și se tânguie, se mustră, într-o poză vie și se uită-n sală blestemând și admirând locul sacru pe care l-a slujit și pe care îl sărută. Singuratatea lui apasă pe umerii fiecărui spectator care nu îngăduie atâta adevăr, tăcere și întuneric, de-aceea e o binecuvântare când din sală urcă timid și încărcat cu două valize, Sufleorul. Binecuvântare și bucurie, trăite cu forța omului care s-a crezut îngropat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să spulbere prejudecata "teatralismului" stilistic al regizorilor importați de cinematograf din universul Thaliei. Realizările lui sunt infinit mai expresive, mai frapante vizual decât ale multor confrați care, fără să fi pus vreodată piciorul pe o scenă, s-au arătat greu apăsați de metehne teatrale în scriitura dialogului, în mizanscenă și, mai ales, în rostirea și în jocul actorilor. Mai presus de toate, el a contribuit plenar la afirmarea și consolidarea unui concept puțin agreat în epocă: cinemaul de autor. Întrega lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
naturii umane în ce are ea mai nobil și intangibil: sufletul omenesc. [...] Pentru că oricât de ciudat ar părea acest film, care nu are nimic atracțios, care nu ține să fie frumos, acest film care vorbește grav și cu o duritate apăsată despre lucruri grave și dure este făcut, totuși, cu gândul la spectator. Sigur, spectatorul este liber să primească sau nu din mâna regizorului acest dar cam greu de purtat, cam înțepător, dar el, darul, există. Vreau să spun că, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
intre între picioare, s-au ivit alți trei, tot în cămăși albe, au rămas în picioare, cu mîinile în șolduri, ba nu, unul stătea cu mîinile încrucișate, și au urmărit scena... Am rămas lipit de gardul casei Gane, mi-am apăsat plexul... Greață? Mi-am apăsat plexul și mi-am aprins țigara. Cerul era plin de stele... Cerul, deasupra noastră... De ce rîzi? Păi, ce fel de berbant ești? Să fi urlat măcar după un polițai. Da, ai dreptate. Dar dacă era
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ivit alți trei, tot în cămăși albe, au rămas în picioare, cu mîinile în șolduri, ba nu, unul stătea cu mîinile încrucișate, și au urmărit scena... Am rămas lipit de gardul casei Gane, mi-am apăsat plexul... Greață? Mi-am apăsat plexul și mi-am aprins țigara. Cerul era plin de stele... Cerul, deasupra noastră... De ce rîzi? Păi, ce fel de berbant ești? Să fi urlat măcar după un polițai. Da, ai dreptate. Dar dacă era doar o simplă înscenare, un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aici, pe mașină, din stradă, dar cu ce riscuri în plus! Pentru că una e să dea peste tine cîteva japițe isterizate, noaptea, pe trotuar sau în parc, să-și etaleze surplusul de hormoni, și alta e ca hormonii lor să apese descreierat pedala de accelerație. Și asta în foiala traficului diurn, pe distanțe foarte mici. De părăsit însă pista asta "periculoasă" și de observat altceva: comportamentul altui segment de adolescenți, cei care și-au ales, să zicem, calea confesională, cei care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în voia lor, dulce-moldovenească. Pînă în momentul cînd... cineva pomeni de Rege. Din grupul pestriț dinspre bucătării, sări unu' cu gura. Un fost fotbalist (unul dintre cei ratați). Phii, ce era la gura energumenului hirsut! Toate spurcăciunile lumii. Parcă-l apăsase un alde Vadim pe buton și-acum își ținea preabineștiutul discurs imund. Muțenie generală și stînjenitoare. Marele poet, în dreapta mea, își duse paharul la gură și, înainte de a sorbi cu distincția-i notorie, îmi șopti: vezi? pegra asta, pe care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]