13,008 matches
-
-lea î.e.n.), precum și o așezare din epoca migrațiilor (secolele al IV-lea-al V-lea e.n.). În rest, alte cinci obiective sunt incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice două la Fântânele și două la Proșca. Astfel, situl de pe dealul Colarea din satul Fântânele cuprinde o așezare și o necropolă de la mijlocul mileniului al III-lea î.e.n. (Epoca Bronzului) și o necropolă din perioada Halstatt (secolul al V-lea
Comuna Năeni, Buzău () [Corola-website/Science/300833_a_302162]
-
Archiud (în dialectul săsesc "Ergetten, Arkedn", în , în ) este un sat în comuna Teaca din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. La recensământul din 2002 avea o populație de 710 locuitori. Așezare rurală dacica, depistată prin sondaje arheologice în 1961 și 1964. Este vorba de gropi de provizii și bordeie, în care s-au găsit și fragmente de vase modelate cu mâna, datate din sec. III i.C. Prima atestare documentara este din anul 1293. Astăzi, localitatea care
Archiud, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300863_a_302192]
-
o biserică, iar în satul Petriș mai este și o biserică de lemn situată în cimitirul din sat (toate sunt ortodoxe). Atât biserică mare din Petriș, cu hramul “Sfanțul Dumitru”, cât și biserica de lemn, precum și turnul bisericii, sunt monumente arheologice. În localitatea Petriș există și un monument al eroilor căzuți în Primul Război Mondial. În fiecare an de ziua eroilor, sunt aduse omagii celor căzuți pe câmpul de luptă. Activități economice principale: prelucrarea primară a lemnului, industria cărnii, prelucrarea laptelui
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
Bunguri, Lazuri, se află în județul Bistrița-Năsăud, la o distanță de 18 km de municipiul Bistrița, la 3 km față de centrul de comună Șieu-Măgheruș și la 1 km de DN17 care face legătura între Dej și Vatra Dornei. În urma cercetărilor arheologice efectuate pe raza localității s-a dovedit existența vieții omenești pe acest teritoriu încă din comuna primitivă. În anul 1959 au fost descoperite de către arheologii de la Muzeul județean Bistrița-Năsăud, fragmente de vase din perioada orânduirii comunei primitive. Printre fragmentele de
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
obiecte din fier aparținând perioadei Hallstatiene. Au fost descoperite aici și fragmente de vase lucrate cu roata aparținând perioadei stăpânirii romane. Până în secolul al XII-lea nu s-au găsit documente scrise, decât fragmente de ceramică feudală târzie în săpăturile arheologice efectuate pe dealul Hegheriș. Între anii 1141-1161 a avut loc colonizarea acestor locuri cu coloniști originari din Flandra, Lotigen și Luxemburg. Odată cu venirea sașilor în ținutul Bistriței, locuitorii autohtoni români au fost împinși fie spre munți, fie spre marginea de
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
districte, satul Chintelnic este amintit în documentele scrise începând cu anul 1279. În anul 1264 este amintit ca făcând parte din districtul Khiralier și satul Crainimăt, iar din anul 1453 sunt amintite și localitățile Șieu-Măgheruș și Arcalia. Urmele și dovezile arheologice ne permit să tragem concluzia că pe aceste meleaguri au locuit oameni din cele mai vechi timpuri. Aceste descoperiri arheologice făcute în vatra satului ne îndreptățesc să afirmăm că zona a fost locuită din perioada mijlocie a epocii neolitice. În urma
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
din districtul Khiralier și satul Crainimăt, iar din anul 1453 sunt amintite și localitățile Șieu-Măgheruș și Arcalia. Urmele și dovezile arheologice ne permit să tragem concluzia că pe aceste meleaguri au locuit oameni din cele mai vechi timpuri. Aceste descoperiri arheologice făcute în vatra satului ne îndreptățesc să afirmăm că zona a fost locuită din perioada mijlocie a epocii neolitice. În urma cuceririi Daciei de către romani, și satul Chintelnic s-a aflat sub ocupația romană deoarece castrele de la Orhei și cel de
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
castrele de la Orhei și cel de pământ de la Livezile, marcau granița spre est a Daciei romane și deci cuprindeau și aceste teritorii. Continuitatea și stabilitatea populației din acest sat este dovedită și după retragerea stăpânirii romane din Dacia - prin descoperirile arheologice făcute în cetățile de la Șieu-Măgheruș și Șirioara. Din perioada migrației popoarelor este demn de amintit faptul că în această zonă s-au stabilit vremelnic pecenegii și cumanii, din care o parte au fost asimilați de populația băștinașă iar altă parte
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
dint-o cruce de fier,( Piț, activist de partid în zonă, povestește unor prieteni) - 1975, se forează în Satescu, o fântână de mare adâncime - 1990-91 se demolează construcțiile CAP din satescu și se face “restitutio de facto” - 1999, martie - mai, săpături arheologice în zona la Piatră, Muzeul Țării Crisurilor. - 1995 se demarează construirea noii biserici - 2002, se montează rezervorul de înălțime, sferic, de apă, înspre “ Ciuceti”, si se introduce apă curentă, sursa: forajul de mare adâncime ( 120m) din “Satescu” La intrare în
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
Bihor Punct: La Piatră Cod sit: 30461.01 Ioan Crișan, muzeograf, (MTC Oradea) - Atestări Sânmartin de Beiuș (Pocola, BH) Belényesszentmárton.(sursă maghiară) Având în vedere că depresiunea Beiușului este o microzona mai puțin cunoscută și cercetată din punct de vedere arheologic, în lunile februarie - martie 1999 au fost efectuate recunoașteri de teren pe valea Crișului Negru și a fost descoperit amplasamentul medieval al așezării Sânmartin de Beiuș. Prin periegheze repetate au fost localizate în partea de hotar numit "La Piatră" vatra
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
Piatră" vatra de locuire a satului , cimitirul și punctul unde se află biserică. În luna mai a fost trasata în vatra așezării medievale o secțiune de control cu dimensiunile de 50 x 2 m. A fost scos la lumină material arheologic care probează că a fost locuită în evul mediu între secolele X / XI - XVI . A fost dezvelita totodată o gospodărie țărăneasca alcătuită dintr-o locuința și o anexă, probabil grajd de vite datate pe baza materialului ceramic în secolele XI
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
alcătuită dintr-o locuința și o anexă, probabil grajd de vite datate pe baza materialului ceramic în secolele XI - XIII. În vederea dezvelirii ei a fost deschisă C2, cu dimensiunile de 6 x 6 m. A mai fost dezvelit un complex arheologic, respectiv o groapă menajeră, conținând un bogat material ceramic datând din secolul al XVI - lea. A fost întregit un vas ceramic, piesa având alături de valoare științifică și valoare muzeala. Cercetările de la Sânmartin de Beiuș au scos la lumină primele materiale
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
respectiv o groapă menajeră, conținând un bogat material ceramic datând din secolul al XVI - lea. A fost întregit un vas ceramic, piesa având alături de valoare științifică și valoare muzeala. Cercetările de la Sânmartin de Beiuș au scos la lumină primele materiale arheologice medievale timpurii din depresiunea Beiușului. Gospodăria țărăneasca din secolele XI-XIII este una din puținele complexe de acest fel, materialele rezultate din săpătura pot fi expuse la muzeul din Beiuș. Cercetările din locul "La Piatră" merită a fi continuate prin dezvelirea
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
construit remarcabil prin organizare urbanistică, valoare arhitecturală și unitatea fronturilor construite, ele formând cu acuratețe o imagine a ceea ce însemna regiune de graniță a imperiului, parte din Pământul Crăiesc ("fundus regius"). La 1 km de sat se află vatra sitului arheologic, ce poate fi amenajată și vizitată în scopuri cultural educaționale și turistice.
Dorolea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300874_a_302203]
-
ar putea fi: exploatarea nisipului în balastiera de la Aleșd, mai ales în cea de la Cacuciu Vechi și fluctuațiile de debit pe cursul Crișului. Urmele umane pe teritoriul satului își fac simțită prezența încă din epoca pietrei (paleolitic). Mărturie sunt descoperirile arheologice, mai ales din peșterile din zonă, care au scos la iveală vestigii databile până în epoca bronzului. Prima atestare documentară a satului Vadu Crișului este din anul1332. În cursul evului mediu, au existat două localități Vad, una pe malul stâng și
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
au favorizat locuirea umana încă din cele mai vechi timpuri. Este așezat pe cursul superior al Crișului Repede, pe unul din versanții nordici ai munților Pădurea Craiului. În peșterile de pe valea Crișului Repede din zona Alesd-Șuncuiuș s-au descoperit materiale arheologice care datează din perioada ultimului veac și jumătate din epoca bronzului, respectiv din secolul al XIII-lea și prima jumătate a secolului al XII-lea î.Hr . Peșterile situate pe raza comunei Șuncuiuș, respectiv a satului Bălnaca cum sunt : Mișidului, Izbândiș
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
peșteri de la Piatra Morii, cercetate în 1931 s-au găsit „cioburi eneolitice” , clasate ca fragmente de ceramică din faza de trecere spre epoca bronzului și un fragment de ceașcă hallstattiană ( prima vârstă a fierului). Unitatea stilistică și cronologică a materialelor arheologice descoperite în peșterile comunei Șuncuiuș au permis atribuirea lor unui nou grup cultural denumit Igrița, denumire lansată în 1978, cu ocazia colocviului privitor la epoca bronzului, organizat de Institutul de Arheologie din București . Purtătorilor grupului Igrița 1 li se pot
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
lumea Egeică . Dacă în epoca bronzului zona defileului Crișului Repede de la Bălnaca spre Șuncuiuș apare intens locuită, inventarul ceramic pledează pentru o locuire anterioară epocii bronzului cu o continuitate până în prima vârstă a fierului inclusiv. Demne de semnalat sunt descoperirile arheologice întâmplătoare, care atestă prezența celților în acest areal geografic. Celții făceau parte din marea familie a popoarelor indo-europene. Ei au migrat masiv din nordul Europei, în Balcani in secolul al IV-lea î.d.H. În jurul anilor 335 î.d.Hr
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Tisei și podișul Transilvaniei. De exemplu, în peștera Mișidului din Bălnaca s-au descoperit piese celtice care se păstrează la Muzeul Transilvaniei din Cluj-Napoca. În această peșteră s-a mai găsit un mormânt al unei căpetenii cu un bogat inventar arheologic de la sfârșitul epocii bronzului și începutul epocii fierului. În același loc s-a descoperit și un vas de lut dacic, ceea ce atestă locuirea în continuare a peșterii. De altfel, și în alte peșteri cum ar fi Lesiana ( Ungurului) fragmentele ceramice
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
înalt dintre toate peșterile din zona carstică Șuncuiuș și din nordul Masivului Pădurea Craiului . În anul 1989 s-a descoperit al doilea depozit de bronzuri tot în gura peșterii Lesiana, la 3 metri sud de intrarea în peșteră. În urma săpăturilor arheologice au ieșit la iveală alte 19 piese de bronz și un vas-cuptor portativ care îndreptățește presupunerea că în acest loc exista o turnătorie de bronzuri deci, un loc cu o activitate metalurgică intensă . Cercetătorii dr.Sever Dumitrașcu și dr. Ioan
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
dr. Ioan Crișan datează depozitele de bronzuri din peștera Lesiana în secolele XIII - XII-lea î.d.H, adică în jurul anilor 1300 - 1200 înainte de Hristos, situându-le alături de alte mari depozite sau turnătorii de bronzuri de pe teritoriul României. Ambele descoperiri arheologice sunt foarte importante deoarece dovedesc stadiul înalt atins de civilizația și cultura comunităților trace de la sfârșitul epocii bronzului și începutul epocii fierului, iar identitatea stilistică a pieselor de bronz din aceste depozite cu cele descoperite în alte localități de pe teritoriul
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
deoarece cu un secol mai devreme, respectiv în secolul al XVIII - lea d.H. în documente este menționată o moară pe apă. Revenind la locul cetății dacice trebuie să spunem că, până în prezent nu s-au făcut cercetări sistematice sau săpături arheologice, locul fiind proprietate privată. Poate că nu este lipsit de interes să povestim o întâmplare spusă de bunici petrecută cu un secol în urmă, când proprietarul poreclit Dămnenea și-a săpat fundatia la casă, la câțiva metri de locul cetății
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
romane la Bucea, Șuncuiuș, Vadul Crișului. Cel mai bine păstrat, până în zilele noastre este castrul roman de la Bologa de lângă Huedin. Existența și continuitatea folosirii drumului de pe valea Crișului Repede ce lega Câmpia Tisei cu Transilvania este confirmată de urmele descoperirilor arheologice de la Șuncuiuș, Bălnaca, Vadul Crișului,etc. Bunăoară în gura peșterii Lesiana s-au descoperit vestigii de la o lociunță.din perioada feudală timpurie, din secolele XI-XIII d.H argument al continuității de locuire umană a zonei. În documentele medievale, vama de la
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Bajura (nume anterior Voicăuți) este un sat ce aparține orașului Darabani din județul Botoșani, Moldova, România. În punctul „La Izunie“, situat la NV de sat se află un sit arheologic în care specialiștii au putut determina o pluristratificare de ere începând cu Eneoliticul - cultura Cucuteni, perioada La Tène și feudalismul timpuriu. Situl are valoare de monument istoric cu codul: BT-I-s-B-01752. Satul Bajura este atestat documentar în anul 1547 sub vechea
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
dealuri cu înălțimi ce nu depășesc 500 m. Vegetația este specifică zonei de deal caracterizată de păduri de fag și conifere, floră spontană și plante medicinale. Fauna este reprezetată de vulpi, iepuri, fazan, căprior, mistreț, lup, jder, dihor În urma investigațiilor arheologice s-au descoperit pe teritoriul satului Șieuț urme de locuire din epoca bronzului. De asemenea, în satele vecine, Sebiș și Ruștior s-au găsit vestigii datând din epoca fierului. Sunt numeroase și descoperirile aparținând epocii dacice și epocii romane. Primele
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]