10,353 matches
-
margini de câmp; iazuri; rigole; ... c) zone tampon situate pe marginea apelor curgătoare sau stătătoare; ... d) zone cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție; ... e) terenuri agricole împădurite; ... f) zone cu strat vegetal; ... g) zone cu culturi fixatoare de azot. ... (2) Zonele de interes ecologic prevăzute la alin. (1) sunt situate pe terenul arabil al exploatației, cu excepția celor prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) care sunt situate pe terenul agricol al exploatației. Zonele de interes ecologic prevăzute la
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 3 din 18 martie 2015(*actualizată*) pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/276982_a_278311]
-
lichefiate IMO, Organizația Maritimă Internațională. ISO, Organizația Internațională de Standardizare. LSA, Codul internațional al mijloacelor de salvare. MARPOL, Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave. MEPC, Comitetul pentru protecția mediului marin. MSC, Comitetul pentru siguranța maritimă. NO(x), oxizi de azot. OACI, Organizația Aviației Civile Internaționale. Reg., Regulă. Rez., Rezoluție. Sisteme O(2)/HC, sisteme oxigen - hidrocarburi. SOLAS, Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare. SO(x), oxizi de sulf. UIT, Uniunea Internațională de Telecomunicații. Anexa 2 (Anexa A.1
ANEXE din 4 septembrie 2014 la Hotărârea Guvernului nr. 765/2014 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 494/2006 privind echipamentul maritim. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271715_a_273044]
-
lichefiate IMO, Organizația Maritimă Internațională ISO, Organizația Internațională de Standardizare LSA, Codul internațional al mijloacelor de salvare MARPOL, Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave MEPC, Comitetul pentru protecția mediului marin MSC, Comitetul pentru siguranța maritimă NO(x), oxizi de azot ICAO, Organizația Aviației Civile Internaționale Reg., Regulă Rez., Rezoluție Sisteme O(2)/HC, sisteme oxigen - hidrocarburi SOLAS, Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare SO(x), oxizi de sulf ITU, Uniunea Internațională de Telecomunicații ---------- Anexa A a fost înlocuită
ANEXE din 12 aprilie 2006 (*actualizate*) privind echipamentul maritim*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273920_a_275249]
-
fi sistematizate în cadrul unor legi de combinare între elementele vechi și noi; la lista elementelor care erau cunoscute (printre care se numără carbon, sulf, fosfor și unele metale) el adaugă un nou element: "oxigenul", care, împreună cu hidrogenul, compune apa, și azotul sau nitrogenul (fără viață). Conform acestui nou sistem el introduce 3 categorii de compuși chimici: Tot el este cel care înlocuiește denumirile vechi ale substanțelor (ulei de tartru - "oleum tartari per deliquum", zahăr de plumb, etc) cu denumirile actuale (carbonat
Chimie analitică () [Corola-website/Science/301064_a_302393]
-
a acestei substanțe este cea de detonare facilă. Este sensibilă la impact, lumină solară și fricțiune, iar detonarea se face prin scântei și flame. Această sensibilitate termică și cinetică este atribuită și trinitrotoluenului. În urma detonării, se eliberează monoxid de carbon, azot și mercur. Fulminatul de mercur este un material superior cloratului de potasiu datorită proprietății sale non-corozive, însă de asemenea se ia în considerare și faptul că această calitate se diminuează odată cu trecerea timpului. Astazi, fulminatul de mercur a fost înlocuit
Mercur (element) () [Corola-website/Science/301013_a_302342]
-
Alcaloizii (fr. "alcali"; gr. "eidos"- aspect) sunt substanțe organice heterociclice cu azot, de origine vegetală, cu caracter bazic, rezultate în urma metabolismului secundar al plantelor, care dau reacții caracteristice și au acțiune asupra organismelor animale, de cele mai multe ori de natură toxică. În funcție de proveniența atomului de azot și de calea biosintetică se pot clasifica
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
eidos"- aspect) sunt substanțe organice heterociclice cu azot, de origine vegetală, cu caracter bazic, rezultate în urma metabolismului secundar al plantelor, care dau reacții caracteristice și au acțiune asupra organismelor animale, de cele mai multe ori de natură toxică. În funcție de proveniența atomului de azot și de calea biosintetică se pot clasifica în: Noțiunea de alcaloid s-a stabilit la începutul secolului al XIX-lea, (Meissner, 1818). Prin alcaloizi se înțelegea în trecut toate substanțele azotate cu caracter bazic, care aveau acțiune fiziologică asupra organismelor
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
benzoic, citric, meconic, tartric. etc), sau în combinații tanice, însă se mai pot găsi și sub formă de baze cuaternare sau terțiare . Acizii organici care formează cel mai frecvent săruri cu alcaloizii sunt: Alcaloizii au cel puțin un atom de azot heterociclic, acesta fiind de cele mai multe ori terțiar, mai rar cuaternar. Heterociclurile se pot condensa între ele sau cu alte cicluri astfel încât moleculele alcaloizilor pot deveni de tip policiclic sau macrociclic. Datorită grefării pe nucleu a numeroase grupări funcționale, unii alcaloizi
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
topire nete, solubile în apă și în alcool. Însuși denumirea lor de alcaloizi, care derivă din arabul "al-kaly" (sodă), arată principala lor proprietate, bazicitatea. Aceasta variază în limite foarte largi și este imprimată de perechea de electroni ai atomului de azot, de sistemul heterociclic, de prezența unor duble legături și de grupele electrofile adiacente azotului. Dacă în jurul atomului sunt grupe alchil (grupe respingătoare de electroni) bazicitatea crește. Grupările atrăgătoare de electroni (carboxil) reduc disponibiltatea electronilor de la atomul de azot, implicit reducînd
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
derivă din arabul "al-kaly" (sodă), arată principala lor proprietate, bazicitatea. Aceasta variază în limite foarte largi și este imprimată de perechea de electroni ai atomului de azot, de sistemul heterociclic, de prezența unor duble legături și de grupele electrofile adiacente azotului. Dacă în jurul atomului sunt grupe alchil (grupe respingătoare de electroni) bazicitatea crește. Grupările atrăgătoare de electroni (carboxil) reduc disponibiltatea electronilor de la atomul de azot, implicit reducînd bazicitatea sau chiar anulând-o. Datorită bazicității, soluțiile apoase de alcaloizi sunt instabile, fapt
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
atomului de azot, de sistemul heterociclic, de prezența unor duble legături și de grupele electrofile adiacente azotului. Dacă în jurul atomului sunt grupe alchil (grupe respingătoare de electroni) bazicitatea crește. Grupările atrăgătoare de electroni (carboxil) reduc disponibiltatea electronilor de la atomul de azot, implicit reducînd bazicitatea sau chiar anulând-o. Datorită bazicității, soluțiile apoase de alcaloizi sunt instabile, fapt de care trebuie ținut cont la extracția lor. Pentru extracția, purificarea și conservarea lor, se utilizează acizi minerali (azotic, clorhidric, sulfuric), iar din aceste
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
sunt substanțe de apărare ale plantelor împotriva dăunatorilor, ei fiind toxici pentru majoritatea animalelor (exceptie iepurii care pot consuma frunze de Atropa belladonna, fără a suferi intoxicații datorita prezentei unei enzime numita tropanon esteraza). Alții consideră alcaloizii ca depozitare a azotului organic, există și ipoteza că ar avea un anumit rol în transformarile biosintetice ale unor substanțe, sau mai nou că asigură protecția plantelor împotriva acțiunii nocive a oxigenului singlet O. Datorită faptului că structura alcaloizilor este extrem de variată, și acțiunea
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
-lea. Nitrogenul a fost de asemenea studiat în același timp și de Carl Wilhelm Scheele, Henry Cavendish și Joseph Priestley, care l-au numit "aer ars" sau "aer flogisticat". Nitrogenul gazos era destul de inert încât Antoine Lavoisier l-a numit "azot", de la cuvântul grecesc αζωτος însemnând "fără viață". Acest termen a devenit cuvântul francez pentru "nitrogen" și a fost împrumutat mai târziu și de alte limbi, printre care și româna. Compușii azotului erau cunoscuți în Evul Mediu. Alchimiștii cunoșteau acidul nitric
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
era destul de inert încât Antoine Lavoisier l-a numit "azot", de la cuvântul grecesc αζωτος însemnând "fără viață". Acest termen a devenit cuvântul francez pentru "nitrogen" și a fost împrumutat mai târziu și de alte limbi, printre care și româna. Compușii azotului erau cunoscuți în Evul Mediu. Alchimiștii cunoșteau acidul nitric drept "aqua fortis". Amestecul de acid nitric și acid clorhidric era numit "aqua regia", și apreciat pentru abilitatea sa de a dizolva aurul. Primele aplicații în industrie și agricultură ale azotului
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
azotului erau cunoscuți în Evul Mediu. Alchimiștii cunoșteau acidul nitric drept "aqua fortis". Amestecul de acid nitric și acid clorhidric era numit "aqua regia", și apreciat pentru abilitatea sa de a dizolva aurul. Primele aplicații în industrie și agricultură ale azotului au fost sub formă de salpetru (nitrat de sodiu sau nitrat de potasiu), notabil la praful de pușcă, iar apoi ca îngrășământ. Există doi izotopi stabili ai azotului: N și N. Cel mai cunoscut este, de departe, N (99,634
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
sa de a dizolva aurul. Primele aplicații în industrie și agricultură ale azotului au fost sub formă de salpetru (nitrat de sodiu sau nitrat de potasiu), notabil la praful de pușcă, iar apoi ca îngrășământ. Există doi izotopi stabili ai azotului: N și N. Cel mai cunoscut este, de departe, N (99,634%), care este produs în procesul de formare a stelelor și ceea ce rămâne este N. Dintre cei zece izotopi produși sintetic, N are o viață de nouă minute, iar
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
procesul de formare a stelelor și ceea ce rămâne este N. Dintre cei zece izotopi produși sintetic, N are o viață de nouă minute, iar ceilalți izotopi există doar pentru câteva secunde sau chiar mai puțin. Reacțiile legate de biologie ale azotului (de exemplu asimilația, nitrificarea și denitrificarea) influențează puternic dinamica sa în sol. Din aceste reacții rezultă mai mereu N, ceea ce duce la o îmbogățire a substratului în acest izotop rezultat și la o însărăcire în enrichment of the substrate and
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
o însărăcire în enrichment of the substrate and depletion of the product. Deși precipitațiile conțin cantități egale de amoniu și nitrați, deoarece amoniul este reținut în mod special de corola pădurilor în comparație cu nitrații din atmosferă, cea mai mare parte de azot atmosferic care ajunge la suprafața solului este sub formă de nitrați. Aceștia sunt asimilați preferențial de rădăcinile copacilor în comparație cu amoniul din sol. Azotul este un nemetal, cu o electronegativitate de 3,0. Are cinci electroni pe ultimul strat și de
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
este reținut în mod special de corola pădurilor în comparație cu nitrații din atmosferă, cea mai mare parte de azot atmosferic care ajunge la suprafața solului este sub formă de nitrați. Aceștia sunt asimilați preferențial de rădăcinile copacilor în comparație cu amoniul din sol. Azotul este un nemetal, cu o electronegativitate de 3,0. Are cinci electroni pe ultimul strat și de aceea este de obicei trivalent. Azotul pur este un gaz diatomic, incolor și nereactiv la temperatura camerei și cuprinde 78.08% din atmosfera
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
solului este sub formă de nitrați. Aceștia sunt asimilați preferențial de rădăcinile copacilor în comparație cu amoniul din sol. Azotul este un nemetal, cu o electronegativitate de 3,0. Are cinci electroni pe ultimul strat și de aceea este de obicei trivalent. Azotul pur este un gaz diatomic, incolor și nereactiv la temperatura camerei și cuprinde 78.08% din atmosfera Pământului. Condensează la 77 K, la presiune, și îngheață la 630 K. Azotul lichid este folosit adesea ca substanță criogenică. Principalul compus al
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
pe ultimul strat și de aceea este de obicei trivalent. Azotul pur este un gaz diatomic, incolor și nereactiv la temperatura camerei și cuprinde 78.08% din atmosfera Pământului. Condensează la 77 K, la presiune, și îngheață la 630 K. Azotul lichid este folosit adesea ca substanță criogenică. Principalul compus al azotului este amoniacul (NH) deși hidrazina (NH) este și ea cunoscută. Amoniacul este oarecum mai simplu decât apa și în soluție formează ionul amoniu (NH). Amoniacul lichid este de fapt
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
pur este un gaz diatomic, incolor și nereactiv la temperatura camerei și cuprinde 78.08% din atmosfera Pământului. Condensează la 77 K, la presiune, și îngheață la 630 K. Azotul lichid este folosit adesea ca substanță criogenică. Principalul compus al azotului este amoniacul (NH) deși hidrazina (NH) este și ea cunoscută. Amoniacul este oarecum mai simplu decât apa și în soluție formează ionul amoniu (NH). Amoniacul lichid este de fapt amfiprotic și formează ioni de amoniu și de amide (NH); amidele
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
apa și în soluție formează ionul amoniu (NH). Amoniacul lichid este de fapt amfiprotic și formează ioni de amoniu și de amide (NH); amidele și nitrilii (N) sunt cunoscuți, dar se descompun la hidroliză. Oxizii cei mai răspândiți, trioxidul de azot (NO) și pentoxidul de azot (NO) sunt oarecum instabili și explozivi. Acizii corespunzători sunt acidul nitros (HNO) și acidul nitric (HNO), cu sărurile corespunzătoare numite nitriți și nitrați. Acidul nitric este unul dintre puținii acizi mai tari decât ionul hidroniu
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
ionul amoniu (NH). Amoniacul lichid este de fapt amfiprotic și formează ioni de amoniu și de amide (NH); amidele și nitrilii (N) sunt cunoscuți, dar se descompun la hidroliză. Oxizii cei mai răspândiți, trioxidul de azot (NO) și pentoxidul de azot (NO) sunt oarecum instabili și explozivi. Acizii corespunzători sunt acidul nitros (HNO) și acidul nitric (HNO), cu sărurile corespunzătoare numite nitriți și nitrați. Acidul nitric este unul dintre puținii acizi mai tari decât ionul hidroniu (HO). Nitrogenul este, cantitativ, cea
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
industriale prin distilarea fracțională a aerului lichefiat sau prin mijloace mecanice (de exemplu, prin membrana de osmoză inversată prin presiune). Compuși care conțin acest element au fost observați în spațiu. N este creat în procesul de fuziune nucleară în stele. Azotul molecular este un constituent și al atmosferei lui Titan și a fost detectat în spațiul interstelar de David Knauth și colaboratorii săi. În atmosfera terestră înaltă la peste 200 km este prezent azotul atomic. Azotul este o componentă mare a
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]