9,770 matches
-
drum. Attila s-a temut, conform lui Prosper din Aquitania, că va muri la scurt după ce va jefui Roma, cum i s-a întâmplat lui Alaric. În realitate, jefuirea Italiei n-ar fi fost profitabilă datorită recoltei sărace, iar un contingent roman din Răsărit au trecut Dunărea devastându-i patria, de aceea se retrage. Iar noul împăratul răsăritean, a oprit plata tributului anual, așa că pregătește o campanie de pedepsire la sud de Dunăre. Dar moare în 453, în noaptea nunți, după ce
Imperiul Hun () [Corola-website/Science/326975_a_328304]
-
Beijing, dar nu au permis să fie însoțiți de trupe armate în capitala chineză. Escorta anglo-franceză a insistat să debarce la Taku și nu la Beitang și să însoțească diplomații până la Beijing. În seara de 24 iunie 1859, un mic contingent britanic a aruncat în aer obstacolele puse de chinezi pe râul Baihe. A doua zi, forțele britanice au încercat să pătrundă pe râu, și au bombardat cetatea Taku. Au întâmpinat o rezistență fermă din partea pozițiilor lui Sengge Rinchen. După o
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
puternicilor lorzi ai războiului din Macedonia și Muntenegru, cât și al patriarhului ortodox de Peci, să-și consolideze controlul asupra celei mai mari părți a Serbiei. Cei mai mulți conducători sârbi independenți au acceptat să se recunoască vasali ai lui Murat, iar contingente sârbe au luptat alături de trupele sultanilor în Anatolia împotriva dușmanilor otomanilor. Sultanul a hotărât cucerirea ultimului oraș independent creștin grec din vestul Asiei Mici - Philadelphia. Ca o ironie a sorții, armatele care au asediat orașul au inclus și un contingent
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
contingente sârbe au luptat alături de trupele sultanilor în Anatolia împotriva dușmanilor otomanilor. Sultanul a hotărât cucerirea ultimului oraș independent creștin grec din vestul Asiei Mici - Philadelphia. Ca o ironie a sorții, armatele care au asediat orașul au inclus și un contingent al Imperiului Bizantin, al cărui împărat era vasalul otomanilor. Până la acest atac, orașul evitase soarta așezărilor vecini plătind un tribut liderilor turci locali în schimbul protecției. Cel puțin teoretic vorbind, orașul se afla sub autoritatea Imperiului Bizantin, dar legăturile cu acesta
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
de sultan în unul dintre numeroasele războaie civile care bântuiau Imperiul Bizantin. În ciuda promisiunii imperiale, cetățenii Philadelphiei au refuzat să accepte stăpânirea otomană. În 1390, sultanul Baiazid I a reușit să cucerească orașul, în rândul trupelor sale aflându-se și contingentele bizantine conduse de cei doi protagoniști ai războiului civil bizantin: Manuel al II-lea Paleologul și Ioan al VII-lea Paleologul. Spre sfârșitul deceniului al nouălea al secolului al XIV-lea, atenția lui Murad I a fost atrasă din nou
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Lala Șahin Pașa, în bătălia de la Bilecia din 1388. Murad și-a organizat atacul pentru anul următor, în 1389. Sultanul a condus în persoană cea mai mare forță otomană reunită în Balcani până în acele timpuri, alături de soldații musulmani aflându-se contingente creștine trimise de vasalii bulgari, sârbi, albanezi și macedoneni, (printre acești Marko Kralevici al Prilepului). Lazăr a condus o coaliție a trupelor boierilor sârbi loiali, macedonenilor și kosovarilor lui Brankovici, și contingente bosniece, ungurești și albaneze. Cele două armate s-
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
până în acele timpuri, alături de soldații musulmani aflându-se contingente creștine trimise de vasalii bulgari, sârbi, albanezi și macedoneni, (printre acești Marko Kralevici al Prilepului). Lazăr a condus o coaliție a trupelor boierilor sârbi loiali, macedonenilor și kosovarilor lui Brankovici, și contingente bosniece, ungurești și albaneze. Cele două armate s-au întâlnit la Kosovo Polje („Câmpia Mierlei”) pe 15 iunie 1389. Bătălia de la Kosovo Polje a fost o mare victorie pentru otomani, în ciuda uciderii sultanului Murad I de către Miloș Obilici. În vreme ce otomanii
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
de doi ani de lupte (1395 - 1397) pentru ca să recâștige controlul complet asupra voievodatului. Regele ungar Sigismund a organizat în 1396 o cruciadă împotriva otomanilor. Armata cruciată era compusă în principal din cavaleri unguri și francezi și era sprijinită de un contingent valah. Cruciații erau conduși în mod oficial de regele maghiar, dar armata creștină era total lipsită de coeziune. Cruciații au traversat Dunărea și s-au îndreptat prin Vidin spre Nicopole, unde au fost întâmpinați de turci. Cavalerii au refuzat să
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
turcii au respins planul, cu sprijinul secret al Marii Britanii. Însă vor aproba ideea britanică după războiul ruso-româno-turc. Având reputația sa în joc, Rusia nu a avut altă alegere decât să declare război turcilor în aprilie 1877. Armata română și un contingent mic de exilați bulgari, au luptat alături de ruși. Rușii și românii au reușit să înfrîngă otomanii în bătălia de la Shipka Pass și la Plevna, și, prin ianuarie 1878, au ocupat o mare parte din Bulgaria. Ei au avut, astfel, posibilitatea
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
determinată, astăzi, în primul rând de starea caroseriei, kilometraj și dotări; în general, limuzinele sunt mai ieftine. Pentru vehiculele care nu sunt în stare originală, prețul suporta reduceri semnificative. Modelele din seria 123 au fost livrate, în afară unui un contingent foarte redus, fără catalizator. Modelele pe benzină au fost, cu toate acestea, echipate ulterior cu un catalizator cu trei căi disponibil pentru toate modelele. Acest lucru face ca aceste vehicule să corespundă fără probleme normelor de poluare. Sistemele pentru motoarele
Mercedes-Benz W123 () [Corola-website/Science/324073_a_325402]
-
provocînd răscoale și expulzând garnizoanele musulmane mici din cetăți. După ce a aflat de apropierea cruciaților, conducătorul Edessei, prințul armean Thoros i-a cerut ajutor lui Balduin împotriva musulmanilor, care amenințau orașul. Balduin a răspuns rapid apelului și cu un mic contingent (80 cavaleri), a descălecat în Edessa, unde a fost primit cu mare entuziasm. Thoros i-a propus lui Balduin să devină mercenar în slujba lui, însă baronul european a cerut în schimbul protecției, recunoașterea lui drept moștenitor legitim a lui Thoros
Balduin I al Ierusalimului () [Corola-website/Science/326778_a_328107]
-
cele la care participaseră flotele marilor puteri. În unele cazuri, otomanii înrolaseră cu forța membrii în echipajele lor. După bătălie au fost găsiți membri ai echipajelor otomane înlățuiți la posturile lor - pușcăriași, prizonieri greci sau alți oameni recrutați cu forța. Contingentul egiptean, cel mai numeros și bine echipat din flota otomană de la Navarino, fusese instruit de o echipă de ofițeri francezi, sub comanda geneală a căpitanului J-M. Letellier. Acești ofițeri acționau pe post de „căpitani din umbră” pe corăbiile mari
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
teritoriul bizantin pe drumul lor către Constantinopol, și mercenarii pecenegi ai împăratului bizantin Alexios I Comnen. Cruciada în sine, odată cu intrarea în Anatolia, s-a încheiat dezastruos; după ce au trecut de Heraclea în septembrie, bavarezii lui Welf, ca și alte contingente de cruciați, au căzut în ambuscada pusă la cale de trupele sultanului Kilij Arslan I al selgiucizilor și au fost masacrate. Welf a reușit să scape din acest masacru, însă a murit pe drumul de întoarcere, în Cipru, după care
Welf I de Bavaria () [Corola-website/Science/325112_a_326441]
-
Arnulf era susținut de regele Filip I al Franței, dat fiind că mătușa acestuia, Adela de Franța, fusese căsătorită cu Balduin al V-lea de Flandra. Printre forțele trimise de regele Franței în ajutorul lui Arnulf se numără și un contingent de zece cavaleri normanzi conduși de William FitzOsborn, conte de Hereford. Forțele lui Robert au atacat armata lui Arnulf (mult superioară numeric), înainte ca aceasta să se organizeze, în bătălia de la Cassel din anul 1071. Arnulf însuși a fost ucis
Robert I de Flandra () [Corola-website/Science/324534_a_325863]
-
1071 în defavoarea contelui legitim, Arnulf al III-lea (fiul celuilalt fiu al Adelei, Balduin al VI-lea), ea a solicitat regelui Filip I să îl oprească pe Robert. Filip a trimis trupe în sprijinul lui Arnulf, printre care și un contingent de cavaleri normanzi conduși de William FitzOsborn. Forțele lui Robert au atacat armata lui Arnulf (mult superioară numeric) înainte ca aceasta să se poată organiza, iar Arnulf însuși a căzut în luptă. Victoria categorică a lui Robert "Frizonul" l-a
Adela de Franța () [Corola-website/Science/324538_a_325867]
-
data de 10 martie 1186, recunoscând cedarea regiunii Vermandois către rege, deși avea permisiunea de a-și menține titlul de conte de Vermandois tot restul vieții. În 1190, Filip a luat pentru a doua oară Crucea și s-a raliat contingentelor flamande care deja porniseră către Palestina. După sosirea în Țara Sfântă, flamanzii au participat imediat la Asediul Acrei. El a fost lovit de o epidemie care a străbătut tabăra cruciată și a încetat din viață la 1 august 1191. Trupul
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
886, el s-a deplasat la Constantinopol alături de principele Lando al II-lea de Capua, unde a prestat omagiu, revenind în 887 cu titlul de "patrikios", primit de la împăratul bizantin Leon al VI-lea. De asemenea, Guaimar a primit un contingent de mercenari pentru a lupta împotriva amenințării musulmane. Între timp, Benevento căzuse sub controlul biyantin, iar Guaimar s-a căsătorit cu Itta, fiica ducelui Guy al II-lea de Spoleto și sora ducelui Guy al IV-lea de Spoleto. Cu
Guaimar I de Salerno () [Corola-website/Science/324738_a_326067]
-
unul dintre conducătorii ligii creștine care i-a înfrânt pe sarazini în bătălia de la Garigliano din iunie 915. El și-a condus trupele din Spoleto și Camerino, împreună cu Teofilact de Tusculum, raliindu-le celor ale papei Ioan al X-lea: contingentul din Latium și cele ale lui Adalbert de Toscana. Armata astfel constituită, s-a alăturat celei pregătite în sudul Italiei de către "strategos"-ul bizantin Nicolae Picingli din Bari, compusă din forțele bizantine (Ioan I și Docibilis al II-lea din
Alberic I de Spoleto () [Corola-website/Science/324736_a_326065]
-
Neapole din Ducatul de Neapole) și cele ale formațiunilor longobarde din sud (Guaimar al II-lea din Principatul de Salerno, Landulf I din Ducatul de Benevento, Atenulf al II-lea din Principatul de Capua). Regele Berengar însuși a trimis un contingent din regiunea Marche. Ca urmare a bătăliei victorioase, Alberic a fost numit "consul al romanilor" în 917 . Cu toate acestea, Alberic a devenit un fel de tiran la Roma, iar populația și papa l-au expulzat. Imediat după aceea, el
Alberic I de Spoleto () [Corola-website/Science/324736_a_326065]
-
program de colaborare cu forțele NATO, adesea efectuând exerciții militare și traininguri comune. Pe plan internațional armata RM nu s-a remarcat în acțiuni militare, însă a participat la operațiunile post-conflict din Irak în anii 2003-2008, delegând în Irak șase contingente de militari, în mare parte geniști. În total, geniștii moldoveni au lichidat în Irak circa 400 mii mine, obuze, și alte muniții. În 2013, ministrul apărării al Republicii Moldova de atunci, Vitalie Marinuța, a convenit cu reprezenanții NATO să delege din partea
Forțele armate ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/326030_a_327359]
-
și alte muniții. În 2013, ministrul apărării al Republicii Moldova de atunci, Vitalie Marinuța, a convenit cu reprezenanții NATO să delege din partea Moldovei un grup de militari cu scop de menținere a păcii în Kosovo. Astfel, la 8 martie 2014 un contingent de 41 militari moldoveni au plecat în Kosovo cu o navă militară americană tip C-130 Hercules: dintre aceștia fac parte un pluton de infanterie ușoară, din 33 de militari, care va avea misiunea de securitate și pază a obiectelor
Forțele armate ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/326030_a_327359]
-
Foarte furios fiind, a crezut că pacea de încetare a focului a fost încălcată de către creștini, și a trimis o scrisoare prin care cerea pedepsirea vinovaților. Dar consiliul local sub presiune Arhiepiscopului Tirului, Bernard, care răspundea în fața Papei pentru acest contingent, a refuzat să condamne pe cei vinovați, subliniind faptul că aceștia se află sub competența exclusivă a papei. Tot atunci, Guillaume de Beaujeu, Marele Maestru al Ordinului Templierilor, s-a oferit să-l înșele pe sultan, în loc de executare cruciaților să
Asediul Acrei (1291) () [Corola-website/Science/326162_a_327491]
-
zi, întreaga flotă condusă de însuși Ibrahim a fost obligată să se reîntoarcă la bază, după ce a încercat să iasă în larg în urmărirea lui Hastings. Codrington și-a chemat din Malta toate navele. Lui i s-au alăturat și contingentele francez și rus. Ibrahim începuse în acel moment o campanie de anihilare a rebelilor greci din Peloponez, fiind convins că aliații europeni fuseseră cei care încălcaseră înțelegerea. Pe 20 octombrie 1827, vasele de război britanice, ruse și franceze au intrat
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Wilhelm al III-lea la tron prusac. A urmat campania dezastruoasă de la Jena (1806). Pentru a preveni confiscarea teritoriilor sale, Karl August a fost nevoit să se alăture Confederației Rinului. Din acest moment până după campania din Moscova din 1812 contingentului său a luptat sub steagul francez în toate războaiele napoleoniene. Totuși, în 1813 el s-a alăturat Marii Alianțe și la începutul anului 1814 a preluat comanda unui corp de 30.000 de oameni și și-a desfășurat activitatea în
Karl August, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/326227_a_327556]
-
Fiind una din structurile de bază ale Universității de Stat din Moldova, Biblioteca Centrală Universitară "(B.C.U.)" este pusă în serviciul comunității universitare, care formează un contingent specific de beneficiari: "studenți, doctoranzi, magistranzi, cadre didactice, cercetători, personal auxiliar" și alte categorii. Începutul BCU datează din 1946, odată cu înființarea Universității de Stat din Chișinău. Biblioteca își începe activitatea având un personal de doi bibliotecari retribuiți și un spațiu
Biblioteca Centrală a Universitații de Stat () [Corola-website/Science/326321_a_327650]