11,264 matches
-
și la Chișinău . La 7 mai 2009, Episcopul Petru a adus de la Mănăstirea „Sfânta Cuvioasa Parascheva” spre închinare în Biserica „Sfintele Mucenițe Vera, Nadejda, Liubovi și mama lor Sofia” din municipiul Chișinău, câteva din cele mai mari sfințenii ale întregului Creștinism: o părticică din Coroana de Spini a Mântuitorului, o părticică dintr-unul din cuiele cu care a fost răstignit Iisus Hristos, o părticică din lemnul Sfintei Cruci, precum și o părticică din moaștele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință, o
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
fost ales și numit în calitate de membru permanent al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. El a făcut parte din componența mai multor delegații oficiale ale Bisericii Ortodoxe Ruse în Țara Sfântă, la Muntele Athos și la alte locuri sfinte ale Creștinismului din întreaga lume. Are gradul de colonel în rezervă, conferit de ministrul apărării, Valeriu Pasat. În septembrie 2014 Ziarul de Gardă a publicat o investigație din care rezultă că mitropolitul Vladimir locuiește într-o casă de milioane, la 5 km
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
Suceava să organizeze o colectă; cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor în curtea Mănăstirii Zamca. Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. Între anii 1954-1956 s-au efectuat aici cercetări arheologice care au atestat că nivelul de fondare al zidurilor bisericii, ale clădirii de vest, precum și zidul de incintă aparțin perioadei istorice a primei
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
a fost un important teolog creștin, considerat unul din cei patru părinți ai Bisericii de Apus, doctor al Bisericii. , împreună cu Sfântul Ambrozie din Milano, Papa Gregor I și Augustin de Hipona sunt considerați pe perioada antică târzie ca patroni ai creștinismului de Biserica Catolică. Ieronim este plasat alături de Sfinții Atanasie din Alexandria, Ilarie, Ambrozie, Vasile cel Mare, Ioan Chrysostom - oameni cu o vastă dragoste față de Dumnezeu și de cultură. Eusebius Sophronius Hieronymus, este cel mai bine cunoscut ca traducător al Bibliei
Ieronim () [Corola-website/Science/308117_a_309446]
-
în Coloseni unde este descris de apostol ca „prietenul nostru drag, doctorul”. Părinții Bisericii timpurii ca Ieronim și Eusebiu au revendicat că el este autorul Evangheliei după Luca și a cărții Faptele Apostolilor și acesta este punctul de vedere al creștinismului tradițional în prezent. Lui i se atribuie în mod tradițional Evanghelia după Luca. Ar fi murit în anul 150 d.Hr. în Theba (Egipt). Simbolul lui Luca este un taur înaripat. El ar proveni din Antiohia (Siria). După Hieronimus, Luca
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
pe învățăturile și faptele Domnului Iisus Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu (Dumnezeu Fiul din Sfântă Treime) și în Maica Domnului - mama după trup al Domnului Iisus Hristos, ca fiind fecioara înainte, în timpul și după nașterea Lui. Conceptul primar al creștinismului este exprimat în Crezul elaborat de-a lungul celor șapte Concilii Generale ale întregii Biserici Creștine care sunt cunoscute sub numele de Concilii Ecumenice. Ele acoperă perioada dintre 325 și 757 d. Hr., iar deciziile lor reprezintă temelia învățăturii creștine
Credință religioasă () [Corola-website/Science/308199_a_309528]
-
325 și 757 d. Hr., iar deciziile lor reprezintă temelia învățăturii creștine acceptate de ramurile răsăriteana și apuseana a Bisericii Creștine. Deciziile acestor Concilii Ecumenice au fost luate sub călăuzirea Duhului Sfânt, așa cum le-a promis Iisus Hristos apostolilor Lui. Creștinismul se identifică prin credință și prin obiectul acestei credințe. Credință creștinilor nu este una pasivă, ci se manifestă printr-o viața activă dusă după exemplul dat de Iisus, si pe creștin, aceasta îl transformă, ajutându-l să învețe mai multe
Credință religioasă () [Corola-website/Science/308199_a_309528]
-
în Japonia a fost înregistrată în 1552 - mesă ținută de misionarii iezuiți din prefectura Yamaguchi. Unii consideră că tradiția celebrării Cracinului a apărut odată cu venirea misionarului Francis Xavier în Japonia în 1549. Începând cu expulzarea misionarilor în 1587 și interzicerea Creștinismului în toată Japonia în 1612, practicile Creștine au încetat. Totuși, timp de 250 de ani, o mică enclavă de Creștini, cunoscuți că Kakure Kirishitan ("Creștin ascuns"), au continuat să practice rituale creștine pe ascuns. Crestinitatea în Japonia, împreună cu celebrarea Crăciunului
Cultura japoneză () [Corola-website/Science/308202_a_309531]
-
este un oraș în districtul , județul Bács-Kiskun, Ungaria, având o populație de locuitori (2011). Aici își are sediul Arhiepiscopia de Kalocsa, una din instituțiile cele mai importante ale Bisericii Romano-Catolice din Ungaria, cu un rol însemnat în răspândirea creștinismului în evul mediu. Conform recensământului din 2011, orașul Kalocsa avea locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, existând și minorități de romi (%), germani (%) și croați (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct
Kalocsa () [Corola-website/Science/308272_a_309601]
-
se așteptau de la Thomas să devină predicator. Cu toate acestea, în timp ce se afla la Universitatea din Edinburgh, și-a pierdut credința creștină; însă valorile calviniste au rămas valabile pentru el. Această combinație de temperament religios și lipsă de încredere în creștinismul tradițional a fost pe placul multor victorieni, care se temeau că inovațiile științifice și schimbările politice ar putea amenința ordinea socială tradițională. Carlyle s-a născut în Ecclefechan, Dumfries and Galloway, și a studiat în Annan Academy, din Annan. A
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
Carlyle de la eternul „nu” la eternul „da” nu se găsește în „Centrul de Indiferență”, ci în Supernaturalismul Natural, o filozofie transcendentală a divinului care se regăsește în viața de zi cu zi. Bazându-se pe faptul că Goethe a numit creștinismul „Venerarea amărăciunii”, precum și „religia noastră cea mai înaltă, pentru Fiul Omului”, Carlyle a adăugat, interpretând : „"there is no noble crown, well worn or even ill worn, but is a crown of thorns"” („"nu există nici o coroană nobilă, bine sau chiar
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
a spus despre o persoană e respectabilă, a fost întrebat de judecător ce înțelege prin acel cuvânt; răspunsul martorului a fost : „"one that keeps a gig"”. Carlyle folosește de asemenea termenul „gigmanity” („gigmanitate”). "Hallowed Fire" ("Foc sacru") o definiție a creștinismului, a cărui „creștere și răspândire” s-a făcut luminând ce era sacru și divin în sufletul omului și arzând tot ce nu era "Mights And Rights" ("Puteri și drepturi") doctrina lui Carlyle conform căreia drepturile nu sunt nimic până când nu
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
rege doar cu titlu, a devenit profund implicat în războiul împotriva turcilor, care l-a adus într-o poziție de "monarh creștin evlavios" și "cavaler creștin ideal", fără să mai acorde atenție la interesele Poloniei sau a dinastiei Jagiellonian. "Bastionul creștinismului" și alte lozinci prezentate de trimisul papal, Giuliano Cesarini, împreună cu promisiunile verbale a unei flote venețiene și faptul că trupele papale blocau Dardanelele, împreună cu o viziune ispititoare a unei promisiuni de vitcorie în această glorioasă cruciadă, care se efectua pentru
Vladislav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/307535_a_308864]
-
noul conflict al ideologiilor" este o carte excepțională scrisă de Sandu Frunză, unul dintre cei mai buni specialiști români în știință comparată a religiilor. În acest volum sunt exemplar analizate mișcările fundamentaliste din cele trei mari religii ale lumii (Iudaism, Creștinism și Islam), cu exemple de ultimă oră. Scriitura cărții este clară, elegantă și obiectivă. Mitologiile lumii actuale sunt ingenios revalorizate, iar imaginarul religios este interpretat subtil și foarte nuanțat. Cartea tratează ideologiile că religii secularizate, dar și religiile metamorfozate în
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
ideologiilor, Ed. Limes, Cluj, 2003. 9. Sandu Frunză, Experiența religioasă în gîndirea lui Dumitru Stăniloae. O etică relaționala, Ed. Dacia, Cluj, 2001. 10. Sandu Frunză, Iubirea și Transcendență. O introducere la problema spațiului median al experienței religioase în Iudaism și Creștinismul Răsăritean, Ed. Dacia, Cluj, 1999. 11. Sandu Frunză, O antropologie mistica. Introducere în gîndirea Părintelui Stăniloae, Ed. Omniscop, Craiova, 1996. 1. Ioan Hosu, Sandu Frunză, „Religious Affiliation and Social Action în the Public Space”, "Revista de cercetare și intervenție socială
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
sau cel puțin în sfera de influență elenistico-bizantină), apare o notație proprie și un sistem de scriere original, find primul de acest fel din lume. În Constantinopol, centru cultural puternic și inima Bizanțului (și putem afirmă că chiar a întregului creștinism), arta capătă o direcție ascendentă care incearca sa duca omul spre Dumnezeu. În plan muzical apar două mari școli de psaltichie: școală aghiopolită, renumită pentru măiestria punerii cântărilor după podobii (cântări model) și școala constantinopolitană, născută în Mănăstirea Studion, renumită
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]
-
Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord (2014) și „Crucea Șaguniană” pentru mireni, Mitropolia Ardealului (2015). Bogdan Tătaru-Cazaban este ginerele muzicologului Costin Cazaban. Bogdan Tătaru-Cazaban este autorul mai multor cărți de autor din domeniul istoriei și filosofiei religiei, teologiei, istoriei creștinismului. A publicat de asemenea un număr mare de articole în diferite reviste de specialitate, dintre care menționăm următoarele: Interviuri
Bogdan Tătaru-Cazaban () [Corola-website/Science/307640_a_308969]
-
ul a fost o mișcare cu caracter profetic și eshatologic, apărută în Frigia (provincie din Asia Mică), către anul 156 d.C., sub conducerea lui Montanus, fost preot frigian convertit la creștinism, care susținea că abia în acea perioadă istorică a început „Epoca Paracletului”, activitatea propriu-zisă a „Spiritului Sfânt” în biserică. Această activitate consta în a redresa disciplina și etica bisericii. În acest scop, fiecare creștin trebuia să exercite harismele sale și
Montanism () [Corola-website/Science/307660_a_308989]
-
har și iertarea păcatelor după botez. După anul 500 d.C., mișcarea montanistă a dispărut. Fondatorul mișcării, Montanus, s-a născut, probabil, în Ardabau, localitate situată pe teritoriul Turciei de astăzi, în prima jumătate a sec. II d.Cr. A aderat la creștinism prin anii 156-157 d.Cr. După aceea, împreună cu două foste preotese ale zeiței Cibele, Maximina și Priscila, a început să predice creștinismul. Susține că a fost inspirat de Duhul Sfânt să declare creștinismul religie adevărată. Referindu-se la modul în care
Montanism () [Corola-website/Science/307660_a_308989]
-
în Ardabau, localitate situată pe teritoriul Turciei de astăzi, în prima jumătate a sec. II d.Cr. A aderat la creștinism prin anii 156-157 d.Cr. După aceea, împreună cu două foste preotese ale zeiței Cibele, Maximina și Priscila, a început să predice creștinismul. Susține că a fost inspirat de Duhul Sfânt să declare creștinismul religie adevărată. Referindu-se la modul în care se manifesta Montanus, Eusebiu din Cezareea scrie: "La început profetul pare a fi terorizat (en parekstasei), apoi se liniștește (adeia kai
Montanism () [Corola-website/Science/307660_a_308989]
-
jumătate a sec. II d.Cr. A aderat la creștinism prin anii 156-157 d.Cr. După aceea, împreună cu două foste preotese ale zeiței Cibele, Maximina și Priscila, a început să predice creștinismul. Susține că a fost inspirat de Duhul Sfânt să declare creștinismul religie adevărată. Referindu-se la modul în care se manifesta Montanus, Eusebiu din Cezareea scrie: "La început profetul pare a fi terorizat (en parekstasei), apoi se liniștește (adeia kai Aphobia), după care se roagă Duhului Sfânt, este cuprins apoi de
Montanism () [Corola-website/Science/307660_a_308989]
-
Numele la naștere al tatălui era Wolf Pascheles, fiind născut într-o binecunoscută familie de editori evrei din Praga, Pascheles-Utitz. Un străbunic al lui Pauli fusese editorul numit și el Wolf Pascheles. Tatăl fizicianului s-a convertit de la iudaism la creștinismul romano-catolic și și-a schimbat numele la scurt timp înaintea căsătoriei sale în anul 1899. Mama, Bertha Schütz era fiica scriitorului austriac evreu Friedrich Schütz și a fost crescută în credința romano-catolică a mamei ei. Numele mijlociu Ernst Pauli l-
Wolfgang Pauli () [Corola-website/Science/307674_a_309003]
-
conciliului a fost anatemizarea nestorianismului, considerat erezie. Nestorie s-a retras într-o mănăstire, unde și-a petrecut ultimii ani ai vieți, iar bisericile ce îi susțineau doctrina s-au separat de Biserica Imperială, formând Biserica Nestoriană sau Biserica Răsăritului. Creștinismul pătrunse în Persia încă din primele secole ale erei noastre formând numeroase comunități. Cu toate acestea, după adoptarea creștinismului ca religie de stat a Imperiului Roman prin Edictul de la Tesalonic din anul 380, creștinii au fost persecutați de perșii zoroastrieni
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
ani ai vieți, iar bisericile ce îi susțineau doctrina s-au separat de Biserica Imperială, formând Biserica Nestoriană sau Biserica Răsăritului. Creștinismul pătrunse în Persia încă din primele secole ale erei noastre formând numeroase comunități. Cu toate acestea, după adoptarea creștinismului ca religie de stat a Imperiului Roman prin Edictul de la Tesalonic din anul 380, creștinii au fost persecutați de perșii zoroastrieni, ce îl considerau o mișcare romană ce ar putea provoca revolte. În anul 410, șahul Yazdegerd I le-a
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
Șapur al II-lea. Botezul împăratului pe patul de moarte a fost celebrat de episcopul Eusobius de Nicomedia în ritul arian, rit care nu recunoștea natura divină a lui Iisus Christos. Cert este că împăratul Constantin cel Mare a sprijinit creștinismul în imperiu pentru a respecta credința mamei sale, Helena. Atunci, la începutul sec. al 4-lea, Nicomedia a atins maxima sa importanță și bogăție. Cu două secole înainte, pe timpul împăratului Traian (98-117 e.N), guvernatorul Plinius cel Tânăr lăuda monumentele
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]